Dăruiește-i garoafe roșii iubirii!

De la Adam şi Eva încoace, omenirea a sorbit fără încetare otrăvitoarea fiolă a iubirii, iar clasicul refren „Plaisir d’amour” nu şi-a pierdut niciodată din actualitate. Contemplând chipul seducător al iubirii, oamenii au trăit pasiuni, au ţesut intrigi şi au păstrat taine. Fără alchimia iubirii, viaţa nu şi-ar fi împlinit rostul, anotimpurile şi-ar fi dăruit în zadar parfumurile, iar singurătatea şi-ar fi purtat înfiorarea pe fiecare amintire.

În absenţa iubirii, poeţii nu ar fi suspinat de-a lungul timpului în versuri, îndrăgostiţii nu ar fi cântat serenade, şi luna nu ar fi stat martoră atâtor declaraţii şi jurăminte de amor. Dacă iubirea n-ar fi existat, Parisul nu ar fi devenit oraşul îndrăgostiţilor, Sena ar fi fost un râu oarecare, iar cavalerii nu s-ar fi luptat în turniruri, închinând apoi, cununa de laur a victoriei, celei iubite. Dacă nu ar fi întâlnit iubirea, Dante şi Beatrice ar fi trecut indiferenţi unul pe lângă celălalt, Romeo şi Julieta ar fi rămas nişte simpli anonimi, iar Paolo şi Francesca şi-ar fi spus bun-rămas din clipa în care s-au cunoscut.

Fiecare pământean a visat să trăiască o dragoste romantică, aşa cum numai în basme se poate afla. Probabil că de aceea s-au urzit nenumărate legende în jurul iubirii. Una dintre ele spune că Afrodita, zeiţa iubirii, şi fiul ei, Eros, îi fac să se îndrăgostească pe muritori. Copilul pribeag al zeiţei rătăceşte prin lume, trimiţând la întâmplare, câte o săgeată fermecată în inima pământenilor. Atinşi de săgeata lui Cupidon, aceştia se îndrăgostesc. Adesea, Cupidon este înfăţişat legat la ochi, pentru că dragostea este oarbă. De obicei, nu alegi de cine te îndrăgosteşti.

Cea mai frumoasă metaforă a săgeţii lui Cupidon rămâne dragostea la prima vedere, dragostea romantică. Despre ea au cântat trubadurii din Provence, despre iubirea ce se naşte în ochii unei femei, atunci când întâlnesc privirea celui de care se va îndrăgosti. “Iubirea, … acesta-i adevărul – în inimi nu o poartă, ci mai curând în ochi”, a spus William Shakespeare.

Privind iubirea în ochi, cei îndrăgostiţi se plimbă la Paris, pe Podul Artelor. Mână în mână, aceştia vin acolo pentru a lăsa ca semn al dragostei lor o cadena d’amour, un lacăt pe care se află gravat un mesaj de iubire, numele celor doi îndrăgostiţi şi data când au ajuns pe Podul Artelor. Vegheaţi de tăcerea sobră şi încărcată de solemnitate a zidurilor Luvrului, aflat în apropiere, ea şi el rostesc „Te iubesc” şi apoi prind lacătul de unul din ochiurile de sârmă ale parapetului podului, împânzit de astfel de amulete de dragoste. Urmează momentul când cei doi aruncă în Sena cheia lacătului, în semn al iubirii şi al devotamentului veşnic unul faţă de celălalt. Emoţie, bucurie, speranţe, certitudinea că dragostea lor va dăinui… Unduind, Sena duce cu ea departe, îngânându-şi cântecul, încă o cheie, încă un jurământ, încă o iubire rătăcitoare legănată de valurile sale. Cadena d’amour, o clipă de vrajă prelungită la nesfârşit, ascunzând în căuşul ei speranţe, nostalgii, cuvinte de dragoste spuse cu patimă ori nicicând rostite, aşternute doar în scrisori plăsmuite… Câţi din cei ce îşi jură dragoste eternă pe Podul Artelor sunt la prima iubire şi câţi vor lua iubirea de la capăt? Câţi vor respecta jurământul făcut? Câţi îl vor trăda? De ce iubirile romantice se cheamă una pe cealaltă în lumea roadelor nepârguite, pentru a se stinge prea curând în umbra lunii?

În tăcerea senină şi discretă a Podului Artelor, fiecare cadena d’amour spune poezia de dantelă a iubirilor ce şi-au purtat paşii prin acel loc: iubiri de o clipă, iubiri dorite, iubiri venite pe neaşteptate, iubiri mai vechi, păstrate asemenea florilor presate, într-o carte de versuri, iubiri stinse şi prefăcute în cenuşă, iubiri de-o vară, iubiri din argint şi perle, iubiri ca-n filme, iubiri de roman, iubiri trăite între râs şi lacrimi, iubiri scrijelite pe scoarţa copacilor sau în tencuiala unui perete, iubiri tatuate, iubiri tăinuite, iubiri sortite eşecului, iubiri apuse prea devreme, iubiri garoafe roşii, iubiri romantice…

Iubirea se poate întâmpla în orice clipă. Nu ştii cum te îndrăgosteşti şi nu înţelegi de ce la un moment dat, dragostea dispare aşa cum a apărut. Între fiinţa şi nefiinţa ei, dragostea ascunde câteodată, dezamăgiri, regrete, drumuri care părând încărcate de promisiuni, se închid pe neaşteptate. Între a te îndrăgosti şi a constata că nu mai eşti îndrăgostit, se află provocările pe care le presupune orice relaţie de amor. Şi aceste provocări sunt societatea, experienţa, imaginea de sine, fidelitatea, sentimentul că meriţi ceva mai bun. Trăieşti cu temeri şi anxietăţi, îţi este frică să iubeşti şi te îndoieşti de sentimentele tale. Stai să cumpăneşti dacă nu cumva vei primi o „ofertă” mai bună în dragoste, te ascunzi în spatele unei măşti, pentru că în tine încă mai supravieţuiesc durerile, dezamăgirile şi rănile din dragoste pe care ţi le-a lăsat trecutul. De aceea, îţi este cu atât mai greu să crezi într-o iubire romantică, mai ales în aceste vremuri în care iubirea practică, pragmatică a început să fie totul.

Cu toate acestea, de ce să nu alegi să joci pe mai departe şotronul iubirii? De ce ai renunţa să descifrezi runele dragostei? De ce să nu urci de la capăt, treaptă cu treaptă până în vârful minaretului iubirii, vestind-o sub cerul de iluzie şi fum al bucuriei, culegând apoi lumini târzii, ambră, zăpezi albastre? Alege o cadena d’amour pe care să o dedici iubirii! Gravează pe ea garoafe roşii, ce simbolizează dragostea înflăcărată, şi lasă să se ducă de la tine incertitudinile şi ezitările. Nu te îndoi de puterea iubirii! Adu-ţi aminte că dacă nu ar fi întâlnit iubirea, Dante şi Beatrice ar fi trecut indiferenţi unul pe lângă celălalt, Romeo şi Julieta ar fi rămas nişte simpli anonimi, iar Paolo şi Francesca şi-ar fi spus bun-rămas din clipa în care s-au cunoscut. Cu gândul la ei, dăruieşte-i azi şi întotdeauna, garoafe roşii iubirii!

Un răspuns la Dăruiește-i garoafe roșii iubirii!

  1. Mucanu Aurel spune:

    Foarte frumos. Mi-a placut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*