Thoma Ionescu – chirurgul unei naţiunii

Un eveniment deosebit pentru afirmarea ştiinţei medicale româneşti l-a constituit Congresul Internaţional de Medicină, ţinut la Moscova, în 1897, la care Thoma Ionescu (om de ştiinţă, ilustru anatomist, figura cea mai proeminentă a chirurgiei din ţara noastră, întemeietorul şcolii chirurgicale româneşti) a participat ca delegat oficial. Peste 50 de medici şi farmacişti români au fost prezenţi la dezbaterile prezidate de marele chirurg rus N.V. Sklifosovski, dezbateri la care au asistat aproape 8000 de congresişti din întreagă lume. Thoma Ionescu a prezentat aici opt comunicări, dintre care cea asupra rezecției simpaticului cervical în boala Basedow şi în epilepsie s-a bucurat de o frumoasă apreciere.

Congresul a produs o puternică impresie asupra lui Thoma Ionescu, care a avut prilejul să constate personal cât de importante erau realizările medicinei ruse în general, şi ale chirurgiei în special. Thoma Ionescu a păstrat toată viaţă sentimentele de admiraţie pentru cultura şi ştiinţa rusă. Cu această ocazie a asistat şi la dezvelirea statuii vestitului chirurg şi anatomist rus Nicolai Ivanovici PIROGOV (1810-1861), a cărui opera o aprecia cu atât mai mult cu cât el însuşi manifesta preocupări statornice atât pentru activitatea chirurgicală cât şi pentru cercetările anatomice. Începând cu anul 1989, participă la diferite congrese internaţionale de medicină, ginecologie, obstretică şi pediatrie, ţinute la Paris, Cairo, Lisabona, Marsilia, Roma, Amsterdam, Bruxelles, etc., unde a prezentat multe comunicări. 

Împletind activitatea ştiinţifică cu cea socială şi politică, Thoma Ionescu a fost numit primul delegat român la fosta Societate a Naţiunilor, și a luat parte la cele dintâi sesiuni ale organizaţiei de la Geneva. Figura luminoasă a lui Thoma Ionescu stă astăzi alături de aceea a altor oameni de ştiinţă progresişti că Victor Babeş, Gheorghe Marinescu şi alţii care au militat întreaga lor viaţă pentru o ştiinţă eliberată de servitute, pentru o ştiinţă în serviciul colectivităţii.

THOMA IONESCU a înfiinţat în anul 1898, Societatea şi Revista de chirurgie. Societatea de Chirurgie a adus mari şi reale servicii ştiinţei chirurgicale româneşti, făcând-o cunoscută nu numai în ţară, dar şi în străinătate, unde ea este considerată ca o instituţie de mare valoare. La 11 februarie 1898 a început activitatea Societăţii de chirurgie fondată la propunerea sa. Dintre acţiunile la care a luat parte Thoma Ionescu se poate aminti campania dusă în preajma şi în timpul primului război mondial pentru reforma agrară şi votul universal, campania pentru întrarea în război împotriva “puterilor centrale”, iar după încheierea, în primăvară lui 1918, împotriva inrobirei păcii de la Buftea, campanie propagandistică pe care a purtat-o în Franţa. În anul 1891 a aderat ca şi fratele sau Take Ionescu la “Liga culturală pentru unitatea românilor”. În anii 1892-1896, atenţia “Ligii” a fost reţinută de marea mişcare politică transilvăneană cunoscută sub numele de mişcarea memorandistă. Mişcarea a fost determinată de iniţiativa Partidului Naţional Român luată la 8 mai  1877 prin conferinţa naţională de la Sibiu de a înainta un Memorandum împăratului FRANCISC IOSIF I pentru a-i arata situaţia intolerabilă în care ajunsese poporul român din Transilvania supus în mod sistematic unei politici de deznaţionalizare. Pregătirile pentru redactarea textului memorandului şi prezentarea sa la Curtea din Viena s-au făcut după o prealabilă consultare cu principalii exponenţi politici din Bucureşti: Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, D.A. Sturdza, Nicolae Filipescu, Grigore Brătianu, preşedintele “Ligii Culturale” şi chiar cu regele Carol. În anul 1914, îndată după declanşarea primului război mondial, “Liga” îşi va schimba numele în “Liga pentru unitatea politică a românilor” (vezi cartea “Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român” de Vasile Netea, Editura Albatros 1980).

