Carul cu anonimi…

A venit şi prima lună de iarnă. E luna cadourilor şi a copiilor moftangii, care ştiu prea bine cine-i moşul care le umblă cu nimicuri prin ghetuţele de sub Pom.  A trecut Moşul şi pe la Uniunea Scriitorilor. Şi avea în sacul său 77 de cereri de la gladiatorii scrisului autohton. Dosarele au fost răsturnate pe masa unui juriu compus din somităţi literare, dar şi din somnambuli, care nici măcar nu s-au ostenit să răsfoiască  recomandările şi cărţile aspiranţilor la gloria efemeră a acestei lumi. Şi uite că degetul arătător al distinsei comisii şi-a lăsat amprenta digitală-mentală  pe copertele a opt dosare.

Ne aşteptam să găsim în buclucaşa listă şi nişte nume sonore, nume care în şirul anilor s-au manifestat plenar în presă şi au avut curajul să editeze vreo carte cât de cât lizibilă.

În capul listei l-am putea plasa printre cei mai răsăriţi pe Alexandru Vakulovski , care a făcut mare ghiold în Basarabia natală şi Ţara Românească prin editarea romanului „Pizdeţ”, dacă nu cumva îl confund cu celălalt frate, Mihai. Cap de listă ar putea fi şi a lui nevastă Mony Stănilă, care scrie foarte bine la un ziar. Dar poate a dat cititorimii şi vreo capodoperă de care noi nu avem ştire. Pentru că de când am trecut la tiraje de o sută de exemplare, cine să mai ştie de existenţa unor scriitori debutanţi?!

O noutate ce a bulversat scriitorimea de la noi e că Ana Guţu e scriitoare de mai deunăzi. S-a făcut cunoscută prin faptul că a emigrat din Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu şi a ajuns în Partidul Liberal Reformator al lui Ion Hadârcă. Din păcate, nu cunoaştem aproape nimic despre calităţile ei scriitoriceşti şi  artistice. Ce-am avut şi ce am pierdut, vorba lui nea Iancu.

O altă mare anonimă, de pe la vreo gazetă de perete, este şi Elena Naidionova. Mult nu au căutat-o , dar au şi găsit-o. La numele de V. Caraganciu răspunde şi un moşneguţ de vreo 80 de ani, care a vrut să debuteze tardiv de tot. Şi având în vedere, că în vrednica noastră Uniune a Scriitorilor, bătrânetul constituie 80 la sută dintre scriitori, s-au mai adăugat încă câţiva trecuţi de onorabila vârstă de pensionare. Şi au rămas după bord tinere talente, care ar fi adus un suflu nou.

Vă spune ceva numele lui Ion Gajim din Bălţi. Dar cine o fi Serghei Evstratiev?  Cred că s-a făcut o alegere pertinentă în privinţa lui Nicolae Roşca, redactor-şef al revistei „Moldova” . Şi asta o fi nu din pricina că fotografia preşedintelui US, Arcadie Suceveanu, a fost postată pe coperta revistei în plină statură, ci şi pentru faptul că Nicolae Roşca a readus nume notorii ale scriitorilor noştri prin minunata rubrică Agurida.

Cu toate că Arcadie Suceveanu , ca şef al breslei, are dreptul la două voturi, el nu poate în nici un caz influenţa părerile belicosului Consiliu, pe care noi ni l-am ales la ultima Adunare.

3 răspunsuri la Carul cu anonimi…

  1. romanas spune:

    A incercat si Gheorghe Caiurov, cel care publica traduceri din romana in revista basarabeana de limba rusa Nashe pokolenie. Omul are citeva carti publicate si este membru al Consiliului Artistic Superior al US din Federatia Rusa. N-a trecut. Cum putea trece si de ce intr-o uniune de rusofobi si canibali literari?

  2. George Petrovai spune:

    In Romania lucrurile stau cam la fel. Si aici intaietate au activistii si agitatorii, iar adevaratii creatori sunt acceptati in fuctie de locurile ramase disponibile si de sforile trase…

  3. Mihai Voievod spune:

    Sunt întru totul de acord cu autorul acestui articol. În Republica Moldova Uniunea Scriitorilor(Scremătorilor) demult a devenit o organizaţie, ce nare nici în cot nici în mânecă cu dezvoltarea şi promovarea literaturii şi a noilor talente. A devenit un cuib de conservare a scriitorimii roşii şi a devizat toţi autorii din RM în următoarele categorii: proplohotniuci, profilaţi, procomunişti şi proazurei. Dacă nu faci parte dintruna din aceste caste – n-ai nici o şansă să fii apreciat sau primit într-o asemenea Uniune. Ea, această Uniune cu un consilu de oameni genetic bolnavi, şi-a pierdut sensul existenţei şi nu merită atenţia societăţii, nici a organelor de stat şi nici a celor care muncesc pe tărâmul scriitoresc. Rămâne, ca întotdeauna, în vigoare afirmaţia – dar cine ţi-e judecătorul? Judecătorul poate fi doar Măria sa cititorul!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*