Poezii de suflet

Plecarea

Voi pleca şi eu curând

Pentru secole-nainte,

Iar izvoarele plângând

Jilăvi-vor al meu dinte.

 

Răsări-va soare june

Peste-ntinderi de azur

Numai eu voi tot apune

Ca neghinele în ciur.

 

S-or iubi băiat şi fată

Pe o pajişte cu flori,

Eu voi fi ca niciodată

Focul verde pe comori.

 

Îndemn bucovinean

Moto: Nu te văieta, / Bucură-te / Că ai mai furat / O zi morţii…/ Sofia Vicoveanca

 

Am furat cărţi,

Preşuri şi oale,

Lipii din covată,

Mere din sân de fată

Şi idei proaste

Câteodată.

Aş vrea să fur

O pară mălăiaţă

Din grădina ultimei zile,

Dar nu ştiu

Cum o voi împarte

Cu prima mea moarte.

Nu mai am cui cere sfatul.

E moartă mama.

De mult e mort şi tata…

Sunt încă viu

Şi mă bucur

Că viaţa asta

Mie de mine

Se lasă furată…

2 răspunsuri la Poezii de suflet

  1. Capita spune:

    Tulburătoare, zbuciumată, plină de dragoste şi lumină viaţa lui Ion Proca, trâită în negura vremurilor de răstrişte, e deopotrivă cu opera sa, doldora de suflet, dor nemărginit şi speranţă. În totul şi în toate freamâtă această lume văzută cu toate ale ei – cu venire şi plecare – cuprinsă în inima lui mare şi rănită de dragoste de Neam şi Ţară. Ion Proca este autorul unei opere care nu te lasă indiferent, de-i vorba de poezie sau proză.
    Şi aceste „Poezii de suflet” mi-au răvăşit sufletul. Ferice, Ion Proca! Extraordinare poezii.
    Dumnezeu n-a fost zgârcit cu tine şi ţi-a dat inimă mare, suflet de necuprins şi har cu carul. Iar tu, Ioane, toată această zestre nu ţi-ai asumat-o niciodată prin ani, ci cu mărinimie ai dăruit-o la toată lumea, parte ajungând şi la mine, pentru care îţi multumesc, frate drag. Ionel Căpiţă

  2. Mucanu Aurel spune:

    Frumoase versuri. Putin cam triste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*