Scrisoarea Ligii pentru Combaterea Anti-Românismului către academicianl IONEL HAIDUC

Domniei Sale Domnului

Președintele Academiei Române, în legătură cu Reuniunea „INFORMAȚII ISTORICE ȘI MĂRTURII PRIVIND HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” organizată de Academia Română, împreună cu Federația Comunităților Evreiești din România, Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului și Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în ziua de 15 februarie 2014,  la Aula Mare a Academiei Române.

Stimate domnule președinte Ionel Haiduc,

Acuzația de holocaust, de genocid, este cea mai gravă acuzație care se poate aduce unui popor, unei națiuni, unei țări! Această acuzație a fost adusă poporului român! Ca români, fiecare dintre noi a luat cunoștință de această acuzație cu maximă îngrijorare și nu ne putem găsi liniștea până când adevărul, oricare ar fi el, nu va fi stabilit cu toată certitudinea.

Este lucrul cel mai firesc ca această acuzație să fie examinată cu toată seriozitatea de instituția cea mai legată de cauza adevărului: Academia Română! Ne bucură atenția pe care Academia Română o acordă acestui subiect! Nu există subiect mai „fierbinte” pentru cei care cercetează adevărul despre români, despre trecutul lor istoric recent sau mai îndepărtat în timp!

În numele meu și al colegilor mei, vă felicit pe dumneavoastră și pe colegii dumneavoastră pentru înțelegerea corectă a obligațiilor pe care le creează cumplita acuzație de holocaust. Cei care au formulat-o trebuie ajutați pe toate căile să-și spună păsul, să-și prezinte „informațiile și documentele” pe care se întemeiază plângerea lor! Academia Română și-a înțeles menirea și, iată, pentru a câta oară oferă nobila și prestigioasa sa funcție de gazdă pentru cei care ne acuză de genocid?!

Domnule președinte Ionel Haiduc,

Dinaintea acestor acuzații de genocid s-a născut și reacția firească de îndoială, de suspiciune, de nemulțumire, ba chiar de contestare față de valoarea probatorie pe care o au „informațiile istorice și mărturiile privind Holocaustul din România”! De pe această poziție de contestare a holocaustului au fost invocate o sumedenie de informații cu grad mare de certitudine, precum și mărturiile inechivoce ale celor mai importanți evrei care au fost contemporani cu acele evenimente, în frunte cu Alexandru Șafran, rabinul șef al evreilor din România, Wilhelm Filderman, liderul evreilor din România, Marius Mircu, scriitor, Nandor Gingold, Moshe  Carmilly și mulți, mulți alții. Toți acești evrei de mare ținută intelectuală au mai trăit ani mulți după producerea „holocaustului” și s-au menținut mereu pe această poziție: în România nu a fost Holocaust… Trebuie precizat că o acuzație de Holocaust, venită din partea evreilor din România sau din partea evreilor din Israel ori din diaspora evreiască, nu s-a produs mai înainte de 1990, ceea ce, evident, scade mult din seriozitatea și temeinicia acestei acuzații!…

*

În consecința celor de mai sus, vă rugăm, stimate domnule Președinte al Academiei Române, să permiteți organizarea, în cel mai scurt timp, a unui simpoziona cu tema simetrică: Informații istorice și mărturii privind absența României de pe harta Holocaustului. Titlu probabil provizoriu. Simpozion care să fie găzduit, firește, în aceeași prestigioasă și sacră Aulă a Academiei Române…

Personal mă simt legat de acest subiect prin discuțiile purtate cândva cu marele profesor și om de știință care a fost Alexandru Graur. Sunt convins că dacă ar mai fi trăit să apuce acuzele de Holocaust aduse României, românilor, ar fi fost primul și cel mai vehement contestatar al zisului Holocaust. Mă simt dator față de Alexandru Graur, care a adus Academiei Române un plus substanțial de prestigiu intelectual și moral, să prezint posterității sale mărturia pe care a depus-o în mai multe rânduri în fața mea și a altor colegi de catedră. Aula Academiei este locul cel mai potrivit pentru lansarea acestei mărturii „privind absența României de pe harta Holocaustului”. Vă rog să nu-mi refuzați posibilitatea de a-l readuce printre noi pe Alexandru Graur… Măcar pe durata câtorva ore „academice”!

Cu urări de bine,

Ion Coja,

președinte al LICAR – Liga pentru Combaterea Anti-Românismului

4 răspunsuri la Scrisoarea Ligii pentru Combaterea Anti-Românismului către academicianl IONEL HAIDUC

  1. Virgil Ciuca spune:

    Nu stiu ce hram purtati Domnule Muncanu de tremura asa de tare pantalonasii pe Domnaia Voastra si reluati cu satisfactie niste povesti inventate- dar oricum numai roman nu sunteti!
    Despre
    victimele de la Abatorul bucurestean-propietatea evreiasca – a scris un ofiter de aviatie si in revista Origini care aparea in Statele Unite mai acum cativa ani!
    Surprinzator dupa spusele Domniei Sale -martor ocular- cei agatati in carlige erau legionar!
    Dl Coja pe care-l incriminati va poate spune.

