Şaptezeci de ani de la naşterea cea pământească şi vremelnică a Preacucernicului Părinte Prof. Univ. Dr. Aurel Jivi (1943 – 2002)

Cu vaste şi avizate cunoştinţe în cele mai diverse discipline istorice şi teologice, Părintele Profesor inspira foarte multă seriozitate, sinceritate şi mult discernământ… Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi, probabil, şi invidiat… Părintele Profesor Aurel Jivi a fost consecvent probităţii sale morale şi ştiinţifice… Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat în multe acţiuni şi activităţi, în diferite comisii academice şi culturale ale universităţii şi ale oraşului. A fost mult respectat, preţuit şi iubit de studenţi, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat… Metodele şi normele sale de lucru erau cu adevărat ştiinţifice, actuale şi foarte eficiente….

Mi-aduc aminte, cu vie emoţie, de prestaţia şi admiraţia de care se bucura din partea studenţilor fiindu-i sălile arhipline la cursurile şi la seminariile sale!… Avea o gândire şi o expunere uneori critică dar întotdeauna coerentă, elevată şi foarte bine ancorată în realitate, şi care de fiecare dată ne influenţa în sens pozitiv… Îl mai regretăm şi pentru faptul că, astăzi, când Biserica şi învăţământul universitar teologic şi românesc se confruntă cu foarte multe probleme sugestiile, aportul şi contribuţia sa ar fi fost de o reală valoare şi importanţă, în continuare…

Mi-aduc aminte cum l-am avut, odată, invitat la o emisiune radiofonică, la Radio Son Vest Oradea – în cadrul căreia ne-a vorbit despre „Icoana bizantină” şi cum, în a doua parte a emisiunii consacrate dialogului cu ascultătorii am primit foarte multe telefoane toate la adresa lui care conţineau întrebări foarte interesante şi asta din cauza discursului său care a fost foarte interesant şi plin de informaţii!… De asemenea, rememorez conferinţa organizată de către ASCOR – Filiala Oradea din data de 21 mai anul 2001 – la care Aula Magna a Universităţii Oradea a fost arhiplină, întâlnire care a durat nu mai puţin de trei ore, tema conferinţei fiind „Contribuţia Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena la dezvoltarea şi dăinuirea creştinismului” dar, la partea de dialog studenţii de la diferite facultăţi, l-au antrenat în diferite teme şi probleme ale Bisericii, el răspunzându-le, cu multă competenţă şi amabilitate, fiecăruia… L-am mai avut invitat şi cu ocazia realizării altor activităţi similare cum ar fi câteva lansări de carte şi al toate a participat cu toată dragostea, serozitatea şi competenţa!… Ne amintim, şi astăzi, de comentariile foarte bine venite pe care le făcea pe marginea discursului susţinut la catedră… Aflam foarte multe noutăţi şi detalii, inclusiv la cursurile sale de master… Am apreciat foarte mult la sfinţia sa felul său firesc dar în acelaşi timp decent de a fi şi de a se comporta, spiritul său puţin ironic şi umoristic, câteodată, dar întotdeauna de o foarte bună calitate, atmosfera plăcută şi ambianţa agreabilă pe care o ştia crea în orice împrejurare şi la orice oră, spiritul său de colegialitate şi de prietenie de înaltă ţinută, încrederea pe care ţi-o ştia acorda, amabilitatea cu care îl întâlneai de fiecare dată…

Nu este uşor să faci vorbeşti ori să scrii despre Părintele Profesor Aurel Jivi, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ puţină vreme, adică de numai şapte ani… De ce? Pentru că Părintele Profesor Aurel Jivi s-a conturat şi s-a identificat în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cucerniciei sale; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare academică, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări şi cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simţ, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar… Părintele Profesor Aurel Jivi a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice…

