A fost mason Alexandru Ioan Cuza?

Mărturisesc că în urma lecturii atente asupra unor materiale de pe internet am fost curios să descopăr adevărul. Într-un articol mai vechi, îmi exprimasem admirația față de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, fiind convins că masoneria a distrus viața unui om nevinovat și virtuos. Am tras această concluzie în mod greșit, fiind încredințat că tot ce a făcut el, toate reformele sale au fost numai spre binele poporului român. Am fost convins că a luptat împotriva corupției fanariote.

În istoria noastră, domnitorul Unirii – cum a mai fost numit, ocupă după cum bine știm un loc reprezentativ, în sensul că a pătruns adânc în conștiința colectivă românească, fiind considerat de mulți fondatorul statului modern România, al cărui prim conducător a și fost, începând cu anul 1862. Nimeni nu poate să îi conteste argumentat rolul de reformator al statului, creator al unor instituții importante ale statului (majoritatea după model francez). Nici măcar masoneria, mai ales când încearcă să-l glorifice pe regele Carol I în detrimentul său.

În timpul lui Cuza s-a făcut separarea puterilor în stat; s-au promulgat legea agrară, legea electorală, legea rurală, legea fiscală, Codul civil, Codul penal, Codul comercial; s-a înfiinţat şi modernizat prima armată a României (care ulterior a obţinut independenţa de stat sub Carol I); s-a înfiinţat serviciul statistic şi Casa de Consemnaţiuni (actualul CEC); s-a stabilit învăţământul ca obligatoriu pentru toţi; s-a sprijinit înfiinţarea unor importante instituţii de cultură şi educaţie naţională (Muzeul de antichităţi din Bucureşti, Conservatorul de muzică de la Iaşi, Şcoala de arte frumoase de la Bucureşti, prima instituție deînvățământ superior – Universitatea de la Iaşi care îi poartă şi azi numele, mai târziu, Universitatea din Bucureşti, Arhivele statului etc.).

El a impus la noi pentru prima dată denumirea de ,,român’’ şi ,,România’’, a impus grafia latină şi nu slavonă. Pentru prima oară românii s-au simţit solidari prin apartenenţa lor la o singură patrie sau ţară, prin patriotism (care nu era demonetizat ca astăzi).

Domnitorul Cuza a fost conştient de tranziţia domniei sale şi tocmai de aceea a accelerat toate reformele, ,,având visul de a rămâne în istorie’’, a fost un liberal moderat, un om înzestrat cu ,,geniul moderaţiei’’, care a realizat un echilibru permanent între forţele politice într-o perioadă foarte dezechilibrată, când echilibrul dintre marile imperii vecine era unul foarte fragil.

Încercăm prin această modestă cercetare a domniei lui Cuza și în special a detronării sale, a descifra însă cu adevărat personalitatea sa și a vedea dacă unele dintre reformele sale au fost cu adevărat benefice pentru poporul român. Încercăm a înțelege cine a fost cu adevărat Alexandru Ioan Cuza, care a domnit 7 ani iar alți 7 ani și i-a petrecut în pribegie, departe de țara natală. Ne interesează așadar dacă a fost mason, dacă a luptat împotriva ortodoxiei.

Studiind atent istoriografia comunistă care l-a mitizat excesiv, manualele de istorie dinainte de 1989 și după, literatura de specialitate, mass media, poziția Patriarhiei B.O.R., site-urile de pe internet, observăm că acestea sunt în general net favorabile domnitorului A. I. Cuza.

Cercetând însă mai aprofundat istoria acelor ani, faptele ca atare, biografia domnitorului și ținând seama de faptul important, că regimul lui Ceaușescu (naționalist până la un punct) s-a folosit din plin de modelul Cuza pentru propaganda comunistă (un model de cinste, dreptate și patriotism), tipul conducătorului apropiat de mase (adică de țărani pe atunci), care se deghiza uneori și mergea personal pentru a lua pulsul societății românești, care de fapt urmărea în final a-l impune pe Ceaușescu ca un nou reformator de seamă al statului român (erou în galeria eroilor neamului românesc!), ajungem să înțelegem că, de fapt meritele lui Alexandru Ioan Cuza au fost exagerate cu bună știință.

Nicolae Ceaușescu însuși se visa un mare reformator al societății românești, asemenea lui  Cuza, pentru a conduce poporul spre comunism, adică spre ,,cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației”. Unii cercetători au arătat deja că și Ceaușescu a intrat în conflict cu masoneria (deși activase în loja Propaganda Due), refuzând înrobirea economică către FMI, care l-a somat apoi să achite înainte de vreme datoriile restante.

Să mai reținem faptul că și Cuza și Ceaușescu au avut un sfârșit tragic tocmai datorită poziționării lor față de masonerie. În ambele cazuri, au fost trădați și părăsiți de către cei apropiați, detronați prin forță și lăsați pe mâna celor care au organizat lovitura de stat. Asta însă nu le spală nicidecum păcatele. Oricum, credem că și-au primit parțial plata.

Pe noi ne interesează mai mult faptele ca atare, pentru a avea o viziune critică, apropiată de realitate. Nu judecăm pe nimeni. Credem că A. C. Cuza a fost inițial mason. Nu știm însă, dacă mai târziu s-a căit, dacă și-a mântuit sufletul. Se pare că nu…

În decembrie 1863 s-a adoptat legea secularizării averilor mănăstirești. În fapt, s-a produs un fel de naționalizare, cum ar spune comuniștii. Au fost trecute în proprietatea statului pământurile, vitele, stupii și alte bunuri mobile ale mănăstirlor. Deși inițial era vorba doar de cazul mănăstilor închinate (ale căror venituri parțial ajungeau sub titlu de donație în virtutea unor donații și legi întocmite de foști domnitori români ortodocși către Sfântul Munte Athos și  Patriarhia Constantinopolului, căci pe atunci mitropoliile noastre aparțineau ierarhic acesteia), au fost confiscate și pământurile celorlalte mănăstiri, schituri și biserici (însumând după unele surse circa 25% din pământul țării), pentru a se face în vara anului următor împroprietărirea țăranilor (400 000 de familii sau 3 milioane de clăcași). În aplicarea legii de mai sus s-au făcut multe abuzuri, s-au desființat unele schituri, au fost alungați mulți călugări, unele mănăstiri au devenit parohii, cu biserici de mir. Ne putem întreba însă, de ce nu s-a făcut această reformă agrară luându-se pământuri de la marii moșieri, care aveau proprietăți latifundiare întinse.

