Demisia lui Tăriceanu – o „defectare” la comandă?

De ani buni, varanul Dan Voiculescu joacă la două capete… Pe de o parte face pe republicanul, pe de altă parte pompează prin latrinele sale mogulistice suflu în felurite alianţe de (re)instaurare a monarhiei. Suflu pe care îl promovează, cum altfel, prin „Jurnalul Naţional”, momentan gazetă republicană, dar care poate deveni la o adică fiţuică monarhistă, prin Antenele „regalităţii” (ai căror pastori-gâde promovează, „bloguit”, necesitatea restaurări monarhiei), dar mai ales prin fundaţia sa, instituind suculente premii pentru studenţimea atrasă în maşinăria de manipulare şi îndoctrinare. Iar alături îi stau şi alţi „republicani” de cauciuc, de la academicianul cu rârâit monarhic la feluriţi jurnalişti şi analişti gata să să-şi vulcanizeze „convingerile” pentru a demonstra necesitatea (re)instaurării monarhiei.

Şi poate că am uitat, dar mogulul Voiculescu nu este la prima incursiune „monarhistică”, inclusiv în 2011, în contextul invitării fostului suveran în Parlament, vorbindu-se de posibila insinuare, prin otrăvitul fruct al „dudului”, monarhistul-actor, cândva candidat la preşidenţie!, care ar fi trebuit să-i servească regelui în discurs câteva fraze de solicitare a reinstaurării monarhiei. Nu a ţinut, însă!

Acum, varanul activist se întoarce la vechea „şcoală”. Căci, „partajarea” este simplă: dacă prin unele universităţi se practică organizarea unor ample seminarii pe tema holocaustului, cu evidente tente de îndoctrinare a studenţilor în culpa unei inventate vinovăţii a românilor, de ce nu s-ar derula manifestări similare și pe tema restaurației monarhiei?! Evident, pentru a inocula tinerei generaţii ideea colapsului prezentului şi a viitorului din cauza strucuturii guvernamentale de tip republican.

Iar manipularea se citeşte chiar din fundamentarea acestei dezbateri universitare „cruciale”, tema fiind motivată prin faptul că  „dezbaterea privind monarhia în România (…) a apărut firesc în contextul unei renaşteri a curentului monarhist”. Şi ar fi o logică pentru o asemenea dezbatere. Dacă ar avea caracter istoric şi i-ar lăsa pe regi acolo unde le stă bine: în manualele de istorie.

Aşadar, pentru Dan Voiculescu şi ştergătorii de praf din jurul lui, importanţa dezbaterii s-a impus graţie renaşterii curentului monarhist. Dar, oare, două scări de bloc (şi ălea îmbătrânite!) de sub balcoanele Palatului Elisabeta înseamnă curent monarhist? Păi, dacă ar fi măcar, cum zice legea partidelor, ca să-i sâcâim un pic pe monarhişti!, cel puţin 25 000 de susţinători din minim 18 judeţe plus Capitala, poate am vorbi de un „curent”. Başca faptul că, pentru a cere o „reinstaurare”, fie şi a readucerii energicei „Eugenia” în fomula clasică de rupt dinţii (republicanilor!), se impune o iniţiativă legislativă cetăţenească în echivalentul celei de promovare a unui proiect de constituţie venit dinspre popor. Dar, aşa, cu 1000 de simpatizanţi, ce să faci?! Poate doar să-i înmulţeşti, evident, racolând din tânăra generaţie prin seminari derulate prin felurite universităţi…

Totuşi, „justificarea” iniţierii de dezbateri pe o asemenea temă nu se leagă doar de presupusa apariţie a unui curent (mai mult pe sub uşă!) monarhist… Între virgule, maşinăria de manipulare mai adaugă ceva pentru crearea curentului de opinie dorit, vorbind despre necesitatea dezbaterii şi din prisma „reaşezării monarhiei în poziţia sa tutelară”! Adică, o temă cu răspuns dat, metodă specifică oficinei mogulului-varan. Pentru că, de fapt, nu despre o analiză a monarhiei faţă în faţă cu republica este vorba, ci de o impunere, „a priori”, a monarhiei „în poziţa sa tutelară”. O manipulare croită chiar din titlul „dezbaterii”: „ROMÂNIA – MONARHIE SAU REPUBLICĂ?” – în care, prima opţiune plasată este Monarhia, deşi, măcar în logica actualei structuri de guvernământ, întrebarea ar fi trebuit pusă invers!

