Citiți și vă cruciți: revista presei maghiare! (3)

Cine urcă în barca naţionalistă?

Ar putea fi enumerate la nesfârşit injuriile, denigrările şi ameninţările lansate în presa de limbă română pe marginea Zilei Libertăţii Secuieşti şi a sărbătorii noastre naţionale. La acest capitol s-a remarcat în principal media fascistoidă, iar în momentul în care jurnaliştii dezlănţuiţi de la Antena 3 şi România TV şi-au epuizat propriile idei, i-au pus să vorbească în locul lor pe naziştii scăpătaţi. De Vadim Tudor nu se mai miră nimeni, însă cu greu putem înţelege ce caută printre marii români instigatori Mădălin Voicu.

Denigrările la adresa maghiarimii şi a sărbătorii ei le cam ignorăm – trebuie doar să fim atenţi cine este cel care denigrează!-, iar de ameninţări nu ne temem. N-au decât să expulzeze membri Jobbik, gardişti, HVIM-işti, însă vor cam avea probleme cu motivarea juridică a măsurii care contravine grav normelor europene. Insultarea lui Semjen Zsolt şi a lui Nemeth Zsolt este deja o problemă mai delicată, deoarece este vorba despre personalităţi recunoscute şi de rang înalt ale guvernului ungar oficial. Probabil că la acest capitol se vor mulţumi cu insultele, deoarece nu pot risca nişte măsuri oficiale.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 53 din 18.03.2014, autor Magyari Lajos

Avem în noi curajul temerarilor? Discursul festiv rostit de primarul din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, în ziua de 15 martie, la Sfântu Gheorghe

Nimeni nu se naşte erou! Împrejurările transformă pe cineva în erou. În 15 martie, trebuie să ne întrebăm dacă suntem suficient de curajoşi pentru a susţine tot ceea ce este extrem de important pentru dăinuirea comunităţii noastre. Suntem suficient de curajoşi pentru a revendica ceea ce ni se cuvine? Suntem suficient de curajoşi pentru a rămâne acasă sau ne vom părăsi pământul natal în linişte, cu laşitate, în speranţa unui trai mai bun? Suntem suficient de curajoşi pentru a ne asuma mai mulţi copii? Suntem suficient de curajoşi pentru a le reaminti celor care acum 95 de ani ne-au promis autonomie că promisiunile nu se prescriu? Suntem suficient de curajoşi pentru a ne pronunţa pentru viitorul nostru, al copiilor noştri? Pentru pământurile, oraşele şi satele, bisericile, şcolile noastre, cultura, limba şi patria noastră? Eu cred da.

Indiferent de situaţia politică internă, indiferent că suntem la guvernare sau în opoziţie, trebuie să muncim mereu pentru înfăptuirea autonomiei Pământului Secuiesc, pentru ca limba maghiară să fie limbă oficială pe Pământul Secuiesc, pentru ca regiunea noastră să devină una înfloritoare, pentru ca traiul de aici să fie unul bun! Pentru că nu este indiferent ce Pământ Secuiesc edificăm şi lăsăm moştenire. Nu este indiferent dacă suntem cetăţeni toleraţi, de rangul al doilea în propria noastră patrie, sau ne dăm şansa de a ne construi acasă pământul făgăduinţei!

Nu este indiferent nici cum suntem trataţi! Nu este indiferent dacă în această ţară există sau nu un dublu etalon. Nu este în ordine că găgăuzilor, ruşilor şi ucrainenilor din Moldova li se promite autonomie după modelul catalan, în timp ce noi suntem ameninţaţi cu închisoarea dacă vorbim despre autonomia secuiască. Ce ne face să fim mai puţini decât ruşii, ucrainenii, găgăuzii din Moldova? Dacă vom revendica împreună, ca unul, ceea ce ni se cuvine, ceea ce i se cuvine Pământului Secuiesc, nimeni nu ne va putea sta în cale!