Cităm în acest sens: ,,Alt fapt arbitrar îl săvârşi guvernul în 1859, luând averile bisericeşti ale mânăstirilor Neamţul, Secul, Agapia, Adam şi Verona, sub pretext de administraţie rea, trecându-le sub administrarea Ministerului de Culte, ca şi pe celelalte averi mănăstireşti. Atunci se luară tipografiile din Mânăstirea Neamţul, se desfiinţară fabricile mânăstireşti, se vândură la iarmaroc vitele, stupii şi toate averile mobile ale mânăstirilor, oprindu-se numai ceea ce era de absolută necesitate pentru soborul mânăstiresc. În schimb se făcură mânăstirilor state, în marginile strictului necesar şi se trecură la buget. Astfel aceste mânăstiri începură a trăi în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole şi neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn, dar energic, în contra actului arbitrar al guvernului privitor la vătămarea drepturilor bisericeşti prin confiscarea averilor mânăstireşti, fără a se da garanţii suficiente a fost în fine depus, în noiembrie 1860. Se luară apoi măsuri restrictive împotriva mânăstirilor şi călugărilor, iar mânăstirile Doljeşti, lângă Roman, Zagovia din Iaşi şi 31 de schituri au fost desfiinţate, bisericile lor fiind prefăcute în biserici de mir. Aceste măsuri restrictive se luară atât în Moldova cât şi în Ţara Românească. În Ţara Românească multe mânăstiri şi schituri au fost transformate în închisori, ospicii etc. […] Apoi prin legea de secularizare a averilor mânăstireşti din 13 Decembrie 1863, au fost declarate ca averi ale statului toate averile mânăstireşti din România. […] Prin «legea comunală» din anul 1864 se luară actele stării civile din mâna clerului, cum fusese până atunci, şi încredinţară purtarea lor primarilor care purtară de acum şi titlul de «ofiţeri ai stării civile» […] Tot în timpul domniei lui Cuza-Vodă se luară şi unele măsuri privitoare la alte confesiuni, care erau cu mult mai favorabile decât cele luate faţă de Biserica Ortodoxă. Îndeosebi a fost protejată Biserica romano-catolică. Astfel romano-catolicilor li se acordă favorul de subvenţionare a bisericilor lor şi asigurarea de susţinere a clerului lor. Pentru cultivarea clericilor romano-catolici se înfiinţă la Iaşi, în anul 1864, un Seminar susţinut de Stat, cu patru clase, cu tendinţa de a se completa la şapte clase. Tot acum se permise călugăriţelor romano-catolice de a înfiinţa la Iaşi un pensionat de fete, în care erau primite şi copile ortodoxe, fiice de Români, care apoi ieşeau de acolo cu sufletul catolicizat şi înstrăinat. Această favorizare mare a catolicismului papal din partea guvernului român se datoreşte influenţei mari, pe care a avut-o asupra lui Cuza-Vodă, Franţa, precum şi marei treceri, de care se bucura la guvernul român consulul francez aici” (Dr. S. Reli, Curs de Istoria Bisericii Române).

Apoi, s-a mers până acolo încât au intervenit până și în organizarea acestor obști sau rânduieli monahale:  „Spre sfîrşitul anului 1864, Vodă Cuza a promulgat Decretul organic pentru regularea schimei monahiceşti. Acolo se preciza că, pentru a fi călugărit, un bărbat trebuia să dea dovadă de «pietate şi vocaţiune monahală, prin ispitirea religioasă canonică», să fie în vîrstă de minimum 60 de ani, sau «deşi mai june, invalid, om incurabil», şi să «renunţe la pensiunea ce ar avea de la Stat». Deosebit de acestea, pentru femei se mai cerea «să nu fie măritată» şi să fie în vîrstă de «minimum 50 de ani»” (PREOT NICOLAE ŞERBĂNESCU, Aniversări-comemorări, 150 de ani de la naşterea lui Alexandru Ioan Cuza: 1820, 20 martie, 1970).

Reforma agrară din 1864 (dorită de masonerie) care a urmat, înfăptuită cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, a lovit astfel în ortodoxia românească. Pe de o parte, a făcut ca bisericile și mănăstirile să-și piardă autonomia și mijloacele de subzistență necesare traiului și întreținerii acestora, dar și cele necesare operei lor caritabile (spitale, azile etc.). S-a pus chiar și un impozit de zece la sut[. Pe de altă parte, a sporit popularitatea domnitorului. Burghezia masonică urmărea desființarea orânduirii feudale. De fapt, s-a redus în mod substanțial aportul sau implicarea Bisericii în viața societății. Întocmirea actelor civile a revenit primarilor. S-a organizat învățământul de stat. Preoții au devenit simpli slujbași ai statului laicizat (secularizat), depinzând în mod direct de acesta, pentru că salariul lor în proporție de 60 la sut[era asigurat de acum încolo de către stat, drept despăgubire!… Mai puteau oare să facă cu adevărat misiune, să se implice social și politic,când exista teama de represalii din partea statului? Mai amintim faptul, că Statul se angaja de asemenea să ajute la sprijinirea învățământului teologic, la restaurarea și întreținerea lăcașurilor de cult. Dar, de unde atâtea resurse într-un stat, care avea deja de suportat atâtea cheltuieli pentru modernizarea sa?…

Așadar, modernizarea României a însemnat totodată despărțirea Statului de Biserică, laicizarea statului precum în Franța, luată drept model. Acestea sunt faptele! Acesta este adevărul, mai puțin cunoscut opinei publice. Chiar dacă domnitorul Cuza s-a dezis de masonerie pentru că era patriot (cum a fost de altfel și Mareșalul Ion Antonescu), consecințele acțiunilor sale îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe nu au fost înlăturate nicidecum până astăzi!…

O altă greșeală, de astă dată politică, a fost dizolvarea de urgență a Parlamentului care se opunea legii agrare. Astfel, împotriva domnitorului s-au coalizat conservatorii și liberalii radicali (nucleul monstruoasei coaliții, cum a fost denumită de către unii), împreună cu toți politicienii adepți ai separatismului (antiunioniști). Era pentru aceștia o dovadă de despotism, chiar de dictatură.

Deși unii masoni îl revendică de partea lor pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, acesta intrase în  conflict cu masoneria. Unele surse pomenesc de faptul că a ordonat incendierea templului (lojei) `Înțelepții din Heliopolis”, unde se grupaseră opozanții săi, ceea ce nu recunosc însă masonii. ,,Potrivit istoricului Alex Mihai Stoenescu, componenţa lojii Înţelepţii din Heliopolis, care aduna lideri liberali radicali şi moderaţi şi lideri conservatori, precum şi cei mai importanţi bancheri evrei implicaţi în finanţarea dezvoltării economice a tânărului stat, Hilel Monoah, Sabatay Halfon şi Jacques Cohen, ar fi reprezentat nucleul de influenţă al montruoasei coaliţii.” 

