A doua „trădare” a Crinului…

Deși bine punctată, prin ticurile și mimica teatrală strecurate printre declarațiile și contradeclarațiile prin care l-a împins pe Victor Ponta într-un „sah” parlamentar, demisia lui Crin Antonescu nu a fost foarte inspirată. Cel puțin, nu ca fereastră de audiență! Calculele sale nu s-au potrivit cu transmisiile „încrucișate” ale principalelor posturi TV, așa că, spectaculara demise nu a fost prinsă în direct decât de o televiziune. Or, sub impactul unei demisii anunțate într-un interval real de „prime-time”, țara ar fi fost poate mai mișcată. Dar așa, „beneficiarii” suprinzătorului gest au fost, mai de grabă, colegii din plenul parlamentului.

Desigur, gestul a fost cât se poate de năucitor, cel puțin, pentru social-democrați. Nu pentru că nu și-ar fi dorit să-l vadă pe Crin Antonescu descălecat de la șefia Senatului, ci pentru că ei treabuiau să fie aceia care urmau să-l îndepărteze într-o etapă distinctă din „lupta” cu Traian Băsescu! PSD a pierdut în acest fel un arsenal substanțial în continuarea luptei împotriva președintelui, cadru în care am fi asistat la corșetarea de felurite dovezi ale legăturilor dintre Antonescu și Palatul Cotroceni, și, în cele din urmă, înlăturarea de către social-democrați a șefului senatului sub justificarea unei victorii împotriva sistemului corelat Cotrocenilor. Căci, dacă pe Traian Băsescu nu au reușit să-l ofere celor 7,5 milioane de electori, social-democrații se puteau lăuda măcar cu îndepăratrea unuia dintre aliații Cotrocenilor. De aceea, pe termen mediu, cel ce a punctat este Crin Antonescu… Iar dacă reușea să aplice acest calambur în care l-a împins pe Viorel Ponta cu zece minute mai devreme, când televiziunile erau încă „în direct”, altul ar fi fost efectul în țară…

Dar, dincolo de spectacolul personal și ineditul situației, gestul lui Crin Antonescu se constituie și într-o dovadă a infantilismului acestuia în luarea unor decizii care puteau afecta țara. Cel puțin din perspectiva statutului pe care i-l dădea poziția sa de al doilea om în stat. Și mai ales în situația în care, la granițele țării, există un focar de instabilitate.

Din păcate, pentru a doua oară în câteva zile, Crin Antonescu s-a dat la o parte, lăsând cale liberă unei alianțe care calcă în picioare interesele românilor. S-a dedat la această nouă „trădare” în acelasi stil orgolios-obtuz și meschin-conflictual prin care a scos PNL-ul de la guvernare făcând loc UDMR-ului deși era evident unde va bate interesul maghiarimii politice!

Și poate numai șansa a făcut ca orgolile liderului PNL să explodeze sub forma demisiei în clipa în care în parlament urma să se voteze lista noilor miniștri! Dar, dacă în loc de lista cabinetului, în plen s-ar fi dezbătut adoptarea unei poziții a României față de situația din Ucraina? Sau dacă era vorba de aprobarea memorandumurilor semnate de premierul Ponta cu un gigant chinez suspectat de spionaj informatic la nivel guvernamental? Ar fi „clacat” oare Crin Antonescu din poziția celui de al doilea om în stat din cauza unor mărunte orgolii și frustări?!

În fapt, Crin Antonescu ar fi trebuit să stea în fruntea senatului cu orice preț! La fel cum ar fi trebuit să mențină PNL-ul la guvernare până ar fi fost sfâșiat de veneticii politichiei maghiare, numai să nu permită accesul șacalilor la guvernare. Ar fi trebuit să îndure orice ironii pesediste. Doar așa ar fi dovedit, în actualul context politic, că este om politic. Nu prin retrageri și demisii pe care istoricii, peste timp, le vor așeza acolo unde le este locul.

În plus, până ar fi fost debarcat, Crin Antonescu mai putea face multe din fruntea senatului! Ar fi putu iniția, de exemplu, o petiție-protest împotriva acțiunii anunțate de Parlamentul Ucrainean de a vota o lege de pedepsire a etnicilor români cu pușcăria dacă păstrează sau solicită cetățenia română. Asta fără a mai ține cont că orice acțiune inițiată din fruntea senatului, chiar sub ironizarea prezenței sale ca „opoziție rămasă la guvernare”, ar fi valorat mai mult decât orice agitație într-o opoziție fragmentată!

Zarurile au fost însă aruncate… Crin Antonescu a demisionat, punct de la care PNL poate fi considerat cu adevărat intrat în opoziție. Iar prin crcuciadele pe care le vor duce formațiunile din opoziție pentru a clama poziția de lider al Opoziției, „funcție” pentru care se vor duce, paradoxal, mai multe războaie decât pentru un scaun de ministru, va asigura, în sfârșit, din explozia cumului de frustări, orgolii și înverșunări, un front cu adevărat activ. Din păcate, nu neapărat și anti-guvernamental…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*