Holocaustul – o gogoriță diabolică (5)

Perfidia diabolică

Recent, munca laborioasă a împătimiţilor pentru adevăr şi, totodată, a revoltaţilor de turpitudinea fanilor şi activiştilor propagandei holocau$tic€ – fie ei simpli publicişti sau miniştri, ambasadori (ai S.U.A., Israelului etc.) –, a produs o altă colecţie a apariţiilor în presă cu referiri la „holocaust“ şi „şase milioane de evrei“, care semnalează că primul text (găsit pînă acum) a apărut încă din 1869. Colecţia poate fi citită aici: „256 Erwähnungen von 6.000.000 Juden vor Bekanntmachung durch die Nürnberger Prozesse“. Spre deosebire de colecţiile anterioare, care, toate încep cu articolul rabinului Stephen S. Wise, din New York Times, din 11 iunie 1900, aceasta începe cu un articol din MEMPHIS DAILY APPEAL, Tennessee, 7 November 1869 care – atenţie! – citează ziarul cu numele curios The Hebrew National: „The Jewish People. The Hebrew National, of London, says that there are six millions Jews in the world. It is a remarkable fact that the numbers of this wonderful people have not materially increased or diminished since the time of King Solomon. Persecuted as no other people have ever been…“ etc. – „Poporul Jidov. The Hebrew National, din Londra, spune că există şase milioane de jidani (Jews) pe glob. E un fapt notabil că numărul acestui minunat popor nu s-a diminuat simţitor de pe vremea regelui Solomon. Persecutat cum nu a fost vreodată nici un alt neam, şi-a păstrat credinţa strămoşească şi, de-a lungul a sute de ani, a riscat că fie exterminat în aproape orice moment în aproape oricare dintre regatele Europei, iar unii dintre membrii lui au fost omorîţi în fiecare an prin torturi dintre cele mai crude, dar nu şi-a pierdut prea mult din efective de-a lungul tuturor acelor vremuri întunecate (…)“ etc.

Spun că e „curios“ numele ziarului „The Hebrew National“, deoarece e greu de înţeles cum putea exista un ziar cu numele „Evreul Naţional“, în interiorul Imperiului Britanic, la anul 1869, de vreme ce nu exista naţiunea evreiască şi nu avea să existe nici după 1948, cînd s-a înfiinţat statul Israel.

Analiza conţinutului acestui articolaş de 36 de rînduri într-o coloană îngustă, precum şi a contextului paginii The Sunday Morning Appeal, foarte mari, a ziarului MEMPHIS DAILY APPEAL atestă că este vorba de un articol publicitar tipic, de propagandă. Într-adevăr, un ziar din statul american Tennessee citează ziarul londonez The Hebrew National, fără a indica data apariţiei, numărul etc. – din această cauză eu cred că nici nu a existat acel ziar –, ca să ne spună ce: că, actualmente, iudeii – neamul lui Israel, la grămadă, fără să facă, evident, o distincţie între evreii din Palestina lui Solomon şi jidanii din Rusia – sunt în număr de şase milioane pe tot globul, că această pondere demografică a rămas constantă de la Solomon încoace (deşi nu există statistici demografice în acest sens), că au fost persecutaţi de-a lungul secolelor – mulţi fiind chiar ucişi, anual, dar, miraculos, numărul lor a rămas constant (deci ponderea natalităţii a fost egală cu a mortalităţii, indiferent că aceasta putea fi provocată de boli normale, personale, de epidemii, de uciderea indivizilor prin fenomenul persecutării istorice a evreilor „pe tot globul“ etc.); că iudeilor le este bine, acum, în statele civilizate, că este de aşteptat să prospere în viitor etc. – căci „casa lui Israel este un miracol întruchipat – o mărturie în faţa ochilor acestui necredincios secol al XIX-lea, o mărturie în sprijinul adevărurilor din profeţiile începînd de la Moise pînă la Malachia“. În restul paginii, uriaşe, se relatează ceva despre Mark Twain, despre biserica presbteriană, despre morală la Paris şi alte ştiri şi reclame, poate utile pentru cititorii ziarului. Acest articolaş este fără autor, ca şi toate celelalte. Ceea ce atestă, încă o dată, că pagina este de strictă publicitate. Chiar dacă textul analizat se pierde în negura timpului pentru cititorii obişnuiţi şi nu s-ar mai fi aflat de el dacă acribia cercetătorilor revizionişti nu l-ar fi dezgropat, printr-o muncă de Sisif, din arhiva ziarului, este important de subliniat, în cadrul luptei contra escrocheriei holocaustice, că ideea constanţei demografice a evreilor de la Solomon pînă în 1869, de şase milioane de indivizi pe tot globul – în ciuda persecutării lor, reale, de care au avut parte în aceste milenii „întunecate“ – contrazice absolut propaganda holocaustică susţinătoare a exterminării jidanilor de către Germania, între anii 1939-1945, în număr tot de „şase milioane“! Oricum, sintagma „holocaustul jidanilor“ apare prima dată, în căutările de pînă acum, într-un articol din THE NEW YORK TIMES,[151] 7 Mai 1899: „Un american de la Sevilla (…) La un astfel de loc, am citit, a fost o dată un holocaust puternic de evrei (…)“. De cînd a fost găsită această primă semnalare a expresiei „şase milioane de evrei“, în ziarul din Tennessee, au mai fost depistate încă nouă texte cu menţionarea expresiei „şase milioane de evrei“ pînă la publicarea, în 11 iunie 1900, a „Mesajului“ longevivului tartor-rabin Stephen S. Wise.