Între domnitor și masoneria ostilă, hotărâtă a aduce un prinț străin (pe baza unor hotărâri luate de divanele ad-hoc din 1857) s-a declanșat un război surd, dar de amploare. Masonii anticuziști (în special I. C. Brătianu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Nicolae Golescu) au început a căuta în Franța și țările vecine un prinț, pentru a-și atinge scopurile, pentru extinderea corupției și averilor lor. În țară, au lansat zvonuri că domnitorul Cuza ar încerca să aducă pe tron un principe rus (știindu-se aversiunea față de rușii care ne-au cotropit, ne-au luat Basarabia).

S-au speculat la maximum slăbiciunile și imoralitatea sa, privind femeile și jocurile de noroc. S-au strecurat astfel și în anturajul domnitorului. L-au cumpărat pe bani grei pe C. Liebrecht, fostul șef de cazinou de la Galați, ajuns director general al Poștelor, unul dintre apropiații lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta l-a denigrat pe Mihail Kogălniceanu, producând ruptura gravă dintre ei. Tot prin el o cunoscuse pe Maria Obrenovici, văduva prințului sârb cu același nume, amantă cu care Cuza avea deja doi copii (știm că erau înfiați, doamna Elena, soția lui neputând a avea copii), care apoi nu a mai rămas mult timp la București, plecând în Germania și ajungând chiar în anturajul împărătesei Augusta, soția Kaiserului Wilhem I.

Cum tratăm faptul grav că primul ministru conservator (mare moșier, care se opunea reformei agrare) Catargiu a fost asasinat în timpul mandatului și ancheta poliției a fost îngropată de Cuza, iar prefectul poliției care s-a ocupat de caz a fost promovat de domnitor? Îl tratăm de așa manieră încât copiii României nu știu că viața politică a României moderne a debutat cu un asasinat de prim ministru și o lovitură de stat a domnitorului. Domnitorul era cartofor (jucător de cărți – n.a.) – și ce dacă? ar zice unii. Ei bine, creditorii lui Cuza nu l-au slăbit și l-au forțat să îi numească în funcții și să le dea contracte grase cu statul. Librecht, unul din creditorii lui Cuza – a cerut și a fost numit șeful Poștelor (ce mare functie e asta, ați zice?). Ei bine, acest Librecht avea acces la toate telegramele importante care se expediau prin telegraf de la București – a fost un fel de Securitate avant la lettre, căci a folosit informațiile confidențiale din telegrame în interesul său. O parte din aceste măsuri au nemulţumit moşierimea, ducând la apariţia primelor forme ale conspiraţiei. Încep să urzească din umbră două mari reţele ale protestatarilor.

1. Mişcarea separatistă dorea anularea Unirii Moldovei cu Ţara Românească şi revenirea la vechile lor privilegii. Exponenţii acestei mişcări erau Panait Balş, Constantin Şuţu şi alții, unii chiar rude cu Elena Cuza, soţia domnitorului. După arestarea acestora, din documentele găsite se putea constata că Şuţu urma să fie numit de turci domn al Ţării Româneşti în urma scindării de Moldova. La rândul său, Barbu Ştirbei era în program să revină la guvernare.

2. Reţeaua complotiştilor avea ca scop să-l determine pe Cuza să abdice şi să-l expedieze în exil, mai ales că acesta avea intenţia să desfiinţeze Masoneria din care făcea şi el parte. Conjuraţii nu erau alţii decât cei pe care domnitorul îi amnistiase anterior pentru fapte de acelaşi fel: Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, Eugeniu Carada, Nicolae Golescu şi alţii. Ziarul clandestin Clopotul, condus de Eugeniu Carada, îndemna lumea la revoltă, nesupunere şi asasinat, campania sa ducând la demisia guvernului Creţulescu. Cuza a respins această demisie înlocuind, total dezinformat, tocmai miniştrii ce-i rămăseseră fideli.

Pe de altă parte, factorii principali ce trebuiau să gestioneze bine situaţia erau deconectaţi de realitate. Alexandru Beldiman, prefectul Politiei, şi colonelul Zefcari, comandantul Comenduirii Bucureşti, au fost anihilaţi prin vicleşug, atenţia fiindu-le deturnată prin stratageme atent pregătite. Colonelul Zefcari a fost atras la un joc de cărţi în casa lui C.A.Rosetti, unul dintre complotişti. La masa de joc, conform unui scenariu premeditat, colonelul câştiga mereu, fără să ştie că cei din jur căutau ca, prin acest succes iluzoriu, să-l ţină cât mai mult timp departe de gărzi. Domnitorul nu a fost avertizat că ceilalţi comandanţi trecuseră de partea celor ce doreau înlăturarea lui.

În scopul realizării acestei strategii, pentru a-l compromite pe cel vizat, Constantin Catargi, unul dintre uzurpatori, a direcţionat-o pe Maria, fiica sa cea mare, să ajungă în patul domnitorului. Era o văduvă tânără, frumoasă, ispititoare şi ambiţioasă. Domnitorul era mare amator de aventuri. Între cei doi începuse deja, cu mai mult timp în urmă, o fierbinte poveste de dragoste.

Maria s-a născut la Iaşi în 1835. A fost căsătorită cu un general sârb, a devenit apoi soţia lui Efrem Milos Obrenovici, mort în 1860, cu care a avut un băiat, Milan, viitorul rege al Serbiei. Era mai tânără decât Elena Cuza cu 10 ani, mai frumoasă şi mult mai feminină. Dorea din tot sufletul să ia locul Elenei, motiv pentru care a întrebuinţat toate armele arsenalului feminin. (Postat de Horia,  2 iunie 2010: Alexandru Ioan Cuza şi Maria Obrenovici – iubire pasională)

O altă greșeală făcută de domnitor este că, în urma demisiei guvernului Crețulescu (asaltat de atacurile ziarului Clopotul, condus de Eugeniu Carada), el a schimbat câțiva miniștri care îi erau fideli, înlocuindu-i cu alții care complotau împotriva sa. Colonelul Nicolae Haralambie a fost atras tot printr-o femeie în cercul complotist, se pare prin doamna C., cu opțiuni puternic liberale.

În noaptea de 11 februarie 1866, Maria Obrenovici a fost pusă să-și joace rolul ei (tatăl ei era Constantin Catargi, unul dintre complotiști), lăsând ușa deschisă conspiratorilor, care au apărut în zorii zilei. Domnitorul, care abia adormise nu a mai putut riposta cu pistolul la tâmplă și șantajat probabil cu viața soției și copiilor adoptați, arestați și ei în alt apartament. A semnat sub amenințare pe spatele unui trădător abdicarea sa și a fost dus pe ascuns afară din Palat (soldaților din Gardă li s-a ordonat să stea cu spatele!) și în mare liniște (cu trăsură cu cai care aveau picioarele bandajate!) în exilul său forțat.