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 53 din 18.03.2014

Patru cetăţeni ungari declaraţi indezirabili

Patru cetăţeni ungari au fost declaraţi indezirabili în România şi nu pot intra timp de un an pe teritoriul ţării. Pe lista indezirabililor au ajuns doi parlamentari Jobbik – Szavay Istvan şi fostul preşedinte al Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM), Zagyva Gyorgy Gyula -, respectiv Tyirityan Zsolt, membru al Oştirii Haiducilor, şi Mikola Bela, membru al Noii Gărzi Ungare.

In opinia purtătorului de cuvânt al ministerului de interne, Monica Dajbog, cei patru cetăţeni de naţionalitate ungară sunt suspectaţi de faptul că sunt membri ai unor organizaţii care desfăşoară activităţi de natură naţionalist-extremistă, ce constituie riscuri la adresa ordinii publice şi a securităţii naţionale a României. Se au în atenţie şi alte persoane care desfăşoară pe teritoriul României acţiuni ce contravin normelor comunitare şi legislaţiei naţionale. Autorităţile române sunt hotărâte să aplice cu fermitate legislaţia în vigoare în toate cazurile în care cetăţenii altor state, prin declaraţii publice sau orice alte acţiuni desfăşurate pe teritoriul României, încalcă legile şi constituţia României sau instigă la nerespectarea acestora.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7146 din 18.03.2014

Cine sunt declaraţi indezirabili în România?

Săptămâna trecută am aflat de la preşedintele statului, Traian Băsescu, că noi, aici, în România, suntem respectaţi, sunt atenţi cu noi şi se străduiesc să ne facă să ne simţim bine. Simţim aceste facilităţi zi de zi, pe pielea noastră. In scopul tulburării stării noastre paradisiace, să rătăceşte pe aici câte un politician extremist din Ungaria. Identificare acestora este, din fericire, în curs de desfăşurare.

România a declarat indezirabili anumiţi membri ai unor organizaţii extremiste din Ungaria. Lor nu li se permite să intre pe teritoriul României sau vor fi expulzaţi. Ar fi în ordine şi acest lucru, numai că, din păcate, măsura nu este suficient de eficientă. Ce se întâmplă dacă aceştia pătrund la noi sub anumite pseudonime, deghizaţi sau cu paşapoarte false? Ar trebui neapărat introdus controlul paşapoartelor. Trebuie să cerem să nu fim primiţi în spaţiul Schengen, fapt care ar interzice în totalitate controlul la graniţă şi nu am şti nici cine a venit la noi. Portretele indivizilor suspecţi ar trebui tipărite pe panouri uriaşe şi ar trebui expuse la punctele de trecere a frontierei, în locurile mai circulate din ţară. Cu ocazia controalelor la graniţă, fiecărui cetăţean ungar ar trebui să i se ia declaraţii în legătură cu partidul votat, iar în cazul în care a votat cu Jobbik, ar trebui de îndată întors din drum. Totodată trebuie întrebaţi ce anume intenţionează să facă în România. In cazul în care ar participa la festivităţile dedicate zilei de 15 martie şi ar lua cuvântul, ar trebui să prezinte neîntârziat varianta scrisă a cuvântării sale. Trebuie de asemenea supuşi controlului cu detectorul de minciuni.

Totul s-ar putea rezolva astfel, numai că nu se ştie ce s-ar putea face cu extremiştii maghiari de aici, cum ar fi de exemplu Tokes Laszlo? Poate că şi aceştia ar trebui interzişi din ţară? In data de 15 martie, foarte mulţi au pomenit autonomia, dar se pare că acesta nu mai reprezintă păcatul capital. Noi putem pomeni de această temă tabu, numai oaspeţi precum Semjen Zsolt nu pot face acest lucru. Se pare că şi anumiţi membri ai FIDESZ sunt extremişti. Este posibil ca în urma acestor lucruri să fie închisă şi universitatea liberă de vară de la Băile Tuşnad. Trebuie declarat indezirabil şi Orban Viktor, deoarece nu se ştie despre ce anume va vorbi aici!

Singurul lucru bun în toate acestea este faptul că la noi nu există partide extremiste. Sunt mulţi care afirmă afară cu maghiarii din ţară, însă acest lucru poate fi iertat deoarece această dorinţă exprimă intenţia unei mase mari de oameni.

