Citiți și vă cruciți: revista presei maghiare! (2)

Covasna. Au mâzgălit indicatorul oraşului şi zidul şcolii

Covăsnenii au aflat cu stupefacţie că unul dintre zidurile Liceului Korosi Csoma Sandor a fost mâzgălit de autori necunoscuţi în culorile roşu-galben-albastru. Au observat de asemenea că şi indicatorul localităţii a fost vopsit în culorile tricolorului.

Direcţiunea Liceului Korosi Csoma Sandor a anunţat poliţia. Vopseaua a fost înlăturată după ce s-a efectuat un control la faţa locului. In curtea instituţiei există camere video, însă zona în cauză nu intră în raza camerelor şi tocmai din această cauză nu există imagini video care să fi surprins fapta. Nici paznicul nu a fost atent la eveniment, deoarece are de supravegheat o suprafaţă mare – a explicat directoarea Becsek Eva.

Artiştii au lucrat nu numai la Korosi. Au vopsit în culorile tricolorului şi indicatorul de localitate dinspre Sfântu Gheorghe şi au vopsit cu vopsea neagră poarta secuiască aflată în vecinătate, pe care este inscripţionată denumirea localităţii, în limba maghiară şi cu scriere runică. Primăria a semnalat cazul la poliţie, iar vopseaua a fost înlăturată. S-au grăbit, deoarece nu au dorit ca oaspeţii să vadă, la început de sezon, indicatorul mâzgălit – a declarat Thiesz Janos, primar. El a mai spus că în opinia sa, făptaşii nu sunt covăsneni. Potrivit informaţiilor pe care le deţine, comunitatea română din oraş condamnă manifestările similare. Ieri înainte de masă, în Covasna se vehicula că au fost mâzgălite şi indicatoarele de localităţi din Pachia şi din Brateş. Primarul Kerestely Csaba nu a confirmat ştirea. După ce ne-am interesat, a verificat personal indicatoarele, însă nu a găsit urme de distrugere.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7141 din 12.03.2014,autor Bokor Gabor

Bilanţul mureşean

În contextul seriei evenimentelor politice interne din România, manifestarea desfăşurată la Târgu Mureş, Ziua Libertăţii Secuieşti, a fost o pată de culoare aparte, care a tulburat lăturile colcăinde de furturi, crize guvernamentale şi scindări de partide, dându-le o nouă muniţie netoţilor ultranaţionalişti. Care au şi profitat de ocazie, lansând un nou foc încrucişat asupra maghiarimii transilvane care, luptând pentru supravieţuire, nu face altceva decât să revendice autodeterminare, autonomie măcar pentru Pământul Secuiesc, care a reuşit doar parţial să slăbească, să tulbure intenţiile de colonizare.

Unii se întreabă deja dacă trebuie, dacă merită, cu cinci zile înainte de 15 martie, să organizezi o manifestare cu o încărcătură atât de mare.

Trebuie, mai ales la Târgu Mureş trebuie să le reamintim oaspeţilor că în pofida tuturor ocupărilor mârşave şi forţate, Târgu Mureş a rămas capitala secuilor, iar minimele aşteptări ale comunităţii indigene sunt ca instituţiile maghiarimii să fie scutite de noi distrugeri, ca încercările de demonstraţii de forţă să fie abandonate.

De ce au încercat unii să-şi însuşească această încercare ce urgentează solidarizarea? A fost o manifestare a Consiliului Naţional Secuiesc şi asta ar fi trebuit să şi rămână, nu trebuie sub nici o formă să fie transformată într-o acţiune de campanie a partiduleţelor din ţară şi a organizaţiilor din ţara-mamă. Nu mă mir că preşedintele Traian Băsescu se pregăteşte să le interzică activiştilor Jobbik accesul pe teritoriul României, să le pună liderilor acestei formaţiuni eticheta de persoane indezirabile. Nu mă mir, pentru că aceasta este o bună posibilitate pentru a evita să se mai vorbească despre revendicările îndreptăţite ale secuimii, ale maghiarimii transilvane. Deşi acesta a fost scopul şi sensul manifestării.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 50 din 13.03.2014, autor Magyari Lajos