Domnitorul, se pare că se resemnase, știind că adversarii săi nu vor renunța niciodată la obiectivul lor central de a aduce un principe străin în locul său și dorise în acest fel, să prevină un război civil distrugător. A respins ulterior oferta generalilor săi loiali.

După abdicarea lui Cuza, s-a format o locotenenţă domnească, formată din Lascăr Catargiu (unul din liderii Partidului Conservator creat mai târziu la 1880), generalul Nicolae Golescu (ajuns prim-ministru liberal în perioada mai-noiembrie 1868) şi colonelul Nicolae Haralambie.                 

Interesant este faptul că după abdicare, în aceeași zi era trecut pe document noul principe, belgianul Filip de Flandra, despre care nu știm încă din ce motive, a refuzat oferta aceasta extrem de generoasă. Poate că s-a temut, că nu va fi deloc popular precum predecesorul său. Poate că nu avrut să renunțe la țara lui natală pentru o dinastie incertă.

Potrivit unei surse, ,,Maria Obrenovici s-a sinucis la Dresda, în anul 1876” și că ,,există şi bănuiala că a fost asasinată pentru spionaj”. Interesant este  faptul, că mai târziu, în secolul XX, mai precis prin anii ’30, aceeași stratagemă de corupere și spionaj va fi utilizată cu succes de către masonerie și față de regele Carol al II-lea, cu slăbiciune pentru femei ușoare, prin Elena Lupescu (născută Woolf, de origine evreică), care va intra chiar în rândurile acesteia (cu gradul 32).

Este adevărat că poporul l-a iubit pe Cuza încă din vremea sa, i-a creat o aură legendară. Pilda cu ,,ocaua mică și ocaua mare” este relevantă în acest sens. Țăranii i-au fost recunoscători pentru că au fost scăpați de servituțile feudale. Nu însă și de sărăcie. Dar ei nu au înțeles cu ce preț s-a făcut reforma agrară și neavând și mijloacele cu care să-l lucreze au fost nevoiți a-l vinde la un preț mic sau a-l da în arendă obținând un câștig nesatisfăcător. Uitați-vă ce mult se aseamănă această situație cu cea de după 1989, când a început retrocedarea pământurilor colectivizate în timpul comunismului.

De asemenea, felul în care fost detronat de complotiști și escortat pe ascuns până la ieșirea din țară, felul în care a fost întâmpinat după moarte (de mii de oameni în Gara Ițcani din orașul Suceava, în Verești, Dolhasca, Liteni, până la moșia sa Ruginoasa), ne arată că era într-adevăr iubit, iubit nu numai de soldați, că fusese totuși un patriot. Acești români îl considerau de-al lor, se identificau într-un fel cu el, în contrast evident cu noul domn adus din străinătate, care avea și o misiune mult mai ușoară, aceea de a continua practic reformele începute de Cuza.

De ce a fost detronat Alexandru Ioan Cuza de către masonerie? Pentru că era român și patriot, și pentru că nu mai asculta de directivele masonice. Masonii ar fi putut să-l ucidă așa cum au făcut credem cu Barbu Catargiu, primul ministru, unul din marii moșieri (conservator), pentru a-l discredita și acuza pe domnitor. Oricum, el a fost sacrificat pentru masonizarea și jefuirea mai rapidă a statului român, prin aducerea în țară (pe ascuns) a unui prinț mason din Casa de Hohenzollern în persoana lui Carol I, de către masonii liberali radicali I. C. Brătianu și C. A. Rosetti. Ce straniu și coincidență în faptul că soția lui Cuza (din familie Elena Rosetti) poartă numele unuia dintre conspiratori!

Iată și una dintre declarațiile Doamnei Elena: ,,În apropiere de Heidelberg trecând printr-un tunel (Mont-Cenis), Cuza răci și se îmbolnăvi. Și cum era puțin astmatic, pe dată ce sosirăm la hotel (Europa), vroii să-i fac tratamentul pe care-l știam eu. Dar prințul Obolenski, care se afla acolo, ne recomandă un medic, care după părerea mea, ignora sau se făcea că ignorează boala. Prescripțiile lui nu mi se păreau deloc eficace și eu îi spuneam lui Cuza să schimbăm doctorul, căci nu e bun de nimic. Îi aplicai șervete ude cu apă rece pe piept și pe ceafă. După puțin timp Cuza muri.” (vol. Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Dan Bogdan  și Viorel Știrbu, Ed. Sport-Turism, 1985, p.223)

Încă o observație, zic eu interesantă: Pe 24 ianuarie 1866 se organizase un bal la reședința familiei Șuțu, inclusă în cercul conspiratorilor (conform sursei: Maria Obrenovici, amanta care îl striveşte pe marele Cuza, Historia.ro, Autor: Mircea Duţu), dar momentul loviturii de stat a fost amânat. Știm însă, că și Mihai Eminescu, marele nostru patriot român, a fost internat cu forța în casa doctorului Gheorghe Șuțu, unde i s-au aplicat în mod criminal injecții cu mercur deși era sănătos… Masoneria lucrează și prin medici…

Pe de altă parte, este de notorietate pentru publicistica lui Eminescu, critica foarte dură la adresa liberalilor pe care îi numește „roșii”. Caragiale va scrie şi el dur la adresa regelui Carol I, „uzurpatorul’’ într-un fel al lui Cuza.

 Astăzi, lui C. A. Rosetti i se face „publicitate’’ în manuale de istorie (în ipostazele de ministru, deputat, primar al Capitalei şi mai ales „unul din marii ziarişti ai epocii’’ pentru că era fondatorul şi patronul ziarului Românul). Adică, recompensăm un mason aparținând „monstruoasei coaliţii”?

12 răspunsuri la A fost mason Alexandru Ioan Cuza?

  1. Alexandru Ioan Cuza a fost mason, deci cu alte cuvinte Romania a fost creata din intentii masonice, de ce pentru destramarea unor imperii pentru ca in secolul XIX foarte multe state precum Bulgaria, Muntenegru, Grecia, Serbia, Albania, si-au declarat independenta. Totul a fost planuit de la inceput sa fie trimis inapoi in tara sa natala sa uneasca Moldova si Tara Romaneasca sa organizeze noul stat sa formeze un guvern nou deci totul e clar. Iar numele tari ,,Romania ” este un nume care a fost dat de catre masonii din Occident.