Ce se va întâmpla însă cu istoricii români recunoscuţi, care activează pentru demontarea miturilor istorice româneşti? Ei nu sunt trădători de patrie? Alături de cei care gândesc altfel, aceştia ar trebui expulzaţi de îndată din ţară!

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7146 din 18.03.2014, autor Kuti Janos

Reacţii româneşti despre ziua de 15 martie

În opinia analiştilor români, naţionalismul ungar s-a amplificat ca efect al campaniei parlamentare ungare, a reieşit din analizele postate duminică pe portalurile de ştiri. In ediţia on-line a publicaţiei Evenimentul Zilei, Silviu Sergiu declară în articolul său intitulat Nu detestaţi extremismul maghiar! In doze moderate, poate proteja statul unitar român, că aceste cuvântări extremist autonomiste îi creează premierului Victor Ponta oportunitatea de a demonta revendicările UDMR, pe care autorul le consideră mult mai periculoase decât Jobbik sau Garda Ungară. Referindu-se la cuvântarea de la Târgu Secuiesc a vicepremierului Semjen Zsolt, autorul subliniază că maghiarii nu vor renunţa la autonomie deoarece li se cuvine, iar România nu va putea obstrucţiona atingerea acesteia, decât cel mult o va putea zădărnici. In opinia autorului, statul naţional român se va putea apăra dacă va împiedica radicalizarea maghiarilor şi dacă le va asigura drepturile, în doze cât mai mici. In publicaţia Gândul, Marin Sultănoiu publică o scriere ironică, referindu-se la cuvântarea lui Semjen Zsolt, rostită în data de 15 martie. Lucian Mândruţă le-a interzis sâmbătă seară, mai multor utilizatori români, accesul pe contul său de Facebook deoarece a fost înjurat de mamă din cauza urărilor pe care le-a formulat cu ocazia sărbătorii naţionale a maghiarilor. Lucian Mândruţă este cunoscut printre maghiarii din Transilvania pentru mesajele sale pro-toleranţă.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7146 din 18.03.2014

Vrem să trăim pe pământul nostru natal, ca maghiari

Ieşirile, măsurile şi atitudinile antimaghiare din ultimele luni, dirijate din cele mai înalte sfere ale politicii româneşti, sunt revoltătoare. Deşi nici până acum nu mi-am făcut iluzii în privinţa intenţiilor Bucureştiului faţă de noi, m-a surprins totuşi potopul de cuvinte murdare menite să ne intimideze, pentru că nu numai că vin în contradicţie cu bunul simţ, ci epuizează prin conţinut până şi pasajele din Codul Penal, referitoare la instigare şi la instigare la ură. Degeaba, pentru că în acest caz, legile se referă doar la unii, în cazul de faţă la noi, în timp ce aceia care ne atacă îşi pot permite, prin acordul, sprijinul tacit, ba chiar şi protectoratul autorităţilor, cele mai mizerabile jigniri.

Ce stat este acela care duce la toate nivelurile o campanie de calomnie şi de ură împotriva unei părţi bine definite a cetăţenilor săi? Ce stat este acela în care membrii unei comunităţi naţionale sunt îngrădiţi şi împiedicaţi în exercitarea dreptului lor la întrunire şi liberă exprimare, garantat inclusiv de constituţie? Ce stat este acela al cărui preşedinte -şi nu numai – poate ameninţa pe faţă şi sistematic un grup etnic în cazul în care acesta îşi formulează revendicările îndreptăţite? Putem noi, maghiarii din Transilvania, considera drept patrie a noastră o ţară care reacţionează faţă de noi şi se comportă cu noi la modul de mai sus?

