Cuvinte-ncuminţite (III)

1. Într-o economie de piaţă toate lucrurile au preţ, deşi atât de multe dintre ele n-au nici o valoare;

2. Ce de lucruri pentru îngrijirea trupului! Şi când te gândeşti că sufletului i se dă atât de puţină atenţie, cu toate că numai el poate să-l facă pe om cu adevărat fericit;

3. Bogăţia este pentru om ca roua: umezeşte corola plăcerii, dar niciodată nu ajunge la rădăcina fericirii;

4. Pe oameni mai degrabă îi apropie deosebirile decât asemănările dintre ei;

5. De-abia după ce se ating, inimile simt cât sunt de departe una de alta;

6. Fiecare femeie îşi arată dragostea în felul ei şi ura în felul speciei;

7. Inimile prea înfierbântate de dragoste se răcoresc cu ură;

8. Atâţia oameni se simt pregătiţi să iubească întreaga omenire, deşi le este peste puteri să uite nişte biete afronturi;

9. Adevărul divin este cuprins în cuvintele: „Iubesc, deci exist”. Cât s-ar mai simplifica această lume dacă oamenii ar urma calea arătată de reciproca adevărului de mai sus: „Exist, deci iubesc”!;

10. Atât de multe vrea omul de la viitor, încât uită că este captiv în cuşca prezentului. Iar când ajunge să înţeleagă acest lucru, el nu mai are nici prezent, nici viitor;

11. Abia când şi-a irosit întreaga sănătate alergând după lucruri pieritoare, omul realizează zădărnicia unei astfel de vieţi, şi atunci ar dori ca întreaga agoniseală să o dea în schimbul a ceea ce-i iremediabil pierdut. Căci ce bucurie îl mai poate încerca pe agonisitorul imobilizat într-un pat de aur?;

12. Mai bine nepăsare decât o dragoste hrănită cu trufie;

13. Înmulţirea oamenilor fără inimă este principala cauză a tot mai frecventelor boli cardiovasculare;

14. Cum deosebeşti un om inimos de unul fără inimă? Prin aceea că, ajunşi amândoi în cloaca vieţii, primul va fi în mare grabă tras la fund, pe când celălalt va pluti la suprafaţă printre gunoaie;

15. Trist lucru să-ţi aminteşti că ai inimă de-abia când începi să trăieşti din amintiri;

16. Reamintirea – o amintire salvată de la moarte printr-un încântător capriciu al memoriei;

17. Bârfa – arta aflării în treabă la oamenii fără frică de Dumnezeu, dar cu mare frică de gura lumii;

18. Femeile cochete devin credincioase de-abia după ce necredinţele lor ajung notorii;

19. Femeia frumoasă este delicioasă când are mintea scurtă, este încântătoare când n-are inimă şi este de-a dreptul irezistibilă când posedă ambele însuşiri;

20. Aidoma florilor, femeile frumoase şi elegante îşi etalează culorile şi parfumurile spre desfătarea cunoscătorilor, dar refuză cu îndârjire să fie culese şi aşezate în glastră înainte de venirea toamnei;

21. Cu cât femeile frumoase au mai puţini bani, cu atât dorinţa lor de-a cheltui este mai aprigă;

22. Viaţa unei femei cuprinde trei perioade: a)Perioada de creştere sau afirmare în lume, când ea se vrea nevinovată; b)Perioada de stagnare, când ea ţine morţiş să fie văzută ca o femeie cinstită, în căutarea unei partide avantajoase; c)Perioada de declin, când nu mai are nimic de pierdut ci numai de câştigat prin poza unei femei cucernice;

23. Vai de oamenii care conjugă ca pe apă verbul „a lua” la toate timpurile, dar care au uitat conjugarea verbului „a da” până şi la timpul prezent;

24. Un guvern este considerat acceptabil atunci când ia de la toţi cetăţenii pentru a le da unora şi este considerat detestabil atunci când insistă să ia numai de la unii pentru a le da tuturor;

25. Guvernul este organul prisoselnic grefat de politică pe trupul unei societăţi, care pe urmă face tot ce-i stă în puteri ca să-l stoarcă de vlagă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*