Cum a fost… Moş Crăciunul ruso-german

La sfârșitul anului trecut, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin l-a graţiat pe fostul magnat Mihail Hodorkovski. Eliberarea din puşcărie a miliardarului de odinioară, cu nouă luni înainte de termen, este prezentată în presă germană că un succes real al diplomaţiei discrete a Germaniei. Îndată ajuns la Berlin, Hodorkovski mulţumeşte cancelarului german, Angela Merkel şi fostului ministru de externe al Germaniei, Hans-Dietrich Genscher pentru modul cum au acţionat în vederea eliberării sale. Acest gest nobil în preajma sărbătorilor de iarnă este echivalent cu înfăptuirea de minuni politice ale realesului cancelar de la Berlin. După strategia călăuzitoare a juristului şi filozofului german Carl Schmitt, din anii întunecaţi ai Europei, înfăptuirea puterii führerului constă şi în desăvârşirea unor fapte ilustre după model biblic.

Înţelepciunile „teologiei politice” a lui Carl Schmitt sunt aşadar colindele cabinetului Merkel III la porţile unei Europe răvăşite.  Intervenţia Germaniei pentru graţierea fostului om de afaceri rus este considerată, în presa germană, drept dovadă a unei relaţii germano-ruse mult mai bune decât a oricărei alte mari puteri. Cei doi hegemoni ai spaţiului euro-asiatic, Germania şi Rusia, legaţi nu doar printr-un gazoduct exclusivist, au format, mai recent, un cor de colindători acapella venerând, nişte icoane de dezidenţi de la Snowden, Timoşenko şi Hodorkovski. Strategia de a ne prezenţa latura blândă şi umană a celor doi conducători de la Berlin şi Moscova a fost pe măsură anotimpului festiv şi, atât în folosul unei imagini nobile a unui ursuleţ, Vladimir Putin la Berlin, cât şi a lui Merkel în cojoc de Moş Crăciun.

Dar ce înţelegem noi din aceaste „colinde”? Din antecamera vreunui salon secret de negocieri germano-ruseşti nu desluşim că raportul de mâine „MCV”, astăzi numit „Raportul privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare” va fi raportul „Merkel cu Vladimir”. Obişnuiţi cu lozinci politice prin care ne manifestăm supuşenia vom scanda, probabil, în viitor, „Merkel şi poporul rus, libertate ne-a adus”. Pentru noi, la periferia Europei, acest cadou de Crăciun ruso-german ne arată că degeaba fugim de ruşi spre vest, că odată ce am făcut înconjurul lumii, prin Washinton şi Kandahar tot în braţele Moscovei vom ajunge, însă de data aceasta printr-un intermediar mai mărinimos după chipul şi asemenarea cancelarului german.

Preocupaţi mereu de a ne integra în Europa, indiferent de preţ şi sacrificiu, chiar până la desfigurarea naţională, izvorăşte atât din dorinţa firească de face parte de sfera occidentală a Europei, dar şi din teamă de a ne proteja de Rusia. România face de peste şaptezeci de ani experienţă unui stat scindat în urma protocolului secret al tratatului de prieteniei germano-rus, cunoscut sub numele de pact Molotov-Ribbentrop. Faptul că în numele unei alianţe anti-bolseviste cu Germania am pierdut cândva datorită unei prietenii de alte raţiuni germano-ruse, o treime din suprafaţă ţării pare să nu fie de ajuns ca îndemn la prudenţă în privinţa aşteptărilor noastre la protecţie a integrităţii teritoriale din partea Europei. Dar care pot fi aşteptările juste ale românilor în noul an şi în fața prieteniei germano-rusă, indiferent de care parte a baricadelor s-ar află? Românii pot conta pe un efort a Germaniei de a integra Moldova în UE sugerându-ne că unificare, pe româneşte, înseamnă altceva decât pe nemţeşte. Pseudo-dezidentii noştri cu veleităţi oligarhice pot avea speranţa că faptelor lor incompatibile cu normele statului de drept vor fi iertate dacă semnează un contract cu Gazpromul, precum l-a semnat protejată Berlinului, Iulia Timoşenko. Ei pot miza pe faptul că, deşi corupţia se pedepseşte în mod arbitrar, în funcţie de simpatia şi utilizarea politică de către hegemon a imaginii lor de dezident. Atunci când devii un pion al unui inters ascuns, indiferent care a fost punctul de acuzaţie într-un proces de corupţie, te va numi revoluţionar „paşnic” precum l-au numit nemţii pe Hodorkovski sau doar „portocaliu” după culoare de supuşenie la Kiev sau Bucureşti.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*