În 1909, atenţia “Ligii” a fost îndreptată şi spre un proces răsunător politic din Transilvania, care, ca şi alte procese politice anterioare, a declanşat o mare agitaţie atât înăuntrul, cât şi în afară hotarelor ţării. E vorba de procesul Anei Vlad de la Orăştie, soţia deputatului român Aurel Vlad, care, împreună cu mama acestuia, a fost trimisă în judecată pentru faptul de a fi cerut că la examenele de la şcolile primare comunale, elevii a căror limba maternă era limba română, siliţi să înveţe însă ungureşte, să dea răspunsurile şi în româneşte, pentru a se constata astfel dacă şi-au însuşit sau nu constintele necesare. Acuzată, mustrase totodată pe unii părinţi ai copiilor fiindcă au lăsat ca şcoală confesională românească dintr-o anumită comună să fie transformată în şcoală comunală ungurească. Procesul s-a judecat la Orăştie în ziua de 27 mai, terminându-se cu condamnarea Anei Vlad la o luna de închisoare şi 300 coroane amendă. Noul ultragiu adus limbii şi conştiinţei naţionale româneşti a indignat conducerea “Ligii”, care adus cazul la cunoştiinţa opiniei publice, dar şi “Asociaţia Medicilor” din Bucureşti – prezidată de doctorul TOMA IONESCU – care, la intervenţia “Ligii”, a refuzat să participe la congresul internaţional de medicină ce urma să se ţină la Budapesta în luna august 1909. Aceeaşi atitudine au adoptat-o şi medicii români de la Viena şi Cernăuţi. Refuzul medicilor români de a participa la congresul de la Budapesta a fost motivat printr-un amblu memoriu trimis tuturor asociaţiilor medicale europene. Atitudinea medicilor români a fost îmbrăţişată şi de numeroşi medici francezi, în frunte cu Louis Olivier, directorul publicaţiei “Revue generale des Sciences appliuquees” de la Paris. Medicii cehi şi sârbi au adoptat şi ei aceeaşi atitudine. Polemica dintre medicii români şi maghiari luând proporţii, în ea a intervenit şi medicul de pretigiu european Victor Babeş de la Universitatea din Bucureşti care, printr-o amănunţită analiză, a relevat faptul că “guvernul ungar se slujeşte, în tendinţa lui de maghiarizare a naţionalităţilor, de mijloace care se găsesc în contradicţie cu principiile de umanitate şi civilizaţie modernă”. Istoricii N. Iorga şi A.D. Xenopol şi-au adus şi ei contribuţia la stigmatizarea acestei noi dovezi a “silei” şi totodată la clarificarea adevăratelor raporturi dintre guvernul de la Budapesta şi naţionalităţile oprimate. Vezi cartea “Liga culturală şi unirea Transilvaniei cu România” de Vasile Netea, editura Junimea, Iaşi, 1958

Soţul Anei Vlad, dr. Aurel Vlad (1875-1953) prin mama lui era nepot al lui Gheorghe Bariţiu, cunoscut om de cultură. Dr. Aurel Vlad a fost director şi proprietarul ziarului “Solia Dreptăţii” din Orăştie. El a sprijinit cu fonduri de ajutorare Liceul AUREL VLAICU atunci când acesta s-a înfiinţat în 1919. Ceea ce trebuie să ştie neapărat cititorii noştri este faptul că dr. Aurel Vlad a susţinut material actul unirii Transilvaniei cu ţara la Albă Iulia în 1 Decembrie 1918, prin ipotecarea moşiei de la Bobâlna la Banca Albina din Sibiu şi Victoria din Arad.