Sunt nişte întrebări grave, astfel că răspunsurile trebuie să fie la fel de limpezi ca şi intenţia ascunsă – însă pe care noi o cunoaştem de mult – a puterii, care a dus la acea atitudine faţă de noi, pe care o incriminăm. Si nu este altceva decât strădania României de a scăpa cât mai repede de noi, maghiarii. Iar dacă vrem să-i obligăm să renunţe la acest plan secret, trebuie să spunem deschis că ştim despre ce este vorba şi vom împiedica aplicarea lui. Trebuie, aşadar, să precizăm că nu ne vom asimila, nu vom emigra, deoarece vrem să trăim şi să creăm şi în următorii o mie de ani pe pământul nostru natal sfinţit prin sângele şi sudoarea strămoşilor noştri.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 54 din 19.03.2014, autor Bedo Zoltan

Patriotul de serviciu şi dilemele, temerile naţiunii constitutive de stat

Problema maghiaro-secuiască se extinde în continuare în oceanul infinit al naţionalismului românesc, iar naivitatea, prostia umană par să fie fără margini, înclinând să se transforme în manifestări patologice. Conducătorii, grupările, organizaţiile dirijate, direct sau indirect, de forţa de ordine publică din România, supralicitează şi acum cine reuşeşte să le spună mai pe şleau maghiarilor ce are pe suflet, cine poate vorbi pe un ton cât mai insultător sau cine susţine cea mai mare absurditate, având în vedere că întreg scandalul prezintă şi un astfel de aspect. După cum se vede, pentru majoritatea conducătorilor români şi o bună parte din presa română importantă este nu situaţia socială şi economică a ţării, problema nu o reprezintă inflaţia, şomajul, ci minoritatea, şi în cadrul acesteia problema secuiască, o prioritate în ţara noastră.

În mintea unor persoane dominate de raţionalitate şi sentimente patriotice se nasc absurdităţi, care nu exclud nici posibilitatea epurării etnice. Unii ar popula Pământul Secuiesc cu concetăţenii lor trimişi înapoi acasă din ţările străine, în timp ce alţii ies în stradă şi răsună în urechea Europei şi a lumii întregi că Pământul Secuiesc nici nu există, mai mult de atât, nu numai maghiarimea compactă nu există, dar nici maghiari secui sau maghiari transilvăneni! Dar atunci să-mi spună cineva, ce problemă au, ce le deranjează, care sunt temerile lor? Extremismul dă naştere extremismului, şi s-a ajuns până acolo încât, dacă ne gândim bine, pare să fie extremist cel care vorbeşte în maghiară pe stradă sau îşi revendică tocmai propriile drepturi. Va fi extremist, deoarece nu înţelege motivul pentru care este tratat ca cetăţean de rangul al doilea pe propriul pământ natal. Este ridicol, şi în acelaşi timp foarte trist faptul că în propria ta ţară, pe Pământul strămoşilor tăi eşti o persoană indezirabilă, mai mult de atât, o persoană extremistă dacă îţi susţin naţiunea. Deoarece nu te-ai strecurat între Mureşul şi Oltul ca un venetic, un muncitor sezonier sau un refugiat! Extremismul naşte extremism, există şi în rândurile noastre elemente, care fac mai bine dacă tac şi păstrează pentru ei înşişi teoriile prin care instigă o naţiune împotriva celeilalte. Însă fac şi ei parte din această întâmplare, la fel ca şi marionetele laturii celeilalte. Restul nu pot proceda altfel decât să-şi susţină semenii în aplicarea naţionalismului sănătos şi raţional. Intre timp să fim vigilenţi, nu numai noi, ci inclusiv reprezentanţa noastră de acolo, de sus, care ne iubeşte atât de mult şi care se asociază cu puterea, deoarece ar putea da dovadă de extremism şi inscripţionarea în limba maghiară a numelor pe pietrele funerare, având în vedere că aceasta este ţara posibilităţilor, extremismului şi a incompetenţei. E bine să fim precauţi!

Sursa: publicaţia săptămânală Erdovidek, nr. 11 din 21-27.03.2014, autor Albert Egon

Am pierdut această luptă?

După ziua libertăţii secuieşti de la Târgu Mureş şi după idele lui martie, putem spune cu sufletul împăcat că nu am pierdut această luptă. Manifestarea din Piaţa Poştei din Târgu Mureş şi demonstraţia de după au reprezentat o staţie a luptei noastre. Caracteristica ei principală a fost demnitatea noastră naţională. Am putut arăta din nou că existăm, că solicităm autonomia, autodeterminarea şi drepturile omului, care li se cuvin tuturor. Am arătat acest lucru în pofida faptului că ţara ne neagă cele mai fundamentale drepturi ale omului, că instigă împotriva noastră. Prin instrumente mârşave, prin inducerea în eroare a propriului popor. Instigă împotriva noastră prin degradarea propriului său popor, prin transformarea presei într-un instrument al urii. Prin minciună, prin dezinformare, prin promovarea unor principii josnice.

