Vorbele vornicelului la nunta mehedințeană…

După ce v-am prezentat ceremonialul Colocășeniilor, care se făcea la nuntă în Bârda, Mehedinți, până prin 1974, să ne oprim și la vorbele vornicelului. Astfel, după ce acesta le spunea socrilor ,,mici”, adică părinților fetei, motivul venirii mirelui și nuntașilor la casa lor, iar mireasa era ,,însovonită” de nașă, se așezau socrii mici pe scaune înalte în fața casei, cu fața spre răsărit, iar înaintea lor ședeau mirele și mireasa în genunchi, cu capetele plecate. În spatele tinerilor se așezau nașii cu nuntașii ginerelui. În acest timp, vornicelul vorbea în numele tinerilor și le rostea ,,iertăciunile”. Acestea au fost culese, așa cum am mai precizat, de la Ivașcu Gheorghe. Iată-le:

,,Ascultați, cinstiți meseni,

Cinstiți părinți,

Puținele cuvinte

De rugăminte.

Se roagă fiica dumneavoastră,

Care trece în sat la bărbat,

Să-i dați blagoslovenie,

Căci Marele și Puternicul Dumnezeu,

Care luni a făcut cerul și pământul

Și Edenul sau raiul;

Marți l-a împodobit cu stele și luceferi;

Miercuri a făcut marea și tot ce-i într-nsa;

Joi a făcut pe strămoșul nostru Adam

Cu oase din piatră,

Cu sânge din mare,

Cu frumusețe din soare,

După chipul și asemănarea Sfinției-Sale.

Dar văzând Dumnezeu, că nu-i bine a lăsa

Pe om singur pe pământ,

A adormit pe Adam,

I-a rupt din coasta stângă

Și i-a făcut pe strămoașa Eva

După chipul și asemănarea sa.

Sculându-se moș Adam din somn

A  văzut-o pe strămoașa Eva lângă dânsul,

S-a speriat și a zis cu glas tare:

,, – Ce este aceasta, Doamne?”

,, – Nu te speria, că este sânge din sângele tău

Și oase din oasele tale

Și ție soție îți este

Și veți fi amândoi un trup!”

Și așa i-a blagoslovit

Să se înmulțească

Ca stelele cerului,

Ca iarba pământului,

Ca frunza codrului,

Ca nisipul mării.

Mulți ani trecură

Și mulți, și mulți crescură,

De se înmulțiră,

Până a ajuns vremea și la acești doi tineri,

Care stau cu genunchii plecați și fețele rușinate.

Dumneavoastră se roagă,

Se roagă cu plecăciune,

Să le dați iertăciune!

Să-i iertați și să-i binecuvântați!”


Părinții, așezându-și mâinile pe capetele tinerilor, zic: ,,-Iertați să fiți!”. Vornicelul continuă:

,,Cum a binecuvântat Dumnezeu pe Aaron,

De- a-nfrunzit toiagul lui,

Uscat fiind de nouăzeci și nouă de ani

Și pe cei doisprezece patriarhi

De-au înflorit cununi pe capetele lor,

C-așa a lăsat Dumnezeu,

Ca feciorii și fecioarele

Să lase pe părinții lor

Și să se unească între dânșii

Și să fie un trup.

Acum, de la mirele cel mare,

Un bacșiș mare.

Iar de la cinstita mireasă,

O basma de mătasă

Și-un pahar de băutură,

Să jucăm în bătătură!”


Ginerele îi dăruiește soacrei un cojoc sau o scurteică (pieptar).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*