Trofeul penitenciarului pentru un final (politic) „chinezesc”

Nu i-a fost de folos aghiazma mare din ziua bobotezei. Şi, de fapt, nu i-ar fi fost de folos nici dacă umplea cu apă sfinţită toate imitaţiile de vase „ming” de prin casa Zambaccian, muzeu de chinezerii ieftine. Pentru că, la păcatele pe care le are, nici măcar albia de apă dulce exportată pe nimic în Ungaria, pe vremea când era premier, nu l-ar mai putea spăla. Chiar dacă ar fi fost metamorfozată într-o mare de aghiazmă. Acum însă, va trebui să se mulţumescă doar cu apa chioară „de Rahova”. Şi, eventual, cu săpunul. Sau poate mai ales cu acesta…

Dar îşi merită cu vârf şi îndesat tot ceea ce primeşte. Ba, e încă prea puţin. Pentru că urmările actelor de supunere, cedare şi trădare din vremea mandatului său sunt resimţite de toţi românii, fiecare batjocorire a pământului sfânt al ţării cu resturile hidoase ale iredentismului avându-şi sorgintea în actele semnate de actualul puşcăriaş, ex-premierul Adrian Năstase. Iar oricare nouă plesnitură de bici pesedist al guvernului actual îşi are sămânţa de ură şi vrajbă, dacă nu semănată direct, cel puţin îngrijită de Adrian Năstase, Victor Ponta exersând doar extensi ale poziţiei de capră pe care le-a avut Năstase ca premier.

Pentru că, dacă fostul premier a semnat marile vânzări de ţară, ţâncul-plagiator doar încearcă să se ridice la nivelul trădărilor istorice ale mentorilor săi în arta furtului (de la furtul intelectual dovedit, la marile lotrii de guvernanat). Iar pentru asta se face preş în faţa marşului în cadenţă al iredentistilor şi capră în faţa yankeilor cu flatulenţă de şist .

De aceea, nici o pedeapsă nu este prea mare pentru fostul premier (mai ales că până la maximul de 12 ani, pentru faptele incriminate, mai era încă loc!). Totuşi, ceea ce păţeşte acum Adrian Năstase ar trebui să-l scoată din starea de sfidare pe Victor Ponta. Pentru că, la vremea scadenţei faptelor sale, dosarele lui vor fi mult mai stufoase. Şi vor avea suficiente pagini dictate inclusiv de baronii moşteniţi de la Năstase şi care, dacă nu au avut nici o remuşcare în a-l împinge în faţa justiţiei pe vânătorul ajuns vânat (şi nu doar de… vânt), nu vor avea nici o reţinere în a-l „preda” şi pe Viorel, doar să nu răspundă ei pentru jafurile şi trădările de acum.

În plus, în puşcăria-domiciliu, Adrian Năstase nu va avea nici o problemă în a mai aşterne câteva tomuri de bună purtare pentru a-şi reduce pedeapsa. Căci poate scrie oricât, nu încape vorbă! Dar cine va crede în lucrările pe care le va scrie Victor Ponta ca dovezi de clemenţă când îi va fi venit rândul să dea cu subsemnatul în autobiografia din spatele gratiilor?!

Evident, Ponta simte ceva… Şi nu este doar suflul plagiatului în ceafă. Simte, se nevrozează şi iese repetat în decorul statului de drept prin antepronunţări, acuze, instigări şi venin de lotru la adresa unei Justiţii aflate în curs de recuperare a imaginii. Căci, da!, prin condamnarea lui Năstase Adrian avem şansa de a mai îndrepta câte ceva în raportul pe justiţie. Dovadă că fostul premier poate fi de folos ţării (şi) din spatele gratiilor. Sau, poate, mult mai de folos de acolo decât a fost din poziţia de prim-negustor de kitsch-uri. Iar pentru acest „sacrificiu” chiar merită „Trofeul calităţii”; aşa, ca pentru un final de dinastie!

Pe de altă parte, după reacţiile „greilor” PSD la decizia de condamnare a fostului cârmaci, putem intui o ordine de intrare la Jilava. De la primarul Vanghelie care clama că indiferent de fapte (!) pedeapsa dată lui Năstase a fost prea mare, la argumentele unui premier care a călcat în văzul Europei separaţia puterilor în stat şi deciziile Justiţiei dar şi lamentările altor siniştri-jude ai pecinginei roşii.

Iar dacă vorbele lui „copy-paste” pot fi trecute cu vederea, mai ales dacă a vorbit „personalitatea” lui de lider PSD, şi nu cea de premier, un judecător CCR dând cu grebla de Toni-gogomanul prin decizia Înaltei Curţi (după ce la condamnarea anterioară, când era doar gogoman, nu şi judecător CCR, avea să se pronunţe filosofic: „Şi soarele de pe cer are pete!”) reprezintă o deconspirare a credibilităţii pe care o poate avea un judecător făţiş partinic unui puşcăriaş.

P.S.:

Total neinspirat „AMR”-ul cu zilele pe care le mai Traian Băsescu în rolul de preşedinte, afişat pe ecrane la prima întâlnire a socialiştilor şi chiar în ziua în care urma să se pronunte sentinţa pentru clanul Năstase! Căci, după zilele scocotite, calendarul cu pricina pare a se potrivi „cartuş” lui Năstase. Care nu mai trebuie să „taie” betişoare pe bloguri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*