Oricum, finalul acestei „dezbateri” era cât se poate de previzibil, demonstrându-se că „România poate fi şi monarhie şi republică”. Adică, ideea de a de pune, pentru început, egal între una şi ala. Prima fază a operaţiunii a fost, dară, un succes! Iar următoarele „teme” vor dezbate care dintre ele are hibe mai mari şi, tot aşa, până se va demonstra că republica este mai viciată decât monarhia!

Dar, chiar înaintea furnizării răspunsului cu final plătit, un politician al PC-ului a furat startul, deputatul de Diaspora Ovidiu Alexandru Raeţchi vorbind, în cadrul unei dezbateri organizate de platforma… Dreapta Conservatoare („ambalajul” PC-ului pentru diaspora, pentru uz intern urmând să se convertească într-un PC social-democrat), despre necesitatea unui dialog politic şi constituţional vizând monarhia din România pentru a se aşeza „monarhia în poziţia sa tutelară firească în cadrul statului român”. Evident, tot „în contextul unei renaşteri a curentului monarhist”.

Iar frazele sunt trase la indigo cu regulamentul „dezbaterilor” din ţară. Ceea ce înseamnă că deputatul, fie a citit „Jurnalul naţional” înainte ca acesta să fie tipărit, fie PR-ul PC-ului nu s-a complicat şi a dat drumul la aceleaşi comunicate! Apelul era adresat, la acel moment, candidatului-monarhist la preşedinţie, Crin Antonescu, căruia deputatul îi cerea, în calitatea de „viitor preşedinte cu viziuni monarhiste oneste”, să insereze sigiliul regal (?!) în procesul de revizuire a Constituţiei. „Nu trebuie să luăm în calcul un proces constituţional imediat, care să dezechilibreze angajamentele USL pe termen scurt, ci unul pe termen lung, poate de un deceniu”.

Desigur, acest val al dezbaterilor promonarhie nu este întâmplător, el fiind lansat pe fundalul unor sondaje la comandă care ar arăta că un sfert dintre români vor monarhie (!), iar alţi 30 la sută „nu au o opinie formată” (or fi cei din facultăţi?!), aşa că pot fi racolaţi prin „seminarii”. Sondaje care mai indică şi faptul că românii nu mai cred în „mitul” regelui fugit din ţară cu un tren plin! Şi vor urma probabil alte asemenea „sondaje”, care vor desfiinţa, nu-i aşa?!, alte „mituri”. Cum ar fi abdicarea, darea ţării pe mâna comuniştilor şi ruşilor, ori mârşava arestare a lui Ion Antonescu…

În acest context, recenta demisie din PNL a lui Călin Popescu Tăriceanu, un monarhist mult mai convins decât Crin Antonescu, nu pare să fie urmarea unei rătăciri de moment, ci un avânt dat de Dan Voiculescu într-un plan bine pus la punct. Care ar putea viza, de ce nu?, îndepărtarea lui Crin Antonescu, după Europarlamentare, nu doar din fruntea PNL, ci şi de la şefia Senatului (poate chiar mai repede din fruntea Senatului!), dar şi din fruntea comisiei de revizuire a Constituţiei. Pentru că este tot mai probabil ca varanul să fie atât de dezamăgit de prestaţia lui Crin Antonescu în „prelucrarea” Constituției şi a întrebărilor pentru referendumul constituţional încât pregăteşte, pentru momentul în care revizuirea va fi repusă pe tapet, un şef de comisie mai conştiincios! Şi oare cine ar fi mai potrivit decât Călin Popescu Tăriceanu care declara, încă din 2012, că în contextul revizuirii Constituţiei ar opta pentru reintroducerea monarhiei ca regim constituţional?!

„Mutări” care ar explica şi rapida primire a lui Tăriceanu, chiar dacă tocmai îşi atârnase de gât funia suicidului liberal, de către premierul Victor Ponta! Primit la guvern poate chiar după o intervenţie a varanului nemulţumit de tărăgănarea introducerii întrebării vizând reinstaurarea monarhiei în setul pentru referendumul constituţional!

3 răspunsuri la Demisia lui Tăriceanu – o „defectare” la comandă?

  1. Pingback: meteo saint francois longchamp

  2. Iacoboaie Radu spune:

    Dacă ținem seama de faptul că fostul premier Călin Popescu Tăriceanu și Casa Regală au legături strânse cu masoneria, atunci totul devine explicabil.
    Numai că mass media nu ia în serios în general un astfel de argument sau se ferește ca de foc să nu se ardă, tocmai știind despre ce este vorba…

  3. Pingback: Demisia lui Tăriceanu – o „defectare” la comandă? | NapocaNews

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*