  2. tiberiu spune:

    Se spune că cea mai bună minciună este adevărul spus pe jumătate. B.O.R. nu poate fi proprietar al terenurilor,ci doar administrator delegat de stat. O instituție a statului cum este și B.O.R. nu poate fi proprietar de bunuri, datorită acestui fapt preoții sunt funcționari ai statului. Problema este că atunci ca și acum fețele bisericești au uitat acest lucru și au confundat calitatea de administrator cu cea de proprietar, însușindu-și veniturile și ducând o viață de huzur. Biserica ajunsese să dețină 1/3 din suprafețele agricole ale țării, numeroase mori, bacuri de trecere a râurilor, hanuri și controlând prin acestea majoritatea rutelor comerciale, fiind bineânțeles implicați în activități comerciale, dețineau târguri unde stabileau taxele șa.. Din acest uriaș profit nu se întorcea nimic în visteria țării, la fel ca acum. B.O.R. era cel mai mare evazionist. Observ că se evită să se spună că B.O.R. a intenționat asasinarea lui A.I.Cuza în timpul unei vizite incognito a domnitorului la Mânăstirea Neamțului, acesta scăpând la limită, prin fugă, intervenind ulterior pe lângă țar și Patriarhul de la Constantinopol pentru detronarea acestuia de teama repercursiunilor. Nu se spune că B.O.R. face și astăzi slujbe de anatemă asupra lui A.I.Cuza. B.O.R. a fost cea care la detronat pe Cuza, în schimbul recuperării averilor și-a avantajelor pierdute. L-au trădat pe domnitorul ales de popor și căruia i-au jurat credință, au trădat poporul în slujba căruia spun că sunt. De atunci românii au ajuns pribegi în propria lor țară, de când li s-a pus domnitor străin, de atunci noi nu am mai avut nici un cuvânt de spus. Cine a trădat odată va trăda întotdeauna când i se va oferii prilejul. B.O.R. ar trebui să spună ce rol a jucat în evenimentele de la 1989, fiindcă dacă ar trebui să ne luăm după avantajele, retrocedările, concesiile legislative de care se bucură în detrimentul societății, acesta a fost unul major. Nu trebuie să mă credeți, urmăriți cursul evenimentelor, ele vorbesc de la sine.

  3. koveshi spune:

    aurele nu exista mai multi Dumnezei deci trebuie o singura Biserica Adevarata !! daca tu nu ai discernamant nu e vina mea si nu trebuie sa te superi ci sa fi mai intelept inainte de a vorbi ca nu trebuie sa vorbesti mult decat daca nu ai nimic de spus,sanatate si mai studiaza un pic

    • aurel bruma spune:

      Eu mi-am exprimat un punct de vedere comunicând. Dl koveshi, deținător al unor adevăruri de care nu a dat și seamă, nu comunică nimic. Din nimic, nimic iese. Și încă ceva: internetul nu înlocuiește, pentru nimeni, obligația lecturii atente a documentelor și lucrărilor consacrate unui subiect. A-l atemiza pe Cuza pentru secularizare (decizie greu acceptată de chiar inițiatori într-un moment de criză economică și nu numai) mi se pare, de asemenea o impietate față de adevărul istoric. După cum mi se adresează, la per tous, dl Koveshi, am impresia că numele acoperă o personalitate de care, din păcate, nu am știință. Adresabilitatea este, prioritar, o problemă de etică, de morală. Lipsind partea elementară, restul chiar că nu mai contează.

    • aurel bruma spune:

      Și încă ceva. Dintr-o falsă rigoare (insuficient susținută) se continuă atacul virulent, grosolan la personalități modelatoare ale istoriei românești. Se vrea crearea unor confuzii, aplatizarea valorilor, ștergerea de memorie și desnaționalizarea. Atacul este și la Ștefan cel Mare sau Dimitrie Cantemir, la Eminescu sau Arghezi. Și, fără nici o răutate, inclusiv mandatul de ministru al culturii pentru o persoană neclarificată în subtilitățile limbii române mi se pare o gravă eroare a acestui timp.

  4. koveshi spune:

    cuza nu numai ca a fost mason caci altfel nu l puneau occidentalii..a fost cel mai violent antiroman,cel mai violent om impotriva Bisericii..si pentru aceste merite e in biserica Sfintii 3 ierarhi din iasi

