Acest lucru este infirmat de afirmaţiile recente pe care liderul udmr-ist le-a făcut în legătură cu problema retragerii Ordinului Naţional „Steaua României”- în grad de cavaler lui Tokes Laszlo. În primul rând, afirmaţiile lui Kelemen Hunor sunt construite în aşa fel încât să inducă opiniei publice româneşti şi internaţionale, dar si organismelor europene, ideea că o eventuală retragere a ordinului ar reprezenta un atac la libertatea de exprimare a cetăţeanului în România, care, de altfel, nu ar fi recunoscută în România. Mai mult, el consideră că fiecare cetăţean are dreptul constituţional de „a spune prostii”. Nimic mai fals şi mai neadevărat!
Legea fundamentală a ţării, Constituţia României, pe care udmr-iştii nu au votat-o, dar nici nu o respectă, prevede la Articolul 30 că libertatea de exprimare este un drept garantat, iar la aliniatul 7 că „Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii…îndemnul la separatism teritorial…” În consecinţă, liderii udmr-işti care îl apără pe T.L., din această perspectivă, ar trebui să cunoască faptul că libertatea de exprimare nu permite nimănui dreptul de „a spune prostii” care încalcă prevederile Articolului 30, alin. 7, din Constituţia României, aşa cum a fost solicitarea adresată de T.L. premierului Ungariei, V. Orban, de a face diligenţele necesare pentru asigurarea unui protectorat asupra Transilvaniei. Asemenea „prosti”, anume să ceri protectorat asupra unui teritoriu din cadrul unui stat naţional, unitar şi indivizibil, membru al Uniunii Europene, cum este România, sunt menite, între altele, să defăimeze ţara şi naţiunea română. Dar tupeismul obrăznic este ridicat la cote şi mai înalte prin strecurarea voită în cadrul respectivei declaraţii a ideii că retragerea ordinului ar reprezenta „ún semnal prost”, bineînţeles fără să ne spună faţă de cine anume. De fapt, este o ameninţare bine voalată – de care udmr-iştii fac uz de multă vreme – utilizându-se în mod diversionist aceaşi veşnică marotă prin încercarea de inoculare a ideii că, vezi Doamne, Occidentul ar interpreta un asemenea gest ca o nouă încălcare a drepturilor omului, în special al etnicilor minoritari maghiari, în România.
La fel, nimic mai fals şi mai neadevărat. Respectarea legilor unei ţări şi a dreptului european sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii, respectiv, toate statele! Respectarea acestui principiu de către organismele Uniunii Europene, ce stă, de altfel, la baza organizării şi funcţionării ei, precum şi de altele internaţionale, a fost pe deplin dovedit şi în cazul litigiilor pe care, de exemplu, Slovacia le-a avut cu Ungaria. Astfel, în nici un caz interzicerea intrării preşedintelui ungar Solyom Laszlo, în august 2009, pe teritoriul Slovaciei, nu a fost interpretată de Occident ca „un semnal prost”, ci din contră, la 16 octombrie 2012, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg, respingând acţiunea formulată de Ungaria, stabilea definitiv şi irevocabil că Slovacia nu a încălcat prin măsura respectivă dreptul european şi prin urmare, declararea ca persona non grata a lui Solyim Laszlo a fost corectă!!! Mai mult, respingerea de către Comisia Europeană a iniţiativelor şi proiectelor Consiliului Naţional Secuiesc şi UDMR la 25 iunie 2013 şi respectiv la 13 septembrie 2013 constituie o dovadă că Uniunea Europeană se declară împotriva segmentării ei în principate şi ducate, deci şi a unor protectorate, a unor autonomii teritoriale constituite pe criterii etnice! Astfel, este limpede ca lumina zilei că absolut toate luările de poziţie, acţiunile, manifestările şi măsurile legale îndreptate împotriva politicii neorevizioniste, revanşarde şi autonomist-teritoriale, inclusiv a subiectului protectoratului, parte a acestei politicii, derulate de Ungaria şi de partidele etnicilor minoritari secui şi maghiari din România, nu numai că nu oferă un semnal prost pe plan internaţional, dar nici nu contravin, câtuşi de puţin, legislaţiei şi dreptului european.
Lasă un răspuns