Părintele Profesor Aurel Jivi s-a născut la 2 august anul 1943, în localitatea Chişoda, judeţul Timiş. Între anii 1957 şi 1963, a fost elev al Seminarului Teologic din municipiul Caransebeş. După absolvirea seminarului, a urmat cursurile Institutului Teologic de grad Universitar din municipiul Sibiu. Aici a obţinut rezultate excepţionale, care i-au deschis drumul spre cursurile de doctorat în bizantinologie din cadrul Institutului Teologic de grad Universitar din Bucureşti. Cursurile de istorie bisericească universală le-a urmat la Episcopal Theological Scholl (Cambridge-Massachusetts) şi la McCormik Theoogical Seminary (Chicago, SUA). Din anul 1973, a ocupat funcţia de asistent la Institutul Teologic din Sibiu, iar din anul 1983 a devenit titular al Catedrei de teologie istorică. În anul 1982, a obţinut titlul de doctor în teologie cu teza „Ortodoxia în America”. În anul 1984, a fost hirotonit diacon, iar în anul 1993, preot. Timp de trei decenii a contribuit la formarea intelectuală şi morală a zeci de generaţii de viitori slujitori ai altarelor, profesori de religie şi asistenţi sociali. A fost redactor adjunct la reviste „Telegraful Român” iar din anul 1995, redactor responsabil la „Revista Teologică” din Sibiu. De asemenea, a fost profesor asociat la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din municipiile Oradea, Timişoara şi Caransebeş. A scris numeroase cărţi şi studii, între care „Ortodoxia în America şi problemele ei”, „Traducători şi traduceri în relaţiile bisericeşti dintre Răsărit şi Apus (sec. XI-XVI)”, „Contribuţii la istoria relaţiilor ecumenice româno-anglicane”. A tradus din limba engleză „Ortodoxie şi naţionalitate. Andrei Şaguna şi românii din Transilvania: 1864-1873” a istoricului american Keith Hitchins şi lucrarea „Pentru viaţa lumii” a Părintelui Profesor Alexander Schmemann. A participat ca delegat al Bisericii Ortodoxe Române la numeroase întruniri ecumenice: Nairobi (1975), Washington (1976), Oxford, Cambridge, New York (1978), Toronto (1981), Harare (1998), Damasc (2000), Geneva (2002), precum şi la diferite manifestări ştiinţifice internaţionale. A trecut la cele veşnice la 1 noiembrie anul 2002, fiind prohodit, trei zile mai târziu, cu mare fast, prinos de cinstire, preţuirea şi recunoştinţă, de către mulţime foarte mari de student teologi, credincioşi, slujitori ai altarelor, preoţi, monahi şi trei arhierei: Înaltpreasfinţiţii Părinţi Nifon Mihăiţă şi Laurenţiu Streza precum şi Preasfinţitul Părinte Visarion Bălţat, dimpreună cu toţi membrii corpului profesoral sibian, în frunte cu decanul de atunci – Părintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan. Tot atunci, după Sfânta slujbă a înmormântării, săvârşită în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, trupul său a fost aşezat în cimitirul orăşenesc din municipiul Sibiu.

A fost colaborator apropiat şi sfetnic luminat al multor profesori şi oameni de cultură, îndrumător a multor studenţi şi masteranzi, profesor a atâtor generaţii de studenţi, membru a foarte multe organisme de specialitate din ţară şi de peste hotare, profesor al facultăţii noastre timp de mai mulţi ani, sunt convins că la înmormântarea sa l-au plâns şi l-au regretat cu toţii, fiind conştienţi de marea pierdere ce li s-a pricinuit!… Şi aici îi enumerăm pe doar câţiva: Patriarhii Iustin şi Teoctist; Actualul Patriarh – Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci Daniel Ciobotea; Apoi mitropoliţii de pie memorie Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală – trecuţi şi ei la cele veşnice, precum şi Mitropolitul Banatului – Nicolae Corneanu şi, nu în ultimul rând actualul ierarh de la Sibiu în persoana Î.P.S. Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu Streza; Apoi Episcopii de vrednică pomenire ai Oradiei – Vasile Coman şi Ioan Mihălţan – cu care a fost foarte mulţi ani coleg la Sibiu şi, ulterior, la Oradea; Nu în ultimul rând trebuie menţionaţi aici profesorii pe care i-a cunoscut şi cu care a colaborat, ei fiind (şi) dascălii reînfiinţatei Facultăţi de Teologie din Oradea cum ar fi: Părintele Profesor şi Decan Dumitru Abrudan, Î.P.S. Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu Streza, P.S. Părinte Episcop Daniil Stoenescu, Părinţii Profesori: Ilie Moldovan, Constantin Voicu, Gheorghe Liţiu, Dumitru Megheşan, Miron Erdei şi alţii, cum ar fi Domnul Prof. Univ. Dr. Ing. Theodor Maghiar – Rectorul emerit şi ctitorul Universităţii din Oradea – care l-a iubit şi stimat foarte mult pe Părintele Profesor Aurel Jivi; Nu în cele din urmă îmi aduc aminte de zecile de articole şi studii pe care le-a scris cu o competenţă şi cu o rigoare ştiinţifică remarcabilă, în diferite reviste şi publicaţii cum ar fi: „Telegraful Român” de la Sibiu, „Biserica Bănăţeană” şi „Altarul (Mitropolia) Banatului” din Timişoara, „Legea Românească” şi „Crişana” de la Oradea sau „Buna Vestire” de la Beiuş…

Un răspuns la “Şaptezeci de ani de la naşterea cea pământească şi vremelnică a Preacucernicului Părinte Prof. Univ. Dr. Aurel Jivi (1943 – 2002)”

  1. lalieu necula anca spune:

    Un profesor distins, nu am stiut ca nu mai este printre noi…….Odihneasca in pace!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*