Libertatea (de) după gratii…

Ni se fură şi ultimii stropi de libertate! Acum, prin reinstaurarea delictului de opinie! Pentru că, după exerciţiul de forţă al puterii asupra mass-media, prin încălecarea unei instituţii de presă de către inspecţia juridică a CSM, lipsa de unitate a breslei în faţa presiunilor guvernanţilor a facilitat crearea şi aplicare prin braţul juridic al puterii a unei prime măsuri punitivă ce trece dincolo de caracterul punctual, generând precedentul juridic necesar gneralizării la comandă şi în momentele cheie ale relaţiei tot mai unilaterale putere-cetăţeni.

Şi nu mai avem doar o televiziune închisă mai mult sau mai puţin conjunctural, nu mai însumăm cu fiecare etapă de guvernare doar noi şi noi acte legislative care, sub pretextul asigurării „autorităţii şi imparţialităţii” instituţiilor statului (!), sugrumă candid libertatea de exprimare, nu mai numărăm doar câțiva jurnalişti chemaţi pe la parchete, ci vedem cum sunt încolonaţi pentru a da cu subsemnatul despre faptele altora redacţii întregi şi nu mai privim ca pe o perspectivă îndepărtată ziua în care un articol de investgare a cărui contiunuare se lasă aşteptată din vari motive va fi interpretat a priori ca tentativă de şantaj.

Nu mai avem vreo urmă de îndoială nici măcar asupra transformării cenzorului audio-vizualului într-un mecanism cu puteri extinse asupra mediului virtual, care să astupe la comandă gura bloggerilor şi a ziarelor online care transced divertismentului, facilului şi kitsch-ului menite a îndobitoci, singurul semn de întrebare fiind doar când se va petrece defectarea rolului extins al CNA! Şi nu mai există îndoială nici asupra rostului readucerii de la groapă a leşului delaţiunilor şi plângerilor „cetăţeneşti” şi instituţionale prin reintroducerea în Codul penal a infracţiunilor de şantaj şi calomnie.

Astăzi avem o confirmare a acţiunii directe şi direcţionate vizând limitarea drepturilor jurnaliştilor! Ea vine din provincie, acolo unde, departe de ochii oricum nevigilenţi ai presei centrale, s-a consemnat o decizie care ne întoarce în vremurile delictului de opinie. În anii unei dictaturi care pare, în cenuşiul ei istoric, mai permisivă decât ceea ce se construieşte acum.

Şi nu este vorba de o decizie îndreptată doar împotriva presei; ci a oricărei profesiuni, bresle şi meserii. Este un sinistru punct de plecare în limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, tribunalul din Ploieşti decizând interzicerea dreptului de a profesa pentru un cetăţean al ţării! O decizie care, prin ridicarea dreptului de semnătură, încalcă violent însăşi libertatea de exprimare. Cea pentru care s-a murit în Decembrie ’89…

Şi nu contează pentru ce a fost condamnat jurnalistul căruia i s-a suspendat dreptul de a semna pe o perioada de un an! Putea să fie şantaj, furt, abuz de încredere, orice… Pentru orice vinovăție există un răspuns în Codul penal! Dar prin decizia tribunalului de a aplica, „suplimentar”, şi măsura coercitivă de a smulge peniţa jurnalistului s-a creat o condamnare cu evidente implicaţii discriminatorii. Faţă de alţi infractori condamnaţi pentru şantaj, dar care nu sunt gazetari, dar şi faţă de deţinuţii de drept comun care, de dincolo de gratii, şi-au exercitat nestingheriţi libertăţile de exprimare!

Şi este un semnal care ar trebui să revolte, nu doar jurnaliştii, ci toate breslele profesionale! Acum, prin interzicerea dreptului de a mai publica, practic prin confiscarea mijlocului de existență, un jurnalist este obligat la recalificare. Şi poate nedreptatea nu se va vedea în oceanul de şomeri… Dar mâine, când guvernul nu va mai avea de unde să dea afară bugetari, ne vom trezi că tot mai multor cetăţeni li se va suspenda dreptul de a-şi exercita meseria ori profesiunea aleasă, și vor fi aliniaţi într-o reconversie uniformizantă. Poate sub semnul brigăzilor constituite din elementele  subversive la adresa puterii!

Mai ales că după decizia tribunalului din Prahova, a prins curaj şi Consiliul Superior al Magistraturii să „valorifice” o epistolă plângăcioasă, dar instigatoare, privind „concluziile” inspecţiei juridice asupra unui trust de presă, promovând rodul voinţei puterii: restrângerea libertăţii de exprimare! Un CSM care solicită limitarea activităţii jurnaliştilor, considerând că orice acțiune de criticare a activităţii magistraţilor reprezintă o dovadă a „subminării justiţiei”! Iar jurnaliştii care pun presiune asupra magistraţilor (!) subminează „încrederea publică în integritatea magistraţilor”, motiv pentru care „aprecierile (evident, cele negative! – n.r.) asupra activităţii magistraţilor nu ar trebui emise în spaţiul public”.  Or, poate că același CSM ar trebui să ceară și limitarea pledoariilor avocaţilor? În fond, cerând întruna eliberarea clienţilor lor, şi ei pun presiune asupra magistraţilor, nu?! Adică, subminează justiţia…

Cu toate aceste aberaţii pe care le consemnăm e un an, încă refuzăm a cuprinde monstruozitatea acesatei puteri… Chiar dacă, pare tot mai evident, 2013 devine, nu doar anul care anulează sacrificiile din Decembrie 89, ci şi un an ce va fi seamănând tot mai bine cu oricare dintre anii de dinainte de 1989. Anul care nu doar că va fi pus ultimul pumn de ţărână peste presa neaservită, dar va astupa şi gura cetăţenilor „liberi”. Căci, vom ajunge ca puscăriaşii să fie mai liberi în drepturile lor de exprimare decât noi toţi ceilalţi. Ei vor avea dreptul să scrie şi să publice, noi va trebui să ne gandim de două ori pentru a nu risca delictul de opinie antipontanian, nefiind departe ziua în care celule vor avea mai puţine gratii decât „libertatea” noastră…

P.S.:

Jurnalistul Virgil Rădulescu a fost condamnat de Tribunalul Prahova la doi ani de închisoare cu suspendare şi „pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de jurnalist, pe o durată de un an” pentru şantaj şi trafic de influenţă. Lăsănd la o parte faptul că pentru aceste delicte au fost arestaţi nenumăraţi politicieni şi funcţionari publici, dar nici unuia nu i s-a interzis dreptul de a mai profesa, întrebarea este: pentru traficul de influenţă făcut de USL prin manipularea electoratului cine şi când va fi arestat? Şi nu doar arestat, ci și condamnat să nu se mai apropie de guvernare…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*