O istorie a dogmaticii în Teologia Ortodoxă Română…

Activitatea didactică, publicistică şi academică a Domnului Conf. Univ. Dr. Cristinel Ioja – Preşedintele Senatului Universităţii “Aurel Vlaicu” şi Cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Ilarion Felea” din municipiul Arad, este una prodigioasă, excepţională… Între alte multe articole, studii şi cărţi publicate, se înscrie (şi) volumul al doilea din lucrarea: “O istorie a dogmaticii în Teologia Ortodoxă Română” , cu un conţinut bogat şi amplu de 622 pagini, carte apărută, în cursul anului 2013, la Editura Pro Universitaria din Bucureşti, primul volum apărând în cursul anului 2008…

Referinţele din rândurile de mai jos se referă la un volum, parte dintr-un amplu proiect de autor despre „Evoluțiile și dezvoltarea Dogmaticii în Teologia Română” de la începutul învățământului teologic seminarial în limba română până în contemporaneitate. Este un tratat complex, care depășește caracterul universitar, fiind o abordare pluridisciplinară a aspectelor fundamentale ale dogmaticii, teologiei și apologiei ortodoxe române. În acest demers, autorul prezintă (și interpretează) modul de constituire și de dezvoltare a identității gândirii dogmatice ortodoxe românești, în interferenţă cu dezvoltarea altor dogmatici din arealul teologiei ortodoxe, dar şi catolice ori protestante.

Volumul se referă la problematica „unei perioade complexe cu mutații și evoluții în gândirea teologică românească”, într-„un timp al disputelor, al construcțiilor teologice, al delimitărilor și repoziționării”, după cum apreciază autorul în Cuvânt  înainte. Iată ce afirmă şi mărturiseşte autorul mai departe: “Gîndul de a continua cercetarea în direcţia prezentării contribuţiilor dogmatice ale teologilor români în evoluţiile, implicaţiile şi interpretările lor, a început să mă mistuie imediat după ce, în anul 2008, am editat o lucrare privind Teologia Dogmatică Ortodoxă Română din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea. După editarea acestei lucrări – care s-a bucurat de o bună primire în rândul teologilor din Patriarhia Română – mi-am dat seama tot mai mult că este nevoie să cunoaştem cât mai îndeaproape contribuţiile dogmatiştilor români şi evoluţia gândirii lor în contextul în care ei au teologhisit.

Volumul, al doilea din cele trei gândite pentru a cuprinde evoluţiile şi dezvoltarea Dogmaticii în Teologia Ortodoxă Română, cuprinde parcursul istoric al acestei discipline cu implicaţiile ei complexe în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. Viziunea asupra evoluţiei istorice a Dogmaticii Ortodoxe în România va cuprinde, în final, trei volume.

Primul volum cuprinde perioada de până la începutul învăţământului teologic seminarial în limba română, adică până la începutul secolului al XIX-lea, al doilea volum cuprinde perioada care marchează începutul învăţământului teologic seminarial în limba română până la instaurarea comunismului în România, adică secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, iar al treilea volum va cuprinde evoluţia gândirii dogmatice ortodoxe române în perioada regimului comunist-ateu până în prezent, adică a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea.

Astfel, volumul I este neterminat, iar volumul al III-lea va intra în perioada imediat următoare într-un amplu proces de aprofundare a ideilor şi concluziilor la care am ajuns, fiind pregătit pentru tipar…

De ce am început cu volumul al II-lea? Practic, am considerat că perioada de la începutul învăţământului teologic în limba română până la instaurarea comunismului, a fost mai puţin studiată din perspectiva evoluţiilor şi implicaţiilor teologic dogmatice. Este o perioadă complexă cu mutaţii şi evoluţii în gândirea teologică românească, cu influenţe diverse în spaţiul misionar şi apologetic-cultural al Bisericii noastre.