Zilele de 10 şi 15 martie au fost caracterizate de spiritul demnităţii. De spiritul demnităţii noastre naţionale. Scandăm lozinci în cadrul unui miting? Poate că acest lucru este ceva firesc. Trebuie să ne facem cunoscută voinţa. Cel mai mult s-a scandat Autonomie! Autonomie pentru Pământul Secuiesc! O altă lozincă a fost Suntem acasă! Unde am putea fi dacă nu acasă? Aceasta este patria noastră şi ţinem la ea. Este un păcat? Este păcatul lor că trec sub tăcere acest lucru.

Cea de-a treia lozincă des utilizată: Piară Trianonul! Să piară poate cel mai nedrept dictat al istoriei! Să piară pentru că a schimbat cursul istoriei, a împrăştiat în Bazinul Carpatic seminţele urii, a privat de anumite lucruri o parte a popoarelor de aici, ne-a privat poporul de egalitatea istorică în drepturi, a privat secuii de autonomia seculară, i-a calificat pe maghiari drept o naţiune păcătoasă şi a pornit o campanie de exterminare împotriva poporului nostru. Să piară deci ruşinea Trianonului! Să fie respectate cele promise la Alba Iulia! Campania de instigare din partea presei române nu aminteşte însă de acest lucru, nu aminteşte faptul că nu se respectă nimic din promisiuni şi din obligaţii.

Lozinca Pământul Secuiesc nu este România! este una simbolică. Înseamnă că Pământul Secuiesc nu este o colonie românească. Nimic mai mult. Pe viitor trebuie să scandăm Nu suntem o colonie românească! Cerem drepturi egale pentru noi, pe pământul nostru natal!

Din cauza faptului că în presa română are loc o campanie isterică împotriva noastră, este greşită concluzia potrivit căreia am pierdut o luptă. O luptă are anumite staţii. Cel care cedează sau dă înapoi, acela pierde lupta!

Oraşul Târgu Mureş al anului 2014 demonstrează că nu am renunţat la luptă. Trebuie să se ia la cunoştinţă că aici există un popor, o parte de naţiune, care îşi iubeşte pământul natal. Să fim mândri că avem tineri care luptă pentru drepturile noastre, chiar dacă în momentul de faţă nu o fac cu destulă luciditate, cu destulă demnitate şi cu suficientă vehemenţă. Nu trebuie stigmatizaţi, ci trebuie ajutaţi şi încurajaţi pentru păstrarea demnităţii noastre naţionale. Fiecare maghiar este responsabil pentru fiecare maghiar!

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7150 din 22.03.2014, autor Gazda Jozsef

Ruşii în cămară

În contextul evenimentelor din Ucraina, în special din Crimeea, lumea diplomaţiei s-a clătinat. Activitatea oficialităţilor româneşti a devenit însă extrem de febrilă. Nu ocuparea rusă şi anexarea peninsulei Crimeea o dezbat ele, ci Republica Moldova este cea pentru care se tem: aceasta şi-ar putea pierde cu uşurinţă fâşia transnistreană.

Eu nu spun că puterea română în exerciţiu nu are dreptul să simtă responsabilitate faţă de conaţionalii moldoveni, pentru că atunci aş contesta şi acea prevedere din noua constituţie ungară, care prevede că Ungaria poartă responsabilitate faţă de maghiarii rămaşi în afara graniţelor. Diferenţa este însă aceea că Moldova este stat independent, a cărui limbă oficială este acum româna, deşi recunoaşte şi limba ruşilor şi a găgăuzilor, ba chiar şi dreptul acestora la autodeterminare, şi nu le contestă nici autonomia. Oficialităţile române se tem acum că se vor rupe cu adevărat de Basarabia. Momentan, diplomaţia română ar dori să le împiedice alipirea la Rusia, nerecunoscând justeţea acestei pretenţii a populaţiei ruse. După cum nu a recunoscut nici independenţa Kosovo, însă aceasta oricum există, iar azi, mâine îşi va înfiinţa şi o adevărată armată, pentru a nu mai avea nevoie de umbrela protectoare a NATO. Independenţa nu i-a fost recunoscută, pe lângă România, nici de Slovacia şi Cipru, însă se ştie că aceste state UE se tem de autonomie mai ceva ca dracul de tămâie.