După atâtea fapte mari şi patriotice, dr. Aurel Vlad la bătrâneţe avea să cunoască asprimile conducerii iudeo-comuniste. Este arestat în luna mai 1950 şi moare în închisoarea de la Sighet în dimineaţă zilei de 1 iulie 1953 la orele 3, alături de ceilalţi luptători şi făuritori ai României Mari (vezi cartea “Orăştia, de la târg, reşedinţa de scaun şi oraş la municipiu” de Petre Baciu, Editura Consiliul Local al Municipiului Orăştie, Deva, 1995). Probabil şi dr. Toma Ionescu, ar fi avut aceiaşi soarta dacă nu murea în anul 1926. Iudeo-masoneria nu l-a iertat pe dr. Toma Ionescy pentru prietenia faţă de poporul rus şi distanţarea faţă de unguri şi germani. Probabil că această este unul din motivele pentru că i-a fost profanat şi dezafectat mormântul din Cimitirul Bellu Ortodox (fig. 20, loc 4).

Începând din 1908, Thoma Ionescu devine un propagandist pasionat, al metodei rahianesteziei înalte, metodă pe care o extinde şi o perfecţionează într-o asemenea măsură, încât ea este recomandată în literatura internaţională, drept “metodă românească”. În 1909  a întreprins în Anglia şi SUA o călătorie pentru a dovedi avantajele rahianesteziei generale. El a prezentat metoda sa la Londra, New York, Philadelphia, Chicago, precum şi la vestita clinică a fraţilor Mayo din Rochester, câştigând peste tot stima şi admiraţia chirurgilor. Împreună cu V. Babeş şi N. Kalinderu a înfiinţat în 1896 periodicul “arhives des sciences medicales’ iar peste un an a iniţiat apariţia “revistei de chirurgie”. La 11 februarie 1898 a început activitatea societăţii de chirurgie, fondată tot la propunerea sa la care au aderat imediat 30 de medici. În 1912, savantul român a răspuns invitaţiei Societăţii imperiale de chirurgie de la Berlin, efectuând în acest oraş câteva operaţii, după care a ţinut o conferinţă asupra rahianesteziei generale, conferinţă urmărită cu deosebit interes atât de partizanii metodei recomandate de Toma Ionescu cât şi de criticii ei.

La izbucnirea primului război mondial, Thoma Ionescu pleacă la Iaşi, unde continuă munca de chirurg, operând mii de soldaţi răniţi, veniţi de pe front. Încheierea ruşinoasei “păci de la Buftea” l-a obligat pe Toma Ionescu să părăsească ţară. La Paris participa la Compania propagandistă organizată de refugiaţi români în Franţa. În anul 1920 se întoarce în ţară şi reia cercetările şi activitatea didactică. Atât THOMA IONESCU cât şi fratele lui, TAKE IONESCU, viitorul prim-ministru al României, au pus toată puterea sufletului în serviciul politicii instinctului naţional. Toma Ionescu a fost numit delegat al României la Societatea Naţiunilor, calitate în care a luat parte la cele dintâi sesiuni ale organizaţiei de la Geneva.