Volumul al II –lea (de 622 pagini) este compartimentat în șapte capitole, începând cu „Teologia dogmatică în Biserica Ortodoxă (secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea)” și încheind cu „Apariția filocaliei în contextul instaurării regimului comunist”. Cuprinsul tratează despre Teologia Dogmatică Ortodoxă (din Rusia, Grecia, Serbia, Bulgaria), despre Învățământul teologic românesc din seminariile teologice și Facultățile de Teologie (Cernăuți, Iași, București, Chișinău), despre Academiile Teologice (Sibiu, Arad, Caransebeș, Oradea, Cluj). Sunt analizate, deopotrivă, paradigmele (și opiniile) unor teologi străini (George Florovsky, Hristou Andrutsos, Serghei Bulgakov, Vladimir Zenkovsky) și ale unor teologi români (Dumitru Stăniloae, Ilarion Felea, Petru Rezuș, Vasile Găină etc.), precum și ale unor filosofi preocupați de fenomenul teologic (Nae Ionescu, Nicolae Berdiaev, Nichifor Crainic, Lucian Blaga). Sursele bibliografice utilizate pentru elaborarea acestui tratat sunt înregistrate pe 48 de pagini, alcătuind şi formând circa 900 de referințe din literatura teologică și filosofică universală și națională, traduceri, texte originale, precum și opinii din presa de specialitate. În fine, privitor la aspectele formale, apreciem interesul pentru clarificarea, chiar la dimensiunea nuanțelor, a terminologiei, la determinarea unor relații comparative între concepte și noțiuni. Remarcăm, din acest punct de vedere, că volumul “O istorie a dogmaticii în Teologia Ortodoxă Română” are o ținută grafică reprezentativă, elegantă şi semnificativă simbolic. Din punct de vedere al stilului, menționăm elaborarea științifică a textului, cu propoziții clare, argumentări justificate, explicații suplimentare la subsolul paginilor, precum și o corectă utilizare a citării și marcării diferențiate a cuvintelor, sintagmelor ori aserțiunilor relevante. Autorul dispune de capacitatea elaborării unor texte științifice, cu respectarea rigorilor academice, oferindu-ne o carte valoroasă, ce merită inclusă în categoria textelor fundamentale ale literaturii teologice românești.

În interpretarea diverselor aspecte ale Dogmaticii ortodoxe, Domnul Conf. Univ. Dr. Cristinel Ioja utilizează textele ierarhilor Bisericii, ale profesorilor academiilor/ seminariilor, facultăților teologice, precum și ale filosofilor care și-au exprimat interesul față de problematica atât de controversată a religiei. Un merit excepțional al autorului derivă din intenția de a decela în mod clar „abordarea mai mult filosofică și scolastică a dogmaticii ortodoxe” de adevăruri dogmatice experiențiale considerate „evenimente trăite în propria lor nemijlocire și realitate istorică”. În plus, autorul ponderează expresivitatea tendințelor apologetice ale catolicilor și protestanților care „nu voiau să recunoască valorile Orodoxiei” sau „nu reușeau să le recunoască”. În literatura de specialitate se resimțea lipsa unui cugetător de anvergură teologică și intelectuală, cu o personalitate puternică în stare să ofere argumente bazate pe „evlavie ortodoxă” și pe „raționamente justificate de textul biblic”. Acesta este Dumitru Stăniloae. Adeseori se invocă oportunitatea redescoperirii operelor patristice – „o bogată vistierie de cunoștințe” și un arsenal științific de apărare a dreptei credințe. Un autentic și reprezentativ dogmatician „a fost pregătit” de activitatea celor de dinaintea teologului Dumitru Stăniloae, mai ales de teologii din jurul instituțiilor de formare a clerului, pe care Doctorul în Teologie Cristinel Ioja le descrie cu rigoare, evidențiind rolul avut de profesori în depășirea condiției lor scolastice. Pentru activitatea lor teologică (și în domeniul dogmaticii), pomenim pe Alexandru Comoroșan, Vasile Loichiță, Vasile Găină (Cernăuți), pe Constantin Erbiceanu, Constantin Chiricescu, Irineu Mihălcescu, Ion Gheorghe Savin și, evident, Dumitru Stăniloae (Sibiu apoi București), precum și a preoților profesori din cadrul Institutelor și Academiilor Teologice din Sibiu, Arad, Caransebeș, Oradea și Cluj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*