Ce ar fi dacă oficialităţile române ar recunoaşte în sfârşit că radicalizarea pretenţiilor autonomiste poate fi cel mai uşor evitată prin acordarea autonomiei şi nu prin politica struţului, prin denaturări şi ameninţări?! Ce ar fi dacă ar înţelege că poate transforma minorităţile în cetăţeni cu adevărat loiali dacă le acceptă pretenţiile elementare şi juste?!

Diplomaţia nu prea poate face ceva pentru a frâna aspiraţiile hegemonice ruse, aşa că mai degrabă ar trebui să îşi îndrepte atenţia asupra respectării drepturilor omului – inclusiv individuale şi colective!- în toate ţările din regiune, dacă tot au trasat înaintaşii lor iubitori de pace hărţi atât de pompoase.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 57 din 24.03.2014, autor Magyari Lajos

Vrem egalitate în drepturi

În Ziua Libertăţii Secuieşti, primarul târgumureşean le-a interzis maselor să-şi exprime revendicările şi în faţa prefecturii. Acelaşi primar i-a permis în schimb organizaţiei fasciste Vatra Românească să organizeze în centrul oraşului un protest antimaghiar. Aceste două decizii în totală contradicţie una cu cealaltă au un mesaj clar: ceea ce membrilor etniei române le este permis, le este interzis locuitorilor de naţionalitate maghiară, cu alte cuvinte suntem discriminaţi negativ.

Atitudinea manifestată faţă de noi nu ne poate lua prin surprindere, deoarece punctul 1 din articolul 1 din Constituţie prevede că România este stat naţional, ca atare nu este recunoscută nici măcar existenţa maghiarimii transilvane. Una dintre consecinţele acestui fapt este aceea că am putea fi privaţi oricând şi de drepturile noastre fundamentale şi fără îndoială că o vor şi face dacă interesul puterii o va cere.

Suntem într-o situaţie-capcană, pe care însă nu avem voie să o acceptăm, deoarece, aşa cum ne-am putut convinge deseori în cei 94 de ani petrecuţi forţat între hotarele României, prin asta nu am face decât să contribuim la nimicirea noastră.

Conştienţi de toate acestea, principala noastră sarcină ar trebui să fie obţinerea includerii drepturilor noastre în cadrul constituţional. Cum putem face acest lucru? Prin intermediul reprezentanţilor noştri în parlamentele de la Bucureşti şi de la Bruxelles, prin declaraţiile lor consensuale şi prin exercitarea unor presiuni. Prin exprimarea voinţei comune în cadrul adunărilor în masă şi al marşurilor. Prin apelarea la mijloacele nesupunerii civice. Si în final dar nu în ultimul rând, cu ajutorul intelectualilor români luminaţi, pe care nu-i putem însă convinge de dreptatea noastră decât dacă iniţiem un dialog cu ei.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 59 din 26.03.2014, autor Bedo Zoltan

Cu ocazia destituirii unui prefect

Regalitatea de Rusalii a prefectului Dumitru Marinescu s-a încheiat destul de obscur, a fost destituit, schimbat. Ii putem spune oricum, pentru că domnului Marinescu îi este deja indiferent: lupta sa acerbă împotriva simbolurilor secuimii s-a încheiat şi nu prea se poate mândri nici cu faptul că a câştigat câteva bătălii, deoarece a făcut acest lucru doar cu ajutorul glorioasei justiţii româneşti, care s-a pronunţat în cazuri pentru care în România nu există legi aferente. Si nici nu prea vor exista, deoarece în problemele delicate este mai bine să întreprinzi măsuri mai puţin la vedere decât să întocmeşti nişte documente care să poată fi eventual imputate.