  5. Aurel Bruma spune:

    Autorul articolului ”A fost mason Alexandru Ioan Cuza” mărturisește dintru început că sursa documentarea de bază i-a fost ”lectura atentă asupra unor materiale de pe internet” (?), cea care l-a ajutat să descopere răspunsul potrivit titlului interogativ. Mai întâi ne asigură de ”sua culpa”, părerea sa inițială că domnitorul Alexandru Ioan Cuza ar fi fost:
    1/ ”un om nevinovat și virtuos”, victimă a masoneriei;
    2/ că reformele sale nu au fost, neapărat, spre binele poporului român
    și că, totuși, ar fi ”luptat împotriva corupției fanariote”.
    După ce trece în revistă rolul de reformator al statului, de creator de instituții de stat, și multe foarte multe dintre schimbările care au indus modernitate statului român, autorul (care a asigurat într-o publicație suceveană rubrica ”Religie”) trece la subiectul în sine al analizei: ”Al.I.Cuza dușman al ortodoxiei”. Și brusc autostrada devine uliță, analiza restrictivă vrând să devină o declarație de atașament ”la vedere” față de posibilul surplus de gratitudine mitropolitană sau, pe cealaltă parte, un plus de argument pentru o posibilă confirmare a potențelor sale de consilier eparhial. Nu știu. Oricum apar și alte surse de documentare în travaliul autorului (”istoriografia comunistă care l-a mitizat excesiv, manualele de istorie dinainte de 1989 și după, literatura de specialitate, mass media, poziția Patriarhiei B.O.R, site-urile de pe internet” – cam amestecate, desigur) care îi asigură aprofundarea subiectului. Brusc și neașteptat fandează, conform cleometriei, în absurdul suprapunerii lui Al.I.Cuza ideologiei comuniste care, zice dânsul, l-a folosit ca model (deci un fel de înaintaș al lui Ceaușescu!?!), ipoteză ilară din care trage și concluzia de similitudine, anume că ”de fapt meritele lui Alexandru Ioan Cuza au fost exagerate cu bună știință”. În concluzie, integrând parțialul (istoriografia comunistă) întregului cercetării istoriografice de până-n ′44, se mai naște o concluzie de-a dreptul urmuziană (demnă de un Lucian Boia în clipele sale prelungi de coșmar istoric) ”că și Cuza și Ceaușescu au avut un sfârșit tragic tocmai datorită poziționării lor față de masonerie” și ” credem că și-au primit parțial plata”. Și stau și mă crucesc de acest proces al comunismului intentat de R.I. lui Al.I.Cuza și, i-aș propune eu, să-l adauge și pe Ștefan cel Mare despre care, iarăși prin recurs ilogic, se pare că Ceaușescu și l-a asumat ca model. Și uite cum ne luminăm cam ce poate să însemne un studiu istoric atent, profund, documentat și aruncat în public cam în genul ligheanului cu zoaie. Plus că, dacă tot s-a sumes la istorie, R.I. mai scapă o suprapunere pripită, deloc scuzabilă, ”Al.I.Cuza” devenind ”A.C.Cuza”, altă Mărie cu altă pălărie.
    In fine, concluzia pe post de ipoteză: ”Credem că A. C. Cuza (?)a fost inițial mason. Nu știm însă, dacă mai târziu s-a căit, dacă și-a mântuit sufletul. Se pare că nu…” Doar așa își poate explica R.I. adoptarea, în decembrie 1863, a Legii secularizării averilor mănăstirești, în sine, apasă istoricul-publicist, un fel de ”naționalizare” a unei suprafețe de teren agricol reprezentând circa 25% din pământul celor două principate, plus bunuri de varii forme. Că, cele 3 milioane de clăcași (din care poate că și noi ne tragem) au fost scoși din semi-sclavie și, prin împroprietărire, au devenit cetățeni cu drepturi în clar consfințite, acesta este un argument neglijabil,mai ales în condițiile în care autorul articolului l-ar fi sfătuit pe domnitor să-i secularizeze pe marii proprietari de pământ sau numai mănăstirile închinate grecilor (dar care, ca și cele neaoșe, au primit pe parcursul timpului nenumărate danii domnești, fapt care a și micșorat frica de anatemizare a reformiștilor care priveau biserica ca parte componentă a statului). Detalierile sunt susținute de inserarea unor citate dintr-un Curs de Istoria Bisericii Române, scos prin anii 40 la Cernăuți de dr. S.Reli unde, alături de exemplificarea urmărilor secularizării pentru o serie de mănăstiri, trecerea clericilor în plata statului sau degrevarea acestora de canonul întocmirii actelor civile (au trecut la primării cu tot cu taxele adiacente) sunt păstrate tot în zona de suferință a bisericii ortodoxe.
    Ca și dr. în teologie S. Reli autorul articolului în discuție mai aruncă o petardă în direcția reformatorului Al.I.Cuza (și spre Mihail Kogălniceanu, sigur, neapărat tot mason) acuzându-l că ”romano-catolicilor li se acordă favorul de subvenţionare a bisericilor lor şi asigurarea de susţinere a clerului lor. Pentru cultivarea(???) clericilor romano-catolici se înfiinţă la Iaşi, în anul 1864, un Seminar susţinut de Stat, cu patru clase, cu tendinţa de a se completa la şapte clase”. Îl anunț pe dl. R.I. că între Siret și Moldova, alungați de împilarea maghiară, se aflau peste 50.000 de credincioși catolici, că parte dintre ei erau români maghiarizați cu forța și că, dincolo de fundamentalismul religios al autorului, bine-meritau și creștinii aceștia să aibă biserici și o instituție de formare a preoților catolici de limbă română. Dacă analistul ar citi ceva pagini din discursurile de atunci ale lui Mihail Kogălniceanu și-ar modifica ceva mai armonic gradualitatea analizei de scurtă respirație.
    Și iarăși concluzii gogite de autorul articolului, tentat să pozeze cu ișlic și giubea într-o Românie ieșind cu greu din feudalism:
    1/ ”Reforma agrară din 1864 (dorită de masonerie) /doar de masonerie?/care a urmat, înfăptuită cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, a lovit astfel în ortodoxia românească”.
    2/ ”Așadar, modernizarea României a însemnat totodată despărțirea Statului de Biserică, laicizarea statului precum în Franța, luată drept model. Acestea sunt faptele!”
    În finalul unu, răspunsul la interogația din titlul articolului: ” Deși unii masoni îl revendică de partea lor pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, acesta intrase în conflict cu masoneria”.
    În finalul doi, autorul devine tragic:”Cum tratăm faptul grav că primul ministru conservator (mare moșier, care se opunea reformei agrare) Catargiu a fost asasinat în timpul mandatului și ancheta poliției a fost îngropată de Cuza, iar prefectul poliției care s-a ocupat de caz a fost promovat de domnitor? Îl tratăm de așa manieră încât copiii României nu știu că viața politică a României moderne a debutat cu un asasinat de prim ministru și o lovitură de stat a domnitorului” pentru ca în finalul doi bis să o întoarcă ca la Ploiești: ”De ce a fost detronat Alexandru Ioan Cuza de către masonerie? Pentru că era român și patriot, și pentru că nu mai asculta de directivele masonice. Masonii ar fi putut să-l ucidă așa cum au făcut credem cu Barbu Catargiu, primul ministru, unul din marii moșieri (conservator), pentru a-l discredita și acuza pe domnitor”.
    Și mă opresc aici amintindu-mi de zicerile unui cărturar: ”În fața istoriei trebuie să te apleci cu respect, înțelegere și iubire de adevăr” și ”Blana tărcată nu este purtată neapărat de un tigru”.

