Propunerile de revizuire a Constituției avansate de către Asociația Foștilor Parlamentari

Întruniți în mai multe ședințe de lucru, foștii parlamentari au considerat de datoria lor să formuleze mai multe propuneri în contextul discuțiilor și consultărilor care se fac în vederea revizuirii Constituției României. Propunerile noastre ar fi următoarele:

1. Să se renunțe la actualul sistem de reprezentare a minorităților din România în Parlament! Apariția, în 1991, a acestui grup parlamentar nu a fost un câștig al democrației, ci expresia revirimentului unor teze cominterniste interbelice, potrivit cărora România ar fi un stat multinațional! În momentul de față, cel puțin jumătate dintre acești reprezentanți nu au în spatele lor decât câteva sute de „susținători”! În această problemă trebuie să ne orientăm și după constituțiile statelor învecinate, unde trăiesc români ca minoritari. Să nu oferim mai puțin, dar nici disproporționat de mult, ca în momentul de față. Să ne aducem aminte că atunci când UDMR a venit cu un proiect de lege absurd, așa zisul Statut al Minorităților din România, grupul parlamentar al minorităților și-a exprimat adeziunea totală, atrași de perspectiva unor subvenții și mai grase de la stat. În 1990-91 legiuitorul a fost marcat de acuzațiile care se aduseseră regimului ceaușist în materie de drepturi ale minorităților! (Acuzații în cea mai mare parte mincinoase!) Din păcate, s-a sărit peste cal. Poate că o soluție ar fi cea aplicată în interbelic: dreptul fiecărui cult religios recunoscut de a trimite în Parlament un senator (sau deputat!) de drept. Printr-o asemenea măsură se va ridica nivelul de spiritualitate și de intelectualitate al Parlamentului. (sic!)

2. Să se recunoască majorității etnice românești drepturile și obligațiile care îi revin ca populație majoritară. Ne referim în principal la dreptul, dar și obligația românilor de a rămâne populație majoritară, definitorie pentru statul de drept. În momentul de față în legislația românească și în textul Constituției nu există nici măcar o mențiune a acestei componente majore a societății. Este lucrul cel mai firesc din lume să vorbim despre drepturile și obligațiile  tuturor comunităților care alcătuiesc, ca părți componente, întregul care se numește populația unei țări, națiunea respectivă! Dacă avem legi și prevederi constituționale pentru minoritarii etnici, trebuie să avem asemenea prevederi și pentru majoritarii etnici!

Sau, în termenii expliciți și mult mai inspirați ai lui Mihai Eminescu, enunțați în urmă cu un veac și jumătate,

„Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc (respectiv francez, italian, german, olandez etc., paranteza noastră) să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un cuvînt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această dezvoltare.”

Putem încerca o reformulare generalizatoare:

Chestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de dezvoltare a unei țări este ca elementul majoritar să fie și să rămână cel determinant, el să dea tiparul vieții de stat și norma de dezvoltare a țării. (Pentru alte detalii atașăm un text, intitulat Dreptul Majorității la protecție.)

Suntem conștienți că această propunere va surprinde pe multă lume. Această măsură ar fi utilă în toate statele europene, unde abuzurile făcute cu drepturile omului au dus la apariția unor probleme demografice extrem de delicate. Majoritatea istorică este amenințată deja în câteva țări occidentale. De aceea am considerat că este utilă o dezbatere la nivel european a acestei prevederi și am demarat o acțiune de consultare și informare a instuțiilor europene cu vocație în acest domeniu.

3. Prevederi speciale de protecție a etnicilor români în localitățile sau zonele unde sunt minoritari.

4. În privința limbii de stat, trebuie precizat că

– statul are obligația de a crea condițiile necesare învățării limbii de stat de către persoanele care au altă limbă maternă.

– nu pot fi funcționari publici cei care nu stăpânesc bine limba de stat, scrisă și vorbită.

– în așezămintele pentru orfani sau copii abandonați se vorbește numai în limba de stat și se face educație creștină ortodoxă, scopul urmărit fiind să ușureze integrarea acestor copii în viața publică.

– nimeni nu este obligat să învețe limba de stat, la fel cum nu este obligat să fie cetățean român.

– necunoașterea limbii de stat nu poate fi invocată ca circumstanță atenuantă în justiție sau în relațiile cu funcționarii publici.