Aşa merg treburile pe la noi, nu este neapărat nevoie să interzici ceva prin lege (). Este suficientă o instanţă determinată, care să apere, în armura glorioasă a nedreptăţii, statul naţional sfânt şi inviolabil, pentru că atunci adio drapel secuiesc, libertate secuiască, utilizare netulburată a limbii minorităţii!

Prefectul ar avea o singură sarcină: respectarea legilor, fără nici urmă de subiectivism. Restul să le fie încredinţat comunităţilor locale.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 61 din 28.03.2014, autor Magyari Lajos

Marinescu s-a ţinut de cuvânt până la destituire

Cu o zi înainte de destituirea sa, Dumitru Marinescu, prefectul de Trei Scaune, a înştiinţat printr-o scrisoare un cetăţean din Chichiş că în urma petiţiei acestuia, a somat administraţia locală din Ghidfalău să se conformeze prevederilor legii.

Cetăţeanul de etnie maghiară din Chichiş a sesizat ministerul de interne în legătură cu inscripţia într-o singură limbă de pe zidul casei de cultură din Ghidfalău. In urma acestei sesizări, ministerul de resort a dispus ca reprezentantul guvernului în Trei Scaune să adopte măsurile necesare pentru remedierea deficienţei. In adresa emisă în 24 martie, Dumitru Marinescu i-a solicitat administraţiei locale din Ghidfalău să întreprindă – conformându-se normelor juridice şi statutului oficial al limbi române – demersurile necesare în interesul inscripţionării corespunzătoare. Prefectul a pus în vedere faptul că dacă administraţia locală nu răspunde solicitării, cazul va ajunge în instanţă.

Berde Jozsef, primarul din Ghidfalău, ne-a declarat ieri că a primit alaltăieri o adresă emisă de prefectul încă în funcţie, în care acesta obiectează inscripţia de pe faţada Casei de Cultură Erdos Gabor, precum şi inscripţiile de pe cele două plăcuţe de pe zidul primăriei – una dedicată memoriei generalului Czetz Janos, cealaltă amplasată de localitatea înfrăţită Nagyvazsony.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7155 din 28.03.2014, autor Demeter Virag Katalin

Prefect nou, probleme vechi

Prefectul judeţului Covasna a fost destituit – a explodat ştirea spre marea surprindere a multora, având în vedere că în timpul dominaţiei sale de peste un an, acesta a făcut mult rău, prin permanentele sale procese, prin campaniile demarate împotriva inscripţiilor maghiare şi a drapelelor secuieşti, a reuşit să devină unul din cei mai mediatizaţi prefecţi din ţară, iar Trei Scaune s-a transformat într-un personaj frecvent, în general negativ, al posturilor de televiziune şi al ziarelor de limbă română, ca fiind cuibul etern al conflictelor, centrul secuilor care revendică autonomia. In calitate de reprezentant al puterii române, prefectul acesta a făcut tot posibilul ca noi să simţim cine este stăpânul pe meleagurile noastre, ale cui cuvinte, decizii contează, precum şi că trebuie să ducem câte o luptă separată pentru fiecare denumire maghiară de străzi, pentru fiecare inscripţie maghiară de pe sediul primăriilor din comune sau fiecare drapel secuiesc, iar în România care a soluţionat în mod exemplar problema minoritară, e mai bine dacă ne învăluim în tăcere, pentru că deşi suntem egali, există unii şi mai egali.

Nu el este primul care le-a declarat război administraţiilor locale, instituţiilor maghiare, însă mulţimea atacurilor sale este fără precedent. Deşi anul trecut, în momentul învestirii sale în funcţie, conducătorii maghiari au sărbătorit faptul că au reuşit să scape în sfârşit de predecesorul lui, Codrin Munteanu, tot cu reputaţie proastă, şi că în scaunul de prefect va ajunge un om cinstit, cu bun-simţ, care în calitate de fost primar cunoaşte bine şi înţelege problemele edililor. S-a dovedit în scurt timp că Dumitru Marinescu, cu jovialitatea sa proprie, este doar o marionetă, mai mult de atât, una de proastă categorie, care face orice ce i se cere, nu pune întrebări, nu are rezerve. Acum scaunul de prefect va fi ocupat din nou de un român cinstit, despre care se spune că este un bun specialist în domeniul său, ştie să vorbească şi în limba maghiară – însă forţele din culise sunt aceleaşi, iar dacă febra atacurilor se va calma, i se va datora nu persoanei prefectului, ci mai degrabă rolului guvernamental asumat de UDMR.

