Manifest în versuri: Gabar să-şi pună botniţă!

Contrabandist măreţ de diAmante/ Şi de ţigări, cu nespălate mîini,/ Nu-l rog să uite veşnic de bacante, Vreau doar să-şi pună botniţă… la cîini.

Pe dînsul mai ţinîndu-se în minte,/ Crezînd că-i Unicul fără stăpîni,/ Nu dau un ban pe el, dar vreau fierbinte/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini.

Afemeiat şi-mbărbătat la culme,/ Un divorţat notoriu la români,/ Nu mi-este drag, dar încă îi pot spune:/ „Gabare, puneţi botniţă… la cîini!”

Că turbă ne-ncetat, şi zi, şi noapte/ Bipezii de ogari, flămînzi şi spîni./ Şi-ar fi evropeneşte pîn-la moarte/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!

De-l critic sar imediat strigoii/ Cu ochii-nguşti şi fluier de la stîni./ Chiar dacă s-a-nfrăţit cu toţi ciocoii,/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!

Ei peste tot prostia şi-o deşartă,/ Ai vrea să zbori şi să nu-i mai îngîni,/ Şi-n guvernarea lui,  cea pururi dreaptă,/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!

Nu vrem salarii mari, promise-n ceaţă,/ Nici să fim slugi la mafioţi hapsîni./ Vrem doar atît: de mîine dimineaţă/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!

Nu ne putem plimba pe strada vieţii,/ Că sar mîncăii lui, muşcînd de mîini./ În statu-n care zei sunt precupeţii/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!

Şi ducă-se spre sora lor–Pustia,/ Mătăhăind din cozi, dulăi păgîni!/ Doar să ne lase-n pace, şi „Mesia”/ Gabar să-şi pună botniţă…la cîini!

Un răspuns la Manifest în versuri: Gabar să-şi pună botniţă!

  1. Vlad Talpa spune:

    Manifest: „Democraţie Basarabeană” – autor Vlad Talpa.

    Caracteristica societăţii civile de la proclamarea independenţei Republicii Moldova pana în prezent. Critica usturătoare a politicii duse de Preşedinţii ţării, Parlamentul RM, partidele de guvernare, etc, care au un singur ţel: acapararea puterii pentru îmbogăţirea lor personală, împărţirea ministerelor pentru a demonstra poziţia şi forta politică deţinută în Parlament, mai puţin problemele recente ale societăţii civile !!!…
    Lupta dintre partidele AIE, lupta cu partidele din opoziţie, ponegrirea, fustrările, etc., duc la dezbinarea societăţii civile în două tabere duşmănoase… dar, cum am fost un Stat de Drept în ghilimele, asa şi am rămas. Mafia în juştiţie, procuratură, poliţie, etc. corupţia, ca o grea povară a guvernării precedente nu este stîrpită… !!!

    Douăzeci şi doi de ani în urmă,
    Învelită-n tricolor,
    S-a născut Democraţia,
    Mult dorită de popor.
    Si copilului în faşă,
    Mama – Patrie-i cînta,
    Imnul, ce din piatra rară,
    Focul veşnic alina.

    Anii trec, copilul creşte,
    Care pîna-n majorat,
    A trecut prin mîni străine,
    Care prost l-au educat.
    Cei „cinci taţi” şi-au pus la cale,
    Ca prin nou născutul prunc,
    Meleagul mioritic,
    Transformat să fie-n jug.

    Primul tată – „ Cel mai tare”,
    L-a trecut printr-un război,
    A adus în ţara noastră,
    Moarte, plansete, nevoi.
    Dezbinare în Moldova,
    Malul stîng şi malul drept,
    Eroismul celor paşnici,
    De gloanţe străpunşi în piept.

    Tata-l doilea – „ Cel viclean”,
    Mafiot şi năzdrăvan,
    A adus prin micul prunc ,
    Frica, rachet, biruri, furt.
    Împărţit-a fost averea,
    Staului nou născut,
    De bandiţii la putere,
    E ceva de necrezut.

    De tata-l treilea – „ Generalul”,
    Chipeş, trainic şi vioi,
    Transformat a fost meleagul,
    Într-un stat, umplut de oi.
    Cu cenzura nevăzută,
    Fără drept de exprimat,
    Sub bocancul dictaturii,
    Poporul s-a răsculat.

    În sfîrşit doi taţi din urma,
    „ Populist” şi „ Magistrat”
    Transformat-au biata ţara,
    Într-o ţara de rahat.
    Oligarhi, ce stau in fruntea,
    Parlamentului hazliu,
    Dintr-o ţara roditoare,
    Transformat-au in pustiu.

    Democraţia în douăzeci şi doi de ani,
    Devenit-a un sac cu bani,
    Un jandarm totalitar,
    Condusă de un păpusar.
    De trei „fraţi” şi o alianţă,
    Coruptă, laşă, dar isteaţă,
    Cu gîndul în viitor,
    Ce o să fiu pîn-o sa mor …?

    Vreau să fiu milionar,
    Dar mai mult miliardar.
    Vreau să fiu parlamentar,
    Mai puţin un gospodar !
    Vreau să fiu Preşedinte,
    A ţării noastre umilite.
    Dar mai mult judecător,
    Poliţist, anchetator,
    Să ţin în mînă un popor,
    Să aibă ei de mine frică,
    Cu partide, de nimica …!!!
    Care se înfruntă într-una,
    Pentru viaţa „Lor” mai bună …!!!

    Oare acestea-s gîndurile viclene,
    Ale „Democraţiei Basarabene” …??? NU …!!!

    Căci poporul …! Vai şi amar …!
    Devenit-a proletar …!
    Furat, sărac şi înjosit,
    De Guvernul zăpăcit.
    De democraţi – contrabandişti,
    Păpuşari – rachetişti,
    Comunişti, socialişti,
    Liberali, patriotişti.
    De gaşca ce stă în fruntea,
    Meleagului Basarabean,
    Ce ne mint prin făgăduinţe,
    Din patru-n patru ani.

    În sfarşit Democraţia,
    Chinuită de minciuni,
    Părăsit-a ţara noastră
    Si plecară prin straini.
    Cu-n singur gînd,
    La care mult a cugetat,
    L-a zmult din suflet
    Si prin lacrimi a strigat:

    “ Plec din ţară, plec departe,
    De la casa noastră,
    Nu mai plîngeţi tată, mamă,
    Copii iubiţi si frate.
    Tări străine …,
    Cu bani grei, vize cumpărate,
    Nu mai plîngeţi, dragii mei,
    Fug spre “Libertate” …!!! “

    P.S. A fost război, şi încă este,
    Între partide mari şi mici,
    Care se cred a fi oneste,
    Dar pentru ţară nu au făcut nimic …!!!
    http://www.youtube.com/watch?v=5jHH_My0j3M

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*