Un domn fanariot, dar un mare patriot

În aceste vremuri pe care le trăim, dominate de multă lașitate, josnicie și vânzare din partea ”falnicilor” noștri conducători ce ne cărmuiesc cu multă înțelepciune de la lovitura de stat din 1989 până în zilele noastre, s-ar cădea să ne întoarcem în timp și, când și când, să privim către înaintașii noștri, între care care nici unul nu a avut josnicia să fure și să înstrăineze bunurile noastre moștenite de la moși și stramoși.

Nici chiar domnitori fanarioți.  Unul dintre aceștia a fost Grigorie al III-lea Ghica, grec tarigrădean fiind, fiul lui Alexandru Matei Ghica, mare dragoman al Porții Turcești, decapitat de către turci în anul 1741. Acest domn, înzestrat cu multă omenie și dragoste pentru poporul pe care îl ocârmuia, a ajuns în scaunul domnesc în martie 1764 și a condus țara cu multă înțelepciune și milostivire, reducând birurile plătite de popor și muncile obligatorii de clacă la 12 zile pe an. În ciuda împotrivirii boierilor, a construit cișmele în Iași, aducând apa pe olane și asigurând alimentarea cu apă a orașului . A construit trei școli în Iași, pentru educarea poporului, de asemenea, a construit clădiri monumentale în zona mitropoliei din Iași, a luat măsuri de protecție a populației împotriva abuzurilor dregătorilor domnești, a înființat o manufactură de postav la Chiperești, la confluența Bahluiului cu Jijia și umbla îmbrăcat foarte modest, cu haine de postav, fiind imitat  de către boieri, cum zicea cronicarul: „…mult se silea cu dreptatea țării dajdiile cum le-au gasit la alți domni nu le-au mai adaos ce încî le-au mai și ușurat prea bine se ușurase țara de știa fiecare darea lui pe an”.

Acest simplu domn, dar mare patriot și iubitor al poporului, a plătit cu viața pentru că s-a opus răsluirii și anexării Bucovinei la Imperiul Habsburgic în anul 1775. La insistențele Curții de la Viena,  pentru ca Vodă Grigorie să fie înlăturat de pe tronul Moldovei, Poarta Otomană trimite un capugiu cu un detașament de ostași turci care îl asasinează în noaptea spre 2 octombrie 1777 la hanul Beilicului din Iași. Capul său a fost trimis la Instambul, iar corpul i-a fost îngropat la Biserica Sfântul Spiridon din Iași.

Așadar, făcând o comparație între acest domn și faliții noștrii conducători, putem afirma că, dacă aceștia ar fi condus țara cu 50 de ani mai înainte, noi am fi dispăraut ca națiune. Vorba cronicarului Ion Neculce: ”Oh, oh, oh și vai, vai, vai săraca țară a Moldovei, ce nărocire de stăpâni ai avut parte Moldova, vai de țară ce vremuri cumplite am ajuns și la ce cumpăna am căzut, doar Dumnezeu de a face milă…

În aceste vremuri de grea cumpănă pentru neamul românesc, când această mare mulțime de Stroie Orheianu veșnic nesătui vor să ne ia totul pentru a-și întregi ce e a lor, se pare că vechiul trunchi a vitejiei românești s-a uscat de tot, nemaiodrăslind din el nici o mlădiță asemenea lui Tudor Șoimaru, care să iasă cu îndrăzneală înaintea acestor lacomi jupâni orheieni să-i trântească jos de pe cal și să îi calce în picioare.

În lunga sa istorie, poporul român n-a cunoscut niciodată conducători mai josnici, mai lași și mai vânzători de țară ca în acest ultim sfert de veac.

Un răspuns la “Un domn fanariot, dar un mare patriot”

  1. Mucanu Aurel spune:

    Un alt fanariot de seama, care a domnit alternativ cand in Muntenia cand in Moldova, a fost „fanariotul” Constantin Mavrocordat, 1711-1769. Stii ce mi s-a parut ciudat la acest „fanariot” ? Acela ca a impus limba romana in administratie si in dregatorii in loc sa impuna greaca, zicandu-se ca fanariotii au fost greci. Si mai uimitor este ca acesta le-a cerut preotilor sa stie carte romaneasca si a pus sa se publice cartile bisericesti in limba romana. Auzi fanariotul(grecul ?), sa oblige biserica si preotii sa se foloseasca de limba romana. Oare cat de patrioata a fost biserica noastra ortodoxa daca nu o folosea in limba romana ? Ciudat, nu ? Cui slujea biserica ortodoxa ?
    dar cel mai ciudat a fost ca un „prieten” ortodox l-a asasinat pe domnitor si anume un soldat rus.
    Pentru mine acesti fanarioti sunt o enigma. Desi zisi greci pentru ca locuiau in cartierul Fanar, mi-e ca de fapt acestia erau aromani sau valahi grecizati cu zeci sau sute de ani in urma(greci nu au minoritati si pe multi aromani i-au casapit pentru ca vorbeau armaneste si se considerau romani, desi aveau aceeasi religie, cea ortodoxa). Asa pot explica de ce turcii i-au trimis la noi pe fanarioti, pentru ca le stiau afinitatile. Si ei s-au dovedit iubitori de neam romanesc. Cele doua exemple de mai sus sunt edificatoare. Bine-nteles ca au fost si exceptii. Asta-i istoria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*