Cinci cântece din Mehedinți

Redăm în cele ce urmează cinci cântece culese la 18 iunie 1974 de la Nicolicea V. Maria din Obârșia Cloșani, născută la 3 noiembrie 1906:

Fire-ai blestemat iubit

 

,,Frunză verde mărgărit,

Fire-ai blestemat iubit,

Multă lume-ai prăpădit,

Dar cu mine ce-ai de gând?

Iar cu mine ce gândești?

Ce, vrei să mă prăpădești?

Tu mă prăpădești cu zile,

Numele tot îmi rămâne!

Și-mi rămân numele mele

Pe culme, pe potecele,

Pe unde umblam pe ele

În tinerețele mele!

 

Trecui pe unde-am iubit

 

Trecui pe unde-am iubit,

Găsii locul părăsit

Și-un fir de iarbă pălit!

Eu l-întreb de ce-i pălit,

El îmi răspunde plângând,

Că de ce l-am părăsit,

Pe la el n-am mai venit?

Colo două rămurele

Plângeau urmițile mele,

C-au fost bune, n-au fost rele!

Și-am auzit-auzit

 

Și-am auzit – auzit,

Că dorul are sfârșit

Și dragostele au urât!

Și-am auzit, n-am crezut,

M-a dus vremea de-am văzut.

Și-am lăsat cu jurământ,

Cât oi trăi pe pământ,

Nu mai fac nici un iubit,

Să trăiesc mai fericit,

Să nu fiu tot necăjit!

Când mă gândesc de demult

 

Când mă gândesc de demult,

Cum am fost și-acum cum sunt…!

Am fost tânăr și frumos

În tot locul de folos.

Acum am îmbătrânit,

Toată lumea m-a urât!

Eu de necăjit ce sunt,

Trecui muntele plângând!

Iar de jalea mea cea seacă

Toate crengile se pleacă.

Și se-apleacă rând pe rând

Toate cu vârfu-n pământ

Și mă-ntreabă de ce plâng?

Dar cum foc de n-aș mai plânge,

Că inima-n mine se frânge,

Că n-am către cin-mă plânge,

Căci pe cine am avut

S-a dus și n-a mai venit,

C-o pus dosul la pământ

Și fața la răsărit,

Pe aici n-a mai venit!

Jelui-m-aș și n-am cui,

Om să-mi creadă mie nu-i!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*