    Romanii -nu, nu Dumneavoastra- se pot opune deciziilor malefice ale mai marilor lumii! si este bine sa si stiti! dar marile puteri ne-au impus niste tradatori de tara si neam ca actuali conducatori!
    Virgil Ciuca
    Bucuresti

  2. Mucanu Aurel spune:

    Ca ca este impropriu spus ca nu s-a vorbit inainte de 1989 de faptele ce stau la baza acuzatiei de holocaust. Nu se uzita termenul de holocaust, dar de faptele luiadevarate sau false s-a vorbit.
    reporterul si ziaristul italian Malaparte s-a referit explicit la faptul ca in macelariile din Bucuresti romanii atarnau evreii in carligele de carne, ii eviscerau si le legau intestinele de gat pe post de cravata, „in aplauzele si hohotele de ras ale asistentei”. Am pus inntre ghilimele afirmatia ziaristului pentru ca m-a socat. Cartea scrisa de Malaparte a fost publicata in Italia fascista daca nu ma insel, chiar inaunte sa se termine razboiul, Deci dupa parerea lui Malaparte, atat de bestii animalice erau romanii ca priveau supliciul evreilor ca pe un spectacol, si nu numai ca erau indiferenti, nu numai ca nu le-au intins o manba de ajutor sa-i salveze, dar se bucurau din toata inima si aplaudau, probabil frenetic, cum evreii erau atarnati in carlige, chinuiti, eviscerati, etc. Va dat seama ce imagini apocaliptice, va dati seama cum ne privesc evreii daca de mici sunt crescuti in aceasta atmosfera si aceste tenebre de asasinare si maltratare a lor de catre romani ? Si N.B., nu Ion Antonescu sau Mihai Antonescu facea asemenea faradelegi, dupa opinia lui Malaparte, ci poporul roman.
    Si cartea neagra a lui Matatias Carp a fost scrisa dupa razboi, dewci tot inainte de 1989. Ce sa mai amintesc si de ororile descriuse si in aceasta carte in care nu faptele nu sunt puse in carca lui Ion sau Mihai Antonescu ci in carca Armatei Romane(in care poporul roman se zice ca are cea mai mare incredere, probabil pentru ca i-a casapit pe evrei, zic eu sau sugestioneaza altii), a jandarmilor a taranilor romani care le luau jugulara evreilor ca sa le ia sangele pentru a-si unge osiile de la caruta sau sareta. Acestui cor al acuzatiilor se pare ca s-a alaturat si marele scriitor sovietic Ilia Erenburg.
    Deci nici poveste ca nu s-a vorbit si nu s-a stiut inainte de 1989.
    Pana in 1989 nu s-a facut caz public pentru ca Romania facea parte din lagarul socialist si URSS nu permitea ca tarile ei, aflate sub tutela Moscovei si a socialismului biruitor, sa fie denigrate. Si mai ales ca la Moscova se gasesc atat arhivele de la Auschwitz cat si din Basarabia si Transnistria si ei stiu bine si sigur care au fost victime si care nu si cate victime au fost si din ce cauza.
    Dar cum noi duoa 1989 am dat cu comunismul bolsevic de pamant, am dat de pamant cu statuia lui Lenin, am facut proces comunismului si am cantat „Mai bine golan decat comunist”, pe Moscova nu a mai interesat-o soarta noastra ba chiar este posibil sa ne dea o lectie, si poate ca chiar a incurajat aceasta acuzatie si a sprijinit-o. Cine poate sti ?
    Nu stiu ce-o fi vorbit dl prof. Graur cu dl prof. Coja. Poate si dlui Graur ii era frica pe vremea comunismului sa se pronunte in acuzarea neamului romanesc stiind ca puterea Moscovei era mare si ca nu admitea subminarea din interior a lagarului socialist.
    Zice o vorba din batrani : „Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea realiza”. S-a doritt incriminarea bolsevismului si comunismului si noi am fost mai cu motz si am facut si proces in acest sens. S-a dat si o lege in parlament. Am fost primii care n-am dezlantuiti si am fost primii care am dat cu statuia lui Lenin de pamant. Unii au avut mare satisfactie atunci.
    Astfel ca dl prof. Ion Coja este prea mic pentru un razboi asa mare. De fapt nici nu mai este razboi, razboiul s-a terminat si invinsii trebuie sa plateasca pentru ideile lor. Asta este situatia noastra.
    Din pacate nu mai este nimic de facut. Si cu cat ne vom opune mai mult celor stabilite de mai marii lumii, cu atat represiunea va fi mai mare.
    Chiar nu a inteles nimeni ca ceea ce ni se intampla de 25 de ani este consecinta acuzatiei de holocaust si ca de fapt suntem pedepsiti pentru aceea acuzatie ?
    Nu incercati sa va feriti si nu va irosti fortele sa va luptati cu acest tsunami care este acuzatia de holocaust pentru ca nu veti putea. Jocurile sunt facute. Cu cat te opui mai puternic, cu atat valul te va rupe mai repede si mai usor.

  3. Istvan Nagy spune:

    Cum afost cu Garda de fier in 1941,atrocitatile de la Iasi si Transnistria?.Prea multe intrebari fara raspuns.

    • Mucanu Aurel spune:

      Cum a fost cu deportarile la Auschwitz din Ardealul de Nord in perioada ocupatiei maghiaro-hortiste ? O singura intrebare la care maghiarul Elie Wiesel se pare ca n-a raspuns. Oare de ce ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*