5. În privința numărului parlamentarilor, suntem de părere să se respecte votul poporului de la Referendumul din 2009: circa 300 de parlamentari, 100 senatori, 200 deputați, cu o marjă de 10 parlamentari în plus sau minus. Să se stabilească o normă de reprezentare a populației în forul legislativ suprem, conform situației din ultimul recensămînt: un deputat la un număr N de locuitori, un senator la un număr 2N de locuitori. Considerăm că modul incorect în care s-a desfășurat acel referendum nu ne obligă la un Parlament unicameral. Dar numărul de 300 parlamentari este sigur că reprezintă voința electoratului. Numărul mai mic de parlamentari va descuraja clientelismul politic. La numărul parlamentarilor stabilit astfel, se adaugă numărul stabilit la pct. 1.

Credem că durata optimă a mandatului ar fi de 5 ani.

6. Imunitatea parlamentarului să se limiteze la răspunderea pentru declarații și activități politice. Pentru fapte penale, aplicarea legii să se facă fără nicio restricție.

7. Fixarea prin Constituție a numărului de ministere, fiecare minister urmând să corespundă unui domeniu de activitate bine conturat și identificat. Fiecare minister are obligația de a sprijini organizarea în Corporație profesională a specialiștilor din domeniul respectiv. Prin aceste corporații profesionale se va oferi societății civile, opiniei publice, posibilitatea de a-și face cunoscută și simțită poziția în problemele de interes general, național. Aceste corporații profesionale ar putea fi următoarele, în ordine alfabetică: Agricultură, Apărare, Biserică (Religie), Construcții și transporturi, Finanțe, Industrie și comerț, Învățămînt, Justiție și ordine publică, Relații internaționale, Sănătate și sport, Științe și arte. Total: unsprezece ministere. Actualele ministere care nu se regăsesc pe această listă ar urma să devină direcții în ministerul proxim ca obiect de activitate.

8. Fixarea prin Constituție a salariului maxim și a pensiei maxime din sistemul bugetar, prin raportare la salariul minim, respectiv pensia minimă standard. Salariul maxim să nu fie mai mare de N salarii minime. Valoare lui N se stabilește prin lege organică pentru toate funcțiile bugetate. Cumulul de salarii bugetate să fie limitat la valoarea salariului acordat funcției imediat superioare. Președintele Țării are salariul bugetar cel mai mare și nu poate cumula alte câștiguri din buget.

9. Parlamentul trebuie să capete puteri sporite în controlul aplicării legilor. Anchetele desfășurate de Parlament, prin comisii sau prin parlamentari, rapoartele încheiate și recomandările rezultate să capete puterea de a declanșa intervenția puterii judecătorești sau executive. Parlamentul, ca izvor de la care emană legile, trebuie să facă mai mult pentru a veghea la corecta înțelegere și aplicare a legilor, fără a se substitui celorlalte puteri. Să se instituie controlul parlamentar ca formă de implicare a electoratului în funcționarea puterii judecătorești și executive. Acest control poate apela și la voluntariatul societății civile, al unor ONG-uri cu vocație asumată și dovedită.

10. Activitatea din Parlament trebuie să fie mai bine mediatizată, bunăoară să fie obligatorie transmiterea sesiunilor de declarații politice și de interpelări, inclusiv prin posturile radio-tv private, printr-o lege a audio-vizualului modificată în sensul acestei prevederi constituționale. Dreptul parlamentarilor de a avea timp de antenă la orice post radio și televiziune, în condiții stabilite prin legea audio-vizualului va face mai activă prezența în parlament.

11. Curtea Constituțională să facă parte din puterea judecătorească și să funcționeze ca secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar judecătorii din CC să fie aleși după aceleași criterii ca și judecătorii de la Înalta Curte. În felul acesta, așa cum este și firesc, se va crea posibilitatea de a ataca deciziile Curții Constituționale. În ultimii ani s-a văzut clar că s-a produs politizarea acestei instanțe și penetrarea ei de persoane indemne!

12. Instituirea obligatorie a unei anchete publice care să preceadă candidatura pentru anumite funcții în stat: președinte al României, magistrat, ministru, ambasador etc. Prin această anchetă se va stabili în ce măsură sunt întrunite calitățile morale și profesionale ale candidatului. Intenția unei persoane de a candida la aceste funcții trebuie anunțată din timp organelor de stat însărcinate cu efectuarea acestor anchete și a raportului final. Aceste organe aparțin Ministerului Justiție și ordine publică. Societatec civilă are acces la această anchetă și are dreptul de a-și