Între Senatul cenzurii şi pornografia politică…

Eşecul implementării ACTA în România nu a descurajat tendinţele de supracontrol ale guvernanţilor. Nu atât o tendinţă acaparatoare pentru propriile nevoi şi satisfacţii de uniformizare şi subjugare a populaţiei, cât mai ales ca responsabilitate asumată în faţa marilor puteri de a asigura modelele de aplicare pentru diversele proiecte ale UE şi FMI. Căci, România, ca ţară-cobai, a ajuns doar un vast câmp de aplicare şi experimentare a soluţiilor de care are nevoie UE în viitor în diferite sectoare: fiscal, reconfigurarea adminsitrativ-teritorială, supracontrolul informaţional…

Era dară de aşteptat ca puterea, oricare ar fi fost ea ca nuanţă politică, dar slujind aceleaşi obiective „europene”, să revină cu noi şi noi încercări de a impune anumite soluţii. Poate îmbrăcate în altfel de motivaţii şi explicaţii ale necesităţii lor, dar vizând acelaşi scop final. Mai ales că există precedente. Am acceptat mult prea ușor buletinele şi paşapoartele biometrice. Am trecut mult prea lejer de scopul real al autorităților de a impune vânzarea cartelelor de telefonie mobilă doar cu buletinul, am depășit cu mult prea multă indiferenţă şi de grosolana violare a corespondenţei electronice (şi nu numai) prin obligarea prin lege a operatorilor de telefonie de a stoca anumite date şi informaţii ale convorbirilor și transferurilor de date pentru a le pune la dispoziţia autorităţilor. Şi nu ne-am revoltat nici măcar în faţa unor evidenţe clare ale supracontrolului. Faptul că, în cazul unor anchete, fie ele şi banale, ne trezim întotdeauna, „pe surse”, cu transcrierile convorbirilor dintre părţi, dovadă că interceptarea nu este un act generat de o necesitate juridică specifică unei urmăriri penale, ci o acţiune generalizată. (Şi chiar dacă pare că ne apropiem de zona teoriilor conspiraţioniste, nu putem să nu ne întrebăm: de unde atâta disponibilitate din partea operatorilor de telefonie de a oferi la preţuri insignifiante dispozitive telefonice ultramoderne într-o generalizare a programului de dotare a românilor cu tehnică ultramodernă? Oare nu pentru a uşura interceptarea şi gestionarea anumitor date?!).

Acum, considerându-ne pesemne suficient de indiferenţi, într-o apatie aproape vegetală, chiar şi Senatul, cu mult dincolo de atribuţiile pentru care au fost trimişi „aleşii” acolo, îşi excercită tentaţia de a contribui la strângerea păienjenisului supracontrolului. Şi vizează crearea şi implementarea unei legislaţii care să corecteze eşecul generat de manifestaţiile antiACTA de anul trecut. Iar pentru a crea un ambalaj suficient de credibil şi acceptabil de către opinia publică, Senatul a copiat acţiunile CNA duse din presupusa grijă faţă de protejarea copiilor de asaltul media al programelor „nepotrivite”. Aşa că, motivând străduinţa de a crea barierele necesare împiedicării accesului minorilor la anumite programe audio-video, forul vrea să implementeze legislaţia necesară creării unui „paşaport de internet” (curând vom avea şi unul de mers pe stradă!).

Aceasta este grija de acum a senatorilor. Nu numirea de urgenţă a unor comisii de analiză a abuzurilor autorităţilor din timpul examenului de bacalaureat, prin efecturarea de perchiziţii asupra unor tineri, dintre care, în mod cert, mulţi încă minori, făcute în absenţa părinţilor şi tutorilor, iar în cazul celor trecuţi de a 18 ani în absența unui avocat. Nu chemarea la raport a SRI-ului şi procurorilor pentru a da explicaţii despre felul în care au gestionat „informaţiile” şi „probele” de care dispuneau doar pentru a se folosi de acest examen pentru a-şi crea dovezile necesare. Pentru că, fiind prezenţi la liceul Bolintineanu înainte de începerea examenului, simpla perchiziţie a elevilor înainte de a intra în liceu, pentru a nu avea asupra lor anumite dispozitive, ar fi închis cazul. Desigur, nu ar mai fi obţinut probele de care aveau nevoie ulterior (başca faptul că, instalarea de camere de supraveghere, ar fi impus şi obligaţia montării de dispozitive de bruiere a semnalelor pentru telefoane ori tablete), dar nici nu s-a mai creat starea de tensiune asupra tinerilor pe care parcă ne chinuim să-i creștem într-o stare de timorare.

Şi am fi admirat implicarea SRI-ului. Felul în care a vegheat la formarea tinerei generaţii. Dar, dacă ofiţerii ar fi fost prezenţi în adevăratele linii întâi ale infracțiunilor. Acolo unde se falsifică actele de retrocedare ale imobilelor şi pământurilor în favoarea unor grupuri interlope. Iar enumerarea poate continua…

Acum, Senatul și-a manifestat brusca „grijă” faţă de tânăra generaţie. Şi vrea să implementeze legitimaţii de acces pe internet! De fapt, să rezolve implementarea unor acte legislative care să faciliteze reîncercarea de a legifera în România, ca punct de plecare, a normelor ACTA (am spune o legiferare „pe la spate”, dar am crea emoţii senatorilor care visează la căsătoriile între „soţii” de aceleaşi sex!). Copiind măsurile caduce ale CNA de tipul „să protejam minorii”, de parcă minorii nu pot să deschidă televizorul după o anumită oră sau nu pot viziona dvd-uri cu materiale „nepotrivite” (o să facem şi legitimaţii de cumpărat dvd-uri?!), Senatul vizează făurirea epică a unei „chei” universale la telecomada internetului şi modemurile calculatoarelor. „Cartea de identitate pentru internet”, fără de care, cred aleşii!, nu vor mai putea fi vizionate anumite tipuri de materiale audio-video. Dar de ce nu introduce Senatul, pentru a-şi verifica teoria, o carte de identitate pentru politicieni, să nu mai accesăm conţinutul nepotrivit al imbecilităţilor debitate de aceştia pe tv-uri ori online?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*