Apropo de The Hebrew National, e necesar să menţionez că a mai existat un ziar cu un titlu similar, The American Hebrew, care a făcut presiuni asupra României, cu ocazia pertractării condiţiilor impuse prin Tratatul de la Berlin (1878), cînd, sub pretextul „persecutării“ jidanilor din ţara noastră, ni se cerea – îndeosebi de către Adolphe Crémieux (născut Isaac Moïse), fondatorul şi preşedintele Alianţei Izraelite Universale, unul dintre detractorii acerbi ai României – împămîntenirea lor masivă, la grămadă, nu individual, cu se procedează în orice alt stat. Ziarul The American Hebrew publică, la 31 octombrie 1919, articolul „The Crucifixion of Jews Must Stop!“ – „Crucificarea jidanilor trebuie oprită!“, scris de către Martin H. Glynn, „Former Governor of the State of N. Y.“, adică, nici mai mult, nici mai puţin decît „fostul guvernator al statului New York“, care, în acest text, foloseşte de 7 (şapte) ori cuvîntul „şase milioane“ – conform „ariei calomniei“ adaptate: „Minte, minte, căci se va găsi măcar un prost care să te creadă“.

Escrocheria holocaustului începuse să fie propagată – şi, implicit, să fie strînşi bani de la fraierii milostivi, dar nu să fie distribuiţi jidanilor amărăşteni, ci să fie deturnaţi către consolidarea organizaţiilor sioniste – cu 77 de ani înainte să fi început infamul Proces de la Nürnberg, care a „stabilit“ că fusese un holocaust, deşi procurorii aceia nu aveau nici o dovadă, în afară de „mărturiile mincinoase“ ale liderilor nazişti încarceraţi (contrafăcute la presiunea anchetatorilor aliaţi, care sperau să scape cu viaţă dacă declară cum le dictează temnicerii) sau ale unor martori jidani mincinoşi, cum a demonstrat, cu prisosinţă, Arthur R. Butz în MISTIFICAREA SECOLULUI XX! Se mai propagă această escrocherie încă şi acum, la 145 de ani de la semnalarea celei mai vechi apariţii a unui articol al propagandei holocau$tic€! Aşadar, conform ultimelor cercetări, escrocheria holocaustului este etalată, încontinuu, de 145 de ani!

