Cuvinte-ncuminţite (X)

(pilule fără efecte secundare)

1. Politica internaţională este preocupată în primul rând de descurajarea neprieteniilor dintre state şi abia pe urmă de încurajarea prieteniilor dintre ele.

2. Înţelegerea politică este bastardul rezultat în urma concubinajului diplomatic dintre vrerea celui mai puternic şi respectuoasa supunere a celui mai slab.

3. Când cineva începe să se laude cu faptele sale, înseamnă că nu toate faptele sunt spre lauda lui.

4. Mulţi oameni se străduiesc să dea uitării faptele bune ale semenilor, astfel eliberând spaţiul în vederea stocării şi neuitării întâmplărilor neplăcute.

5. Faptele sunt oglinda omului, chiar şi atunci când acesta se jenează să se privească în ea.

6. Drumul de la intenţii la fapte este atât de lung, încât nu-i de mirare că atâţia oameni recurg la diverse tertipuri pentru a-l scurta.

7. Democraţia nu-i face pe oameni mai corecţi şi mai cinstiţi, ci-i învaţă cum să scape cu faţa curată din năvodul salubrizării sociale.

8. Statul democratic este aidoma unui tren care circulă cu restricţii de viteză. Călătorii grăbiţi protestează împotriva întârzierilor care se tot acumulează, dar mai apoi râd şi se bucură că au ajuns cu bine la destinaţie.

9. Un stat este democratic până-n vârful unghiilor atunci când şi-a însuşit fără cusur ştiinţa de-a promite tot mai mult şi de-a face tot mai puţin.

10. A da ţine de conştiinţă şi educaţie, a lua ţine de instinct social şi neomenia democraţiei.

11. Doamne, ce greu este să fii om şi ce uşor să fii ceea ce eşti!

12. Progresul reprezintă suita de eşecuri prin care omul ajunge să creadă că-i cineva după ce nu mai crede în nimic.

13. Istoria umană este canalul scobit de om în timp, prin care zoaiele viitorului se scurg spre groapa de gunoi fără fund a trecutului.

14. Dacă şi neomenia are un scop, atunci el nu poate să fie decât acela de-a pune în evidenţă omenia.

15. Ocupate până peste cap cu feminitatea şi feminismul, femeile moderne nu mai au timp de fleacuri precum cinstea şi omenia.

 16. Căsnicia – o instituţie muribundă, care se menţine în viaţă doar cu energiile eliberate prin destrămarea altor căsnicii.

17. Speranţele de salvare ale omului îşi trag seva din convingerea că, deşi limitat în intenţii, binele este nelimitat în potenţialitate, pe când răul este nelimitat în intenţii, dar cândva i s-au impus limite în potenţialitate.

18. Binele îşi are propria sa povară, pe care nu oricine este pregătit să o poarte cu cinste şi demnitate.

19. Căinţa individuală făcută la timp este cel mai bun leac împotriva căinţei generale.

20. Sensul de deplasare al rugăciunii este întotdeauna pe verticală, niciodată pe orizontală.

21. Verbul a ruga, împreună cu substantivul aferent rugăminte, au o încărcătură telurică şi un sens descendent, pe când reflexivul a se ruga şi substantivul rugăciune au o încărcătură celestă şi un sens ascendent.

22. Când ruga vine de la rugăciune, ea vizează nemărginitul şi trebuie să fie neîntreruptă, iar când vine de la rugăminte, ea vizează mărginitul şi e firesc să fie ocazională.

23. Vai de aceia care asaltaţi de rugăminţi, consideră că-i sub demnitatea lor să se mai roage!

 24. Rugăciunea este cordonul ombilical prin care efemerul se nutreşte cu eternitate.

25. Întrucât rugăciunea are o singură rugăminte la cel care se roagă – şi anume ca acesta să-şi deschidă inima pentru primirea lui Dumnezeu, omul zilelor noastre consideră că i se cere un lucru atât de dificil, încât ori nu se mai roagă defel, ori o face în pripă şi de formă, ori se agaţă cu disperare de rugăciune doar în momentele când simte că-i pierdut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*