THOMA IONESCU, a fost decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, între anii 1906-1912, 1921-1922 şi 1925-1926, iar din 1912 până în 1915, rector al Universităţii din Bucureşti. A fost în mai multe rânduri ales deputat şi senator. În Franţa, a fost ales membru corespondent al Societăţii de chirurgie şi al Academiei de Medicină din Paris (vezi cartea “Viaţa şi opera lui TOMA IONESCU” de Prof. I. FAGARASANU, membru corespondent al Academiei RPR Editura Academiei RPR 1962). Activitatea ştiinţifică a lui Toma Ionescu este consemnată în 478 de lucrări, din care majoritatea au fost communicate Societăţii noastre de chirurgie şi altele care au apărut în revista de chirurgie, fondată de el(vezi paginile 182-202 din cartea “Viaţa şi opera lui Thoma Ionescu” de Prof. I. FAGARASANU). Lista tezelor de doctorat în medicină, susţinute sub conducerea Prof. Dr. Toma Ionescu de către elevii săi, este prezentată deasemenea în cartea menţionată mai sus a Prof. I. Fagarasanu (198 teze).

Lui THOMA IONESCU i-a revenit meritul de necontestat de a fi creat adevărată şcoală de chirurgie ştiinţifică în ţara noastră. Mulţumită lui Toma Ionescu s-au format şcolile chirurgicale din Bucureşti, cea din Iaşi, apoi cea din Cluj şi în timpul din urmă, cea din Timişoara. Şcoli, unde au profesat elevii şi elevii elevilor lui Thoma Ionescu. De aceea, în acele timpurii, se spunea cu mândrie: „este un chirurg format la Şcoala lui Toma Ionescu”. Este impresionant marele număr de chirurgi care s-au format în preajma lui Toma Ionescu. Menţionez numai câteva nume celebre: Ernest Juvara, Amza Jianu, Bălăcescu Ion, Dimitrie Gerota, Iacob Iacobovici, Traian Nasta, Ion (Iancu) Jianu, Alex Casacescu, Constantin Daniel, I. Brucker, M. Jacquet, A. Carnabel şi alţii care au făcut cinste chirurgiei româneşti.

În 1926, moare la vârsta de 66 de ani, regretat de toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit. A lăsat în urmă cel mai frumos dar pe care putea să-l facă ţării: o mare şcoală de chirurgie românească. Este membru de onoare al Academiei Române (1925). A fost înmormântat la Cimitirul Bellu Ortodox, figura 20, loc 4, lângă mormântul lui ROMNICEANU GRIGORE – eminent chirurg, prof. dr. membru al Societăţii de chirurgie şi medicină din Paris, membru corespondent al Academiei Române, fost decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, de la 1887, până la 1896, născut în Bucureşti la 5 decembrie 1842. Mormintele celor doi academicieni: THOMA IONESCU şi ROMNICEANU GRIGORE se află la 20 de metri distanţă, de mormântul poetului naţional MIHAI EMINESCU. În cartea “Inventatori români” apărută în Editura OSIM – AGIR, Bucureşti 2002 la paginile 102-104, este prezentată activitatea de inventator a academicianului THOMA IONESCU. Prezentarea se încheie astfel: “şi astăzi în vestita clinică Mayo din Rochester se află bustul savantului român TOMA IONESCU”. Este regretabil că la noi în ţară, la ora actuală nu există un amfiteatru, un laborator, o catedră, o clinică, un spital, un institut, o asociaţie, o societate, etc. , care să poarte numele profesorului THOMA IONESCU. Nici măcar un bust nu există! O mică străduţă, din Bucureşti, lângă Academia Militară, poartă numele profesorului THOMA IONESCU.

2 răspunsuri la Thoma Ionescu – chirurgul unei naţiunii

  1. besciu maria spune:

    exista , in cadrul facultatii de medicina, sala de lectura nr. 1 poarta numele prof. Thoma Ionescu , va rugam sa ne vizitati. In fiecare an in saptamana altfel suntem vizitati de elevii liceelor, iar eu tin conferinte despre toate personalitatile medicinii romanesti, anul acesta 25 de conferinta. bibliotecar, prof. dr. in istoria medicinei Maria Besciu

    • Cezar Adonis Mihalache spune:

      Negreșit! Și vă așteptăm pe adresele de email cu pagini despre o istorie care trebuie cunoscută și dincolo de porțile facultății.
      Cezar Adonis Mihalache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*