    Autorul articolului ”A fost mason Alexandru Ioan Cuza” mărturisește dintru început că sursa documentarea de bază i-a fost ”lectura atentă asupra unor materiale de pe internet” (?), cea care l-a ajutat să descopere răspunsul potrivit titlului interogativ. Mai întâi ne asigură de ”sua culpa”, părerea sa inițială că domnitorul Alexandru Ioan Cuza ar fi fost:
    1/ ”un om nevinovat și virtuos”, victimă a masoneriei;
    2/ că reformele sale nu au fost, neapărat, spre binele poporului român
    și că, totuși, ar fi ”luptat împotriva corupției fanariote”.
    După ce trece în revistă rolul de reformator al statului, de creator de instituții de stat, și multe foarte multe dintre schimbările care au indus modernitate statului român, autorul (care a asigurat într-o publicație suceveană rubrica ”Religie”) trece la subiectul în sine al analizei: ”Al.I.Cuza dușman al ortodoxiei”. Și brusc autostrada devine uliță, analiza restrictivă vrând să devină o declarație de atașament ”la vedere” față de posibilul surplus de gratitudine mitropolitană sau, pe cealaltă parte, un plus de argument pentru o posibilă confirmare a potențelor sale de consilier eparhial. Nu știu. Oricum apar și alte surse de documentare în travaliul autorului (”istoriografia comunistă care l-a mitizat excesiv, manualele de istorie dinainte de 1989 și după, literatura de specialitate, mass media, poziția Patriarhiei B.O.R, site-urile de pe internet” – cam amestecate, desigur) care îi asigură aprofundarea subiectului. Brusc și neașteptat fandează, conform cleometriei, în absurdul suprapunerii lui Al.I.Cuza ideologiei comuniste care, zice dânsul, l-a folosit ca model (deci un fel de înaintaș al lui Ceaușescu!?!), ipoteză ilară din care trage și concluzia de similitudine, anume că ”de fapt meritele lui Alexandru Ioan Cuza au fost exagerate cu bună știință”. În concluzie, integrând parțialul (istoriografia comunistă) întregului cercetării istoriografice de până-n ′44, se mai naște o concluzie de-a dreptul urmuziană (demnă de un Lucian Boia în clipele sale prelungi de coșmar istoric) ”că și Cuza și Ceaușescu au avut un sfârșit tragic tocmai datorită poziționării lor față de masonerie” și ” credem că și-au primit parțial plata”. Și stau și mă crucesc de acest proces al comunismului intentat de R.I. lui Al.I.Cuza și, i-aș propune eu, să-l adauge și pe Ștefan cel Mare despre care, iarăși prin recurs ilogic, se pare că Ceaușescu și l-a asumat ca model. Și uite cum ne luminăm cam ce poate să însemne un studiu istoric atent, profund, documentat și aruncat în public cam în genul ligheanului cu zoaie. Plus că, dacă tot s-a sumes la istorie, R.I. mai scapă o suprapunere pripită, deloc scuzabilă, ”Al.I.Cuza” devenind ”A.C.Cuza”, altă Mărie cu altă pălărie.
    In fine, concluzia pe post de ipoteză: ”Credem că A. C. Cuza (?)a fost inițial mason. Nu știm însă, dacă mai târziu s-a căit, dacă și-a mântuit sufletul. Se pare că nu…” Doar așa își poate explica R.I. adoptarea, în decembrie 1863, a Legii secularizării averilor mănăstirești, în sine, apasă istoricul-publicist, un fel de ”naționalizare” a unei suprafețe de teren agricol reprezentând circa 25% din pământul celor două principate, plus bunuri de varii forme. Că, cele 3 milioane de clăcași (din care poate că și noi ne tragem) au fost scoși din semi-sclavie și, prin împroprietărire, au devenit cetățeni cu drepturi în clar consfințite, acesta este un argument neglijabil,mai ales în condițiile în care autorul articolului l-ar fi sfătuit pe domnitor să-i secularizeze pe marii proprietari de pământ sau numai mănăstirile închinate grecilor (dar care, ca și cele neaoșe, au primit pe parcursul timpului nenumărate danii domnești, fapt care a și micșorat frica de anatemizare a reformiștilor care priveau biserica ca parte componentă a statului). Detalierile sunt susținute de inserarea unor citate dintr-un Curs de Istoria Bisericii Române, scos prin anii 40 la Cernăuți de dr. S.Reli unde, alături de exemplificarea urmărilor secularizării pentru o serie de mănăstiri, trecerea clericilor în plata statului sau degrevarea acestora de canonul întocmirii actelor civile (au trecut la primării cu tot cu taxele adiacente) sunt păstrate tot în zona de suferință a bisericii ortodoxe.
    Ca și dr. în teologie S. Reli autorul articolului în discuție mai aruncă o petardă în direcția reformatorului Al.I.Cuza (și spre Mihail Kogălniceanu, sigur, neapărat tot mason) acuzându-l că ”romano-catolicilor li se acordă favorul de subvenţionare a bisericilor lor şi asigurarea de susţinere a clerului lor. Pentru cultivarea(???) clericilor romano-catolici se înfiinţă la Iaşi, în anul 1864, un Seminar susţinut de Stat, cu patru clase, cu tendinţa de a se completa la şapte clase”. Îl anunț pe dl. R.I. că între Siret și Moldova, alungați de împilarea maghiară, se aflau peste 50.000 de credincioși catolici, că parte dintre ei erau români maghiarizați cu forța și că, dincolo de fundamentalismul religios al autorului, bine-meritau și creștinii aceștia să aibă biserici și o instituție de formare a preoților catolici de limbă română. Dacă analistul ar citi ceva pagini din discursurile de atunci ale lui Mihail Kogălniceanu și-ar modifica ceva mai armonic gradualitatea analizei de scurtă respirație.
    Și iarăși concluzii gogite de autorul articolului, tentat să pozeze cu ișlic și giubea într-o Românie ieșind cu greu din feudalism:
    1/ ”Reforma agrară din 1864 (dorită de masonerie) /doar de masonerie?/care a urmat, înfăptuită cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu, a lovit astfel în ortodoxia românească”.
    2/ ”Așadar, modernizarea României a însemnat totodată despărțirea Statului de Biserică, laicizarea statului precum în Franța, luată drept model. Acestea sunt faptele!”
    În finalul unu, răspunsul la interogația din titlul articolului: ” Deși unii masoni îl revendică de partea lor pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, acesta intrase în conflict cu masoneria”.
    În finalul doi, autorul devine tragic:”Cum tratăm faptul grav că primul ministru conservator (mare moșier, care se opunea reformei agrare) Catargiu a fost asasinat în timpul mandatului și ancheta poliției a fost îngropată de Cuza, iar prefectul poliției care s-a ocupat de caz a fost promovat de domnitor? Îl tratăm de așa manieră încât copiii României nu știu că viața politică a României moderne a debutat cu un asasinat de prim ministru și o lovitură de stat a domnitorului” pentru ca în finalul doi bis să o întoarcă ca la Ploiești: ”De ce a fost detronat Alexandru Ioan Cuza de către masonerie? Pentru că era român și patriot, și pentru că nu mai asculta de directivele masonice. Masonii ar fi putut să-l ucidă așa cum au făcut credem cu Barbu Catargiu, primul ministru, unul din marii moșieri (conservator), pentru a-l discredita și acuza pe domnitor”.
    Și mă opresc aici amintindu-mi de zicerile unui cărturar: ”În fața istoriei trebuie să te apleci cu respect, înțelegere și iubire de adevăr” și ”Blana tărcată nu este purtată neapărat de un tigru”.

  6. John of România spune:

    @Mucanu Aurel

    „Ura” este un Construct Marxist

  7. Mucanu Aurel spune:

    Nu cred ca exista obiectivitate absoluta pe aceasta lume. Si cred ca nici autorul materialului nu este obiectiv absolut desi asa pare. Sunt obisnuit sa citesc ceea ce scriu altii si sa inteleg cu cine tine si cine il deranjeaza. Dar autorul m-a lasat in ceata complet pentru ca nu am inteles de partea cui este.
    In continuare am sa-l citez pe autor(litere ingrosate) si am sa comentez cu umila mea opinie :

    însumând după unele surse circa 25% din pământul țării), pentru a se face în vara anului următor împroprietărirea țăranilor (400 000 de familii sau 3 milioane de clăcași).
    Taiculita, pe deoparte ce averi stransera unii(biserica si manastirile subordonate) si pe de alta parte cata saracie era in tara, ce saraci erau unii, cei multi.