Situaţia în anii în care scaunul de prefect de Trei Scaune a fost ocupat de un maghiar, a prezentat doar o diferenţă de nuanţă, deoarece acesta, invocând caracterul sacru al legilor, a fost nevoit să atace mai multe hotărâri importante în privinţa maghiarilor, fiecare pas făcut de el fiind monitorizat cu vigilenţă. La vremea respectivă era clar că guvernul român i-a dedicat prefecturii un singur rol: să ţină administraţiile locale în stare de alertă, mai mult sau mai puţin, în funcţie de partidul pe care îl reprezintă acestea.

Prefectul este prelungirea mâinii statului român centralizat, cu sarcini puţine şi putere semnificativă, care se manifestă în primul rând prin obstrucţionări. Este o instituţie de prisos, însă guvernul român în exerciţiu nu este dispus să renunţe la ea, o foloseşte pentru intimidare, sancţionare, vede în ea garanţia propriei forţe.

Nu contează aproape deloc cine este reprezentantul din Trei Scaune al guvernului, nu ne putem aştepta la prea multe lucruri bune, eventual răsuflăm puţin înainte de un nou atac.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7155 din 28.03.2014, autor Farkas Reka

Cei de la 64 de Comitate vor depune contestaţie

Acei membri ai organizaţiei Mişcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM), care au participat în data de 10 martie, de ziua libertăţii secuieşti, la plimbarea cetăţenească de la Târgu Mureş, au primit până ieri amenzi în valoare de 21.500 de lei de la Inspectoratul de Jandarmerie al Judeţului Mureş – am aflat de la Szocs Zoltan, preşedintele filialei din Transilvania a HVIM. El a mai comunicat că nu au achitat amenda, ci au depus contestaţie la tribunalul din Târgu Mureş.

Împreună cu artistul Vetro B. Andras, şase membri HVIM au primit, în data de 17 martie, amenzi în cuantum de 12.000 de lei. Cea mai mare amendă, de 4.000 lei, i-a fost aplicată lui Szocs Zoltan, pentru organizarea mitingului spontan. Toth Balint a primit o amendă de 2.500 lei pentru că a iritat masele. Hodor Istvan a fost amendat cu 2.000 de lei deoarece se afla printre demonstranţi. Varga Andras a fost amendat tot cu 2.000 lei, iar 1.500 lei ar trebui să fie achitaţi de Szocs Csongor şi Demeter Denes. Turbulenţii au fost identificaţi, potrivit procesului-verbal, în baza imaginilor video. In data de 18 martie, Salamon Csaba Attila şi Papp Ferenc, doi membri ai filialei HVIM din Cluj, au fost amendaţi cu 1.500, respectiv cu 2.000 lei. Nefiind acasă, Varga Laszlo Elod a preluat doar în data de 27 martie procesul-verbal de contravenţie, în valoare de 4.000 lei. Szocs Zoltan a declarat că primele procesele verbale de aplicare a amenzii au fost contestate şi la fel se va proceda şi cu celelalte, dat fiind faptul că nu este adevărat ceea ce afirmă jandarmeria despre ei. Aceste lucruri ar trebui şi dovedite. Nu vor plăti amenda. El s-a declarat indignat de faptul că pe internet au apărut mai multe opinii critice maghiare despre ei. Noi, membrii organizaţiei 64 de comitate, nu credem în promisiunile nici unui partid -a subliniat Szocs Zoltan. Noi considerăm că autonomia nu poate fi obţinută prin petiţii şi plimbări cetăţeneşti. Trebuie să ieşim în stradă în masă.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7157 din 31.03.2014, autor Iochom Istvan

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*