Vedeţi în ce constă nemărginita perfidie jidănească diabolică, mascată de o ipocrizie la fel de mare, în privinţa „Holocaustului unic“, a „Shoah“-ului?! Cu cel puţin 77 de ani – zic „cel puţin“ căci e posibil ca, peste nu mult timp, alţi cercetători să descopere alte materiale, anterioare anului 1869! – înainte de începerea Procesului de la Nürnberg, propaganda holocaustică a ţipat în cît mai multe ziare că „şase milioane de jidani“ sunt persecutaţi, maltrataţi, înfometaţi, pogromizaţi şi vor fi ucişi în „holocaustul unic“ – din care motive colectau sume mari de bani pentru salvarea lor, dar nu le-au dat nici un sfanţ celor „maltrataţi“, celor în pericol de a muri în „holocaust“ –, iar după 1945, ţipă mai tare, căci au prins curaj sub steagul Aliaţilor, la fel, în toate mass media, că, deja, fuseseră ucişi în „holocaustul unic“ „şase milioane de jidani“, deşi nu au nici o evidenţă a respectivilor morţi. Acum, cu aceeaşi nesimţire care datează de cel puţin 145 de ani, „holocaustul“ e clamat de impostori şi escroci ca Elie Wiesel, Radu Ioanid, Aurel Vainer, Mark Gitenstein, Răzvan Theodorescu, Centrul Wiesenthal al impostorului cu acelaşi nume şi mulţi alţii, precum şi de lichelele autohtone, care au stabilit o zi de comemorare a „Holocaustului“! Mai mult, circulă tot mai insistent zvonul că guvernele postdecembriste, pe lîngă restituirile ilegale de averi pentru unii jidani care s-au întors după ce părăsiseră ţara după 1945, şi primiseră despăgubiri la emigrare, acum plătesc şi „despăgubiri de holocaust“ unor aşa-zişi „urmaşi ai victimelor holocaustului“.

În concluzie, nu au existat lagăre de exterminare a jidanilor şi a ţiganilor pentru simplul fapt că erau jidani sau ţigani. Au existat lagăre de concentrare pentru a se depune o muncă intensă, excesivă chiar, spre a face faţă necesităţilor de război şi a suplini forţa de muncă germană care lupta, din păcate, pe două fronturi, pe de o parte, contra civilizaţiei decadente a Occidentului şi, pe de alta, contra „comunismului“ din U.R.S.S. Un astfel de lagăr de muncă intensă a fost Auschwitz, unde se fabricau benzină şi cauciuc sintetic în proporţii industriale, necesare Germaniei, pentru armată şi pentru civili. Dar nu a fost un lagăr de „exterminare“, cum minte cu neruşinare propaganda holocaustică. Se pare că la Auschwitz, în toţi anii de război, au murit mai puţini oameni faţă de cîţi civili au murit în Bucureşti, la bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944, şi la Dresda – bombardamente comise în mod deliberat terorist: pentru demoralizarea poporului Germaniei, cum stabilise strategia Comandamentului Bombardamentului din Imperiul Britanic (vezi, îndeosebi, Frederick Taylor, DRESDA. Marţi, 13 februarie 1945. Editura RAO, 2008).

* Articol cu caracter istoric documentar

2 răspunsuri la “Holocaustul – o gogoriță diabolică (5)”

  1. logick spune:

    am vazut o fotografie cu un morman de cadavre ce se spunea ca sunt de la Aschwitz. ce este interesant ca nici unul nu avea numarul tatuat pe mana! Deci- nu cumva sunt fotografiile din lagarele lui Iagoda ?

  2. Vasile Zărnescu spune:

    @ Către cititori!

    Mulţumesc curajoasei redacţii a revistei NAŢIUNEA pentru publicarea acestui studiu, înscris în continuarea cercetărilor istorico-politologice realizate de curentul revizionist şi negaţionist.
    Din motive tehnice şi de protecţie contra hackerilor răuvoitori, la acest serial nu s-a putut publica şi bibliografia aferentă, care susţine cu o vastă documentare argumentarea de aici şi care este dată, în cea mai mare parte, prin link-uri, cu care, evident, ajunegeţi rapid la sursele documentare!.
    De aceea, apelez la bunăvoinţa cititorilor revistei că parcurgă şi varianta ulterioară, dezvoltată, a studiului de faţă, care este accesibil aici: http://www.altermedia.info/romania/2014/04/14/inselatoria-secolului-xx-51/.
    Acest episod, al 51-lea, este un comentariu al cărţii lui Arthur Butz, „Înşelătoria secolului XX”, publicată în octombrie 2003, în S.U.A., una dintre cele mai importante cărţi a literaturii negaţioniste, care are o argumentare imbatabilă şi care un a putut fi combătură de propaganda holocaustică decît într-un singur fel: prin ignorare!
    Succes la lectură şi
    S-auzim de bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*