    În aplicarea legii de mai sus s-au făcut multe abuzuri, s-au desființat unele schituri, au fost alungați mulți călugări, unele mănăstiri au devenit parohii, cu biserici de mir. Ne putem întreba însă, de ce nu s-a făcut această reformă agrară luându-se pământuri de la marii moșieri, care aveau proprietăți latifundiare întinse.
    Aici autorul este suparat pe „abuzurile” savarsite asupra ortodoxiei si favorizarea marilor boieri. Dar nu mentioneaza ce averi avea marea mosierime, probabil mult mai mici decat ale ortodoxiei. Deci aparent este suparat pe marea mosierime, dar nu este suparat ca existau 3 milioane de clacasi(varful aisbergului saraciei de la noi).

    Îndeosebi a fost protejată Biserica romano-catolică. Astfel romano-catolicilor li se acordă favorul de subvenţionare a bisericilor lor şi asigurarea de susţinere a clerului lor.
    Daca li se acorda „favorul” inseamna ca nu-l aveau. Si daca nu aveau favoruri inseamna ca aceea biserica este favorizata ? Era corect ca nu aveau favoruri ca si biserica ortodoxa ? Suntem latini si n-ar trebui sa uitam de unde am plecat si sa aruncam cu noroi in stramosi. Nu ei ne-au abandonat pe noi ci noi i-am abandonat pe ei, i-am tradat si am ales credinta grecilor si apoi credinta slavilor(bulgari, sarbi, rusi). De fapt nu se stie daca noi ne-am ales credinta Imperiului grec Bizantin sau acesta ne-a impus-o. Cred ca mai degraba ne-au impus-o pe vremea tzaratului vlaho-bulgar al fratilor Asan. Ar fi interesant de stiut daca de aceasta biserica romano-catolica(sau greco-catolica) apartineau minoritati sau apartineau si romani ? Poate ca domnitorul Cuza, in marea lui intelepciune, s-a gandit ca si catolicii sunt romani, nu sunt chinezi sau musulmani.
    Comunistii bolsevici au „indreptat” „nedreptatea”, zic ei, si au confiscat toate averile greco-catolicilor si le-au dat ortodocsilor in 1948. Iar tot clerul si toti enoriasii au fost trecuti cu forta la ortodoxie. Cine s-a opus, puscaria l-a mancat. Acesta este adevarul. Dar de ce bolsevicii comunisti atei au luat bisericile si manastirile greco-catolice si le-au dat la ortgodocsi ? De ce i-au bagat la puscarie pe cei ce refuzau ortodoxia ? Ce-i mana pe ei in lupta , ce voiau acei din Est si de ce ? Cum sa tina ateii la o biserica, cea ortodoxa ? Care sunt motivele ? Nici pana in ziua de azi, pucistii decembristi ai lui Gorbaciov si Iliescu nu au restituit in totalitate bunurile furate de la uniti, si nu le-au reparat daunele. Oare de ce ? Mare taina !

    Pentru cultivarea clericilor romano-catolici se înfiinţă la Iaşi, în anul 1864, un Seminar susţinut de Stat, cu patru clase, cu tendinţa de a se completa la şapte clase.
    Nu vad care ar fi raul. Daca un roman isi alege credinta romano-catolica, tot roman ramane, nu se instraineaza. Cand acesta se trezeste dimineata, tot la capitala tarii se va gandi, la Bucuresti, nu la Roma. Ca si ortodoxul. Ce, ortodoxul cand se trezeste dimineata se gandeste la Moscova, capitala imperiului ortodox ? Tot la Bucuresti se gandeste.

    Tot acum se permite călugăriţelor romano-catolice de a înfiinţa la Iaşi un pensionat de fete, în care erau primite şi copile ortodoxe, fiice de Români, care apoi ieşeau de acolo cu sufletul catolicizat şi înstrăinat.
    Daca ieseau cu sufletul catolicizat nu mai aveau suflet romanesc ? Cum adica instrainat ? Instrainat de ce si fata de ce ? Dati-ne niste exemple de romani „catolicizati”(greco-catolicizati) care si-au tradat tara si neamul romanesc si faptele lor „odioase”..

    Așadar, modernizarea României a însemnat totodată despărțirea Statului de Biserică, laicizarea statului precum în Franța, luată drept model. Acestea sunt faptele! Acesta este adevărul, mai puțin cunoscut opinei publice.
    Si ce daca am luat model dupa Franta. Am luat model dupa Germania lui Hitler(cum a vrut maresal Antonescu) si ati vazut unde am ajuns. Am luat model dupa Moscova si ati vazut unde am ajuns. Acum suntem mintiti ca luam model american. Nici poveste. Tot sub jug muscal ne aflam. Mai bine am reveni la vechea prietenie cu Franta. Singura mare putere care nu ne-a tradat si nu ne-a ocupat.(prof. Mircea Dogaru spune ca Franta dorea sa ne faca colonie, dar nu-l cred)

    Chiar dacă domnitorul Cuza s-a dezis de masonerie pentru că era patriot (cum a fost de altfel și Mareșalul Ion Antonescu), consecințele acțiunilor sale îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe nu au fost înlăturate nicidecum până astăzi!
    Acum inteleg, va „doare” de maresalul Antonescu si de Biserica Ortodoxa. Nu pare ca va doare de acest amarat de popor care de 2000 de ani nu razbeste sa se lepede de venetici si de asupritori.
    Faptul ca unii tin numai cu Antonescu sau numai cu legionarii sau numai cu ortodocsii romani si manifesta o ura viscerala contra altor romani care sunt fie catolici(romano sau greco) fie protestanti sau neoprotestanti, fie atei, fie masoni, denota ca fac jocul dusmanilor care aplica principiul „dezbina si stapaneste”, sau sunt chiar dusmanii neamului romanesc.
    Si cei mai multi romani nu se „prind” de manevre si se lasa pacaliti si manipulati si umiliti si se dusmanesc unii cu altii ca prostii. Imi pare asa rau de neamul meu si, of course, si de mine ca nu pot sa-l ajut. I’m so sorry!

    • gil spune:

      Aici nu se spune cu ura! Masoneria e organizatia celor ce l au ucis pe Hristos si il pun pe obama sef al lumii! Iar cuza a fost mason!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*