Cei care şi-au sacrificat viaţa pentru Sfânta Libertate a Omenirii, şi cei care o invocă

La finele lui martie, când trecutul se întâlneşte cu prezentul, visează şi acum o naţiune, speră în zile mai fericite, într-un viitor mai frumos. Trecutul nostru, momentele marcante sau mai puţin glorioase le-am evocat de nenumărate ori, şi le rememorăm chiar dacă uneori par a fi un clişeu, o facem pentru că aceasta este moştenirea noastră, aceasta ar fi obligaţia noastră. Dacă am renunţa la acest lucru, ar fi dată uitării pentru totdeauna şi moştenirea lui Kossuth, Szecheny, Petofi şi a luptei pentru libertate din 1848-49: 15 Martie, primăvara popoarelor!

Sărbătorile noastre trăite arată la fel cum suntem şi noi în viaţa cotidiană, ne reflectă propriul sistem de valori, de asemenea, ne confirmă dacă suntem sau nu demni de această moştenire. Confruntându-se cu trecutul, ne putem convinge în privinţa punctelor noastre forte sau cele slabe.

Şi ziua izbucnirii Luptei pentru Libertate a Maghiarilor este o astfel de oglindă din trecut, în faţa căreia trebuie să treacă fiecare dintre noi şi să dăm socoteală care e direcţia în care ne îndreptăm. Trebuie să dăm socoteală şi atunci când ieşim în stradă, cu drapele, dar şi atunci când înainte să plecăm la serviciu sau la şcoală, consoarta sau mama noastră pune pe furiş o cocardă deasupra inimii noastre. Poate vom reuşi într-o bună zi să înţelegem ce înseamnă să fim maghiari în Bazinul Carpatic, ce înseamnă să trăim ca minoritate în Transilvania. Vom înţelege că lucrurile nu depind exclusiv de politicieni, deoarece cocarda, culoarea şi stema drapelului, sângele predecesorilor noştri, Imnul, spiritul naţiunii ne obligă şi la altceva. Adevărata decizie depinde de noi, însă între timp trebuie să ştim şi cât de mult ne putem înălţa, în mod egoist, pe noi înşine deasupra celeilalte naţiuni, deasupra semenilor noştri.

Am văzut destui maghiari, secui îngâmfaţi, ostentativi, adunături care revendică drepturi într-un mod stupid, la fel cum am văzut şi politicieni lăcrimând, în febra campaniilor electorale, la intonarea Imnului. Începe să se sature treptat şi majoritatea de festivităţile noastre înzestrate cu elemente străine, nepotrivite, de lăudăroşenii şi mesajele transmise de unul către celălalt. Si ne mai mirăm că la monumentul de la Veczer se mai deplasează doar câţiva oameni.

Trebuie să fim demni de sărbătorile noastre, de spiritul zilei de 15 martie, de prezentul şi viitorul nostru, deoarece trecutul, sângele, credinţa noastră ne obligă.

Sursa: publicaţia săptămânală Erdovidek, nr. 10 din 14-20.03.2014, autor Albert Egon

Tinerii din martie astăzi. Ziua libertăţii tale

Dacă este revoluţie, să fie revoluţie – o revoltă la Sfântu Gheorghe. Elevii a patru licee – Szekely Miko, Colegiul Reformat, Mikes Kelemen şi Plugor Sandor – s-au pregătit de săptămâni întregi pentru programul deosebit şi au reuşit să reinterpreteze şi să actualizeze mesajul anului 1848. Iniţiatorul acţiunii a fost actorul Palffy Tibor. Trecătorii au urmărit cu bucurie demonstraţia stradală.

Majoritatea elevilor au aflat în urmă cu câteva zile, din sms-uri, că în data de 13 martie va veni ziua libertăţii tale. Au apărut autocolante cu cocarde întoarse invers (care semănau cu o barză cu ciocul deschis), iar pentru şedinţă au fost realizate şi foi volante. Ieri la prânz, trupele de gherilă de la Miko şi de la Mikes au plecat în recrutarea elevilor – care tânjeau după libertate – de la celelalte licee, având asupra lor amplificatoare. Cele două coloane s-au întâlnit la Casa cu Arcade. A urmat un moment de reculegere şi au fost trase clopotele. Tinerii au recitat şi au cântat. Cei 1.000 de tineri uniţi s-a deplasat în curtea aflată în vecinătatea Kulturkert, care a preluat cu această ocazie numele de 13 martie. Pe peretele de carton erau portretele lui Gabor Aron, Petofi Sandor şi Kossuth Lajos şi li se puteau adresa scrisori acestora pe următoarele adrese: gabor-agyugmail.com, peto-figuracitromail.hu, kossuth.bossyahoo.com. Oratorii au dat citire celor 12 +1 puncte. Cuvintele lor au fost repetate de masa de oameni. In final s-a formulat: mă angajez să port pe umeri naţiunea!.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7143 din 14.03.2014, autor Demeter J. Ildiko

Cine este extremistul?

Dacă urmărim reacţiile isterice ale sferei româneşti de după ziua libertăţii secuieşti reacţii care trec în mare parte pe lângă esenţial şi în cadrul cărora evenimentele sunt prezentate mai degrabă ca turbulenţe ale extremiştilor – trebuie să recunoaştem că am pierdut această luptă.

In data de 10 martie şi în 27 octombrie anul trecut, am reuşit să neutralizăm cu succes arma puterii statului român, tăcerea. Faptul că manifestările au căpătat o dimensiune internaţională şi că în mai multe capitale au avut loc manifestări de simpatie, iar presa străină a relatat despre lupta autonomistă, atitudinea de bagatelizare şi de ignorare au devenit caraghioase. Nu este întâmplător că au schimbat tactica la Bucureşti. De aceasta dată au încercat să aplice varianta creării de haos şi au mizat pe divizarea noastră. Toate acestea ne-au prins nepregătiţi. Solidaritatea şi atitudinea unitară, manifestate anul trecut în două ocazii, s-au risipit. In viaţa publică maghiară domină de atunci haosul. Nici noi nu ştim care va fi următorul pas. Arătăm unii spre alţii, mulţi îi califică pe organizatori drept trădători. Alţii critică UDMR-ul şi aproape toată lumea se delimitează de Mişcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM). (…) Mai greu este să tragem concluziile, să discutăm despre problemele noastre comune şi să împărţim sarcinile. Nu trebuie să fim cu totul de acord cu UDMR dar trebuie să recunoaştem că activitatea parlamentară şi guvernamentală pot fi instrumente eficiente în privinţa validării drepturilor. Izsak Balazs nu este singurul lider uns al maghiarimii, dar cert este că în perioada în care el a ocupat funcţia de preşedinte al CNS, mişcarea autonomistă a căpătat un nou avânt. Îmbrâncirea cu organele de menţinere a ordinii nu este exclusiv vina celor de la 64 de Comitate. A încercat cineva să discute cu ei, să le explice de ce este dăunător ceea ce strigă, ceea ce fac, cum s-ar putea face mai utili într-un alt mod?

Cum se autoorganizează comunitatea, poate sau nu să se raporteze la propriii săi minoritari şi în unele cazuri la extremiştii ei – aceasta este piatră de încercare a luptei autonomiste. Trebuie manifestată precauţie faţă de acest atribut: în opinia unor politicieni români, şi noi intrăm în această categorie, prin simplul fapt că dorim autonomie.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7143 din 14.03.2014, autor Farcadi Botond

Discursul lui Semjen Zsolt a produs un scurt-circuit

În timp ce vicepremierul ungar Semjen Zsolt şi secretarul de stat parlamentar al ministerului de externe, Nemeth Zsolt, i-au asigurat pe secuii prezenţi la festivităţile din Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc de faptul că statul ungar le sprijină aspiraţiile autonomiste, partea română a reacţionat faţă de festivităţile din 15 martie cu o nervozitate cum de mult nu s-a mai văzut.

Analiştii postului TV Realitatea l-au numit paiaţă pe vicepremierul Semjen Zsolt, care îşi făcuse intrarea călare, şi au vorbit despre descălecat. In opinia lor, la efectul campaniei electorale ungare, naţionalismul maghiar s-a acutizat, iar acesta este, după cum s-au exprimat, contextul în care s-au acutizat strădaniile autonomiste de pe Pământul Secuiesc, pe care le consideră – tot ei – extremiste.

În paginile Adevărului, parlamentarul social-democrat Bogdan Diaconu, renumit pentru antimaghiarismul său, a cerut interzicerea intrării în România a lui Semjen Zsolt. In opinia sa, membrii guvernului şi parlamentului ungar sosiţi în Transilvania într-un pelerinaj al autonomiei comit violenţe în grup împotriva constituţiei româneşti şi ameninţă integritatea teritorială a ţării.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr.52 din 17.03.2014

Despre libertate, din mai multe abordări

Conducătorii organizaţiilor politice maghiare din Transilvania şi europarlamentarul Tokes Laszlo au evidenţiat în discursurile lor festive motivul libertăţii. Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, a subliniat ideea că maghiarii trebuie să lupte zi de zi pentru libertatea lor. Biro Zsolt, preşedintele PCM, a spus că lozinca Libertate, egalitate, fraternitate! este valabilă şi astăzi, iar Tokes Laszlo a avertizat că lupta noastră actuală se referă la lupta autonomistă. In Cluj, formaţiunea Noua Dreaptă a organizat o contramanifestaţie. (…)

Kelemen Hunor a declarat la Oradea, la statuia dedicată parlamentarului Szacsvay Imre, că maghiarii sunt mai liberi decât în urmă cu 20 de ani, însă libertatea lor nu este stabilă iar în ultimul timp s-au înmulţit atacurile lansate împotriva comunităţii. Dacă există probleme, noi, maghiarii din Transilvania, nu ne ascundem şi ne asumăm cu mândrie identitatea. Nu ne întoarcem unii împotriva altora şi ne susţinem în unanimitate drepturile – a formulat Kelemen Hunor, în opinia căruia lupta pentru libertate a naţiunii actuale reprezintă o luptă zilnică pentru drepturile comunitare.

Biro Zsolt, preşedintele PCM, a declarat la Tuşnad Băi că Bucureştiul şi lumea ar trebui să reflecte asupra faptului că membrii comunităţii nu doresc să-şi atingă scopurile pe calea violenţei. El a menţionat că în decurs de două decenii din Transilvania au dispărut 600.000 de maghiari. Dacă nu vom reuşi să stopăm procesul, vom ajunge să împărtăşim soarta saşilor din Transilvania – a formulat Biro Zsolt. El a mai subliniat că maghiarii din Transilvania şi secuii trebuie să avanseze pe calea pe care au pornit în octombrie anul trecut, la marele marş al secuilor.

In opinia lui Tokes Laszlo, lupta actuală pentru libertate a maghiarilor din Transilvania este lupta autonomistă. Preşedintele CNMT a vorbit la Oradea, la statuia lui Szacsvay Imre. Dacă vom fi asupriţi în România, acest lucru va însemna libertatea limitată a românilor – a formulat Tokes Laszlo. El a declarat că lozinca Uniune cu Transilvania! este valabilă şi azi.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr.7145 din 17.03.2014

12 puncte pentru prezent

Tinerii de la teatrul Osono şi elevii de la Liceul de Artă Plugor Sandor au readaptat sâmbătă, evenimentele din 15 martie. Adunarea a avut loc la ora 11:00, la Ceainăria Tein. Cu această ocazie a fost întocmită o listă de revendicări (…) care a şi fost tipărită la o editură din centrul oraşului. Din ea reiese ce îşi doreşte naţiunea maghiară în anul 2014.

1. Autonomie

2. În locul egalităţii-simulacru, să existe o egalitate efectivă între naţionalităţi.

3. Asigurarea unor condiţii normale de lucru şi asigurarea de locuri de muncă

4. Diferenţierea politicii, a învăţământului şi a culturii

5. Reformarea învăţământului

6. Modernizarea sănătăţii

7. Apărarea produselor din ţară şi limitarea concernelor multinaţionale

8. O gestionare conştientă şi profesională

9. Oamenii să-şi fructifice mai liber drepturile

10. Învăţământ superior gratuit

11. Desfiinţarea corupţiei

12. Majorarea pensiilor.

Sursa: cotidianul Haromszek, nr.7145 din 17.03.2014, autor Demeter J. Ildiko

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita