Lupul dacic, bucata de caş şi taxa pe obraz…

Convorbire fulger la telefon între Joseph Biden, vicepreşedinte S.U.A. şi preşedintele României! Presa scrie că ar fi discutat teme ce ţin de politica internă a ţării noastre, precum şi atitudinea României cu privire la procesul de extindere a Uniunii Europene şi a N.A.T.O. în Balcani. Cine mai crede în asemenea poveşti de adormit copiii! Biden a recitat monologul „ţeapa Bechtel”. Sporadic se mai auzea cîte un „yes!” slugarnic de la celălalt capăt firului. Cum preşedintele n-a avut loc de întors cu americanii, i-a dat replica lui Charles, în timpul vizitei la Cotroceni: „Am auzit că v-aţi mai luat o casă, în curînd o să aveţi un sat întreg”. Azi o casă, mîine un sat, azi, un ou, mîine un bou… Uite-aşa, în loc să avem pe steag lupul dacic, ne trezim cu animale preistorice. Are prinţul vreun scop de se tot plimbă prin Transilvania, cele patru case pe Valea Zălanului sînt doar micul dejun. Foarte grav! Străinii nu se pot odihni de grija Transilvaniei noastre! Se visează prinţi de Transilvania!  Se infiltrează cu turmele peste tot unde este ceva de jefuit.

Ce minuni să aşteptăm de la Putere, dacă pînă şi Constituţia se modifică în pas alergător. Cîte 40 de articole pe zi. Se scoate, se amendează, se introduce  orice, în funcţie de orgolii, pofte, răfuieli, porunci de la Înalte Porţi, împărţire, despărţire. Chiar şi Ţarul Putin a ajuns la despărţire după treizeci de ani de mariaj. De la o acţiune pentru salvarea unui parc, Turcia a luat foc. După cîteva zile protestele au căpătat o altă turnură, manifestanţii din mai multe oraşe cerînd demisia guvernului Erdogan. Să aibă legătură cu faptul că, în mai, Turcia a rambursat ultima tranşă a datoriei către F.M.I.? Să fi uitat premierul turc Tayyip Erdogan păţania lui Ceauşescu, după ce acesta a anunţat că şi-a achitat toate datoriile externe? De, dacă n-a învăţat nimic din istoria popoarelor „eliberate”! U.E. e gata să vîndă arme „rebelilor” sirieni, iar bilderbergii vor pune pe masă destinul Iranului şi al celor două ţări coreene. Ca doar nu se întîlnesc la nivel înalt ca să mănînce micii româneşti, scăpaţi ca prin urechile acului de cenzura Bruxelles-ului. Expansiunea ţărilor din grupul BRICS e privită cu mînie de către corbii F.M.I, rămaşi acum fără bucata de caş a Turciei. Orice răzmeriţă sau război sînt întotdeauna precedate de minciuni şi manipulări, răspîndite machiavelic prin mass-media.

Din adevăr în adevăr, tot la zicala românească am ajuns: „corb la corb nu-şi scoate ochii.” Foştii şefi ai comisiilor ce supravegheau asigurările, pensiile private şi piaţa de capital, încasau lunar între 14.000 şi 40.000 de euro lunar. Cu banii ăştia îşi putea construi fiecare cîte o stradă naţională proprie! După dizolvarea acestor comisii şi înfiinţarea  Autorităţii de Supraveghere Financiară – o nouă verigă a cîrdăşiei – aceştia pot încasa între 9 şi 19 salarii compensatorii, pe care şi le-au votat singuri. Însă, tînărul şi neliniştitul premier le taie macaroana: „Alo, taxa pe obraz! E inacceptabil să iei 800.000 de Euro după ce ai luat 20-30.000 de Euro pe lună, într-o instituţie publică!” Şi ce eforturi speciale pentru Ţară au făcut şefii ăştia pentru a încasa sumele colosale? Unui simplu angajat român, cu o retribuţie de doua sau trei sute de euro pe lună, îi trebuie 3 vieţi ca să cîştige 800.000 de euro. Astea sînt legile din Ţară! Făcute special pentru speculanţi, trişori şi infractori.

Cum politicianului chel tichie îi trebuie, fireşte, de mărgăritar, „turcu’ plăteşte!” Aşadar, rupe stema, pune stema! De la Tricolorul cu gaură, poate ar trebui să trecem la Tricolorul cu lupul dacic, stindardul armatei dacilor. Dacă tot vor stema înapoi pe tricolor, ca să nu fim confundaţi cu Ciad. Purtat întîia oară de pandurii lui Tudor Vladimirescu, într-o formă apropiată de cea pe care o are astăzi tricolorul, se pare că cele trei culori ale actualului stindard al românilor şi basarabenilor au fost emblema naţională din vremuri străvechi, mai precis din timpul dacilor: „balaurul cu cap de lup” era colorat în roşu, galben şi albastru – aceasta fiind cromatică reprezentativă a strămoşilor noştri. Ipoteza este susţinută de istoricii Aurel David şi dr. Marius Bizerea. Mă rog, sînt atîtea priorităţi naţionale şi ei îşi fac de lucru la stemă. Bănuiesc că nişte arondaţi stau la rînd. Sau poate i se dă o gura de oxigen fabricii de steaguri. Cine ştie! Calculaţi cît cheltuieşte statul român cu adăugarea stemei pe drapel, apoi cu înlocuirea steagurilor vechi! Ca întotdeauna, se umblă la efect nu la cauză.  Din punct de vedere istoric, drapelul de stat de la 1866 la 1948 este simplu: tricolorul, avînd culorile dispuse vertical.

Înainte de a intra în vacanţa de vară, să recapitulăm cîteva lecţii importante: încălzirea globală nu există, Haarp ştie de ce! E un matrapazlîc  de adunat bani din taxa de poluare. Doar unele state poluează. Americanii şi chinezii, nu. Cu banii adunaţi vor să  repare ozonul, pentru că lăcătuşii aceştia cosmici nu ştiu că noi ştim mai bine decît ei că Terra nu-i o jucărie, ci e viaţă din viaţa Universului. Astfel că stratul de ozon se auto-regenerează, în ciuda eşapamentelor poluante. N-am ştiinţă că ar exista vreun filtru care să cureţe aerul planetar, ca să fim puşi la plată pentru raţia de oxigen. Într-o ultimă ordine de idei, viaţa la cote extrem de scăzute a românului este urmare a faptului că la ghişeele Puterii s-au înghesuit fripturiştii, au dat năvală, pe funcţiile statului, incompetenţii. Agresarea şi surparea nivelului de trai al românului vine pe cale de consecinţă a înţelepciunii dobîndite de clasa politică în aproape un sfert de veac, de cînd tot îşi mută corupţia de pe un picior pe altul. Împărţirea României ca pe un tort este urmare a exhibărilor ideologice antinaţionale, care au devastat bogatul, altădată, plai românesc, şi l-au umplut cu venetici şi exploatatori în numele aşa-zisei eliberări. În concluzie, regionalizarea este o şmecherie politică, fără legătură cu economia şi dezvoltarea Ţării.  Nu mai credeţi în tablouri ecologice, cu gogoşari vînduţi înapoi grădinarului. Scuturaţi-vă şi fiţi mai curajoşi! Nimeni nu se naşte demagog şi hoţ. Hoţia şi demagogia se lipesc cronic de politicieni, mai ales că lucrează cu mierea poporului. Din fericire pentru ei, viiturile istoriei îi ţin pe loc, în loc să-i măture. Iar noi? Tot cu mîinile în sîn.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*