„Daţi-mi Ţara înapoi!”

Recenta apariţie editorială „Daţi-mi Ţara înapoi!” a jurnalistei şi scriitoarei Maria Diana Popescu poate fi descoperită o eseistică de avangardă, în consonanţă cu o poetică-manifest, descinsă din haosul debusolant şi deformator al vremii pe care o trăim. E vorba de o avangardă intrată în istorie şi evocată prin sonuri reactivate de un discurs de revoltă, unde expresia are luxuria figurilor clasice sau vehemenţa unui steag de luptă pentru pace, comunicat într-o sintaxă familiară avangardei.Fiecare eseu, o analiză profundă şi temeinică, este un discurs împotriva ipostazelor tragice în care a fost împinsă Ţara, un discurs despre întoarcerea la motivele în măsură să-i dea contextului actual valoarea salvării de la colaps. Cartea trebuie asimilată unui fapt de expresie a patriotismului, conştiinţa civică obiectivându-se astfel într-o spiritualitate vie.

O asemenea cristalizare în cadrul unei opere literare poate fi o provocare pentru prezent şi viitor, fiind o carte-document, fundamentată pe date şi fapte reale, însumând editorialele Mariei Diana Popescu, caracerizată de un condei avizat, de la separarea elementelor teoretice de cele practice – prin obiectivizare, la ideologie şi ştiinţă – prin filosofie, la aspectele evenimentelor reale şi veridice contemporane – prin analiză profundă, autoarea ne aduce în faţa unui caz extrem de autonomie a textului faţă de creatorul său, în care protestul împotriva clasei politice corupte acţionează conform unui principiu unificator, având ca trăsătura definitorie capacitatea de a conserva multiplicitatea de îndemnuri, semnificaţii şi înţelesuri. Cartea poate fi socotită o terapie care oferă soluţii, uneori subtil sugerate, alteori, dimpotrivă, pronunţate cu o fermitate neaşteptată. Convinsă că singura cale de salvare din interacţiunea elementelor destabilizatoare străine este întoarcerea la credinţă, moralitate şi patriotism, Maria Diana Popescu, furnizează cititorilor anumite puncte de plecare, care ar permite întoarcerea României la normalitate.

Pentru că diriguitorii postdecembrişti de pe malurile Dâmboviţei au făcut cel mai mare jaf naţional din istoria Românei şi au dat-o pe mâinile străinilor, pentru că pornografia autohtonă a fost ridicată la rang de nominalizare pe lista premiului „Nobel”, pentru că trădarea, corupţia şi distrugerea economiei naţionale au primit mandat de politică de stat, Maria Diana Popescu, aflată de partea Adevărului, nu tace. Protestează prin scris, cu un curaj mai puţin întâlnit în presa naţională.

Aparent paradoxal, dar, de fapt, în strânsă interdependenţă cu scena politică internă şi internaţională, sunt tratate cu inteligenţă, umor şi bărbăţie, aspectele controversate şi evenimente reale care au ţinut omenirea în priză: război, globalism, ocupaţie, uniune, sclavie modernă, poliţie planetară, legalitate, legitimitate, alienare, putere, lux, privilegii, birocraţie, abuzuri, hoţie instituţionalizată, cenzură, minciună, pornografie, deviaţii sexuale, fariseism, vagabondaj politic, naţionalism, românism, monopolul luării deciziilor… manipulare, dezinformare, trădare, vânzarea bogăţiilor naţionale…

La nivel epistemologic Maria Diana Popescu îşi auto-desconspiră depozitarul cunoştinţelor şi viziunilor în vaste domenii, demonstrând un potenţial critic nebănuit, o „logistică” inteligentă, pe care le pune în slujba adevărului revelator, un fel de „Weltanschaung”, o viziune asupra lumii direcţionată în sens critic pozitiv. Fără a avea pretenţia deţinerii adevărului absolut, redutabila jurnalistă dovedeşte valabilitatea dificil de contracarat a opiniilor sale, cu privire la mecanismele prin care lumea este împinsă spre New World Order. În praxisul doamnei Maria Diana Popescu, director al revistei ART-Emis şi redactor şef adjunct al revistei Agero-Stuttgart îşi face simţit apelul pentru păstrarea tradițiilor de credinţă şi cultură națională, pentru întoarcere la Patrie şi Patriotism.

Câteva titluri sugestive, alese la întâmplare, vor fi edificatoare: „Aprindeţi lumina în ţară”, „Afară cu băncile din Ţară”, „Ce rege, care prinţ? România este Republică”, „Specialiştii globalişti şi deviaţii sexuali, urgent, la tratament”, „Ceauşescu speriase Vestul”, „Harvard în codrul românesc”, „Căpuşe în robă”, „Extratereştrii şi bancherii”, „Sfidarea, marcă de stat”, „Bancherii şi recuperatorii au abuzat milioane de români”, „Slugi şi diamante”, „Nobel, „Marionete celebre”, „Oscar şi Gabriel” „Cu buldozerul în istorie”, „Regionalizarea, un fleac”, „Cursuri de şantaj”, „Butonarea lumii”, „Creier la Hard”, „Ciocoii inculţi şi pungaşi” „Tratate secrete”, „Capitalismul, dragostea mea”, „Nobel, praf de puşcă şi bacşiş”, „Gunoaie de prestigiu”, „O cîrciumă de port”, „Mama hoţilor, mereu gravidă”, „România, în stradă!”, „Naţional, unitar, suveran”, „Hamali în porturi străine”, „Recuperatorii”, „Manipularea informaţiei”, „Plăteşte funcirea, române!”, „Oxigen pe datorie!” , „Vaccinurile din industria ororii” etc…Înainte de a fi o sursă a dinamismului semantic, protestul este pentru Maria Diana Popescu o manifestaţie faţă de condiţia umană, faţă de alteritatea fiinţei sociale, faţă de sclavia şi jugul străin în care a fost aruncat cu de-a sila poporul român de către clasa politică postdecembristă. Vă semnalez una din cărţile bune ale prezentului, care poate servi ca punct de plecare celor care doresc să întreprindă un studiu tipologic al vremii, o radiografie a adevărului, care trebuie citit ca şi cum aţi trăi o redeşteptare. Şi, citându-l pe universitarul-naţionalist Ion Coja, câtă dreptate are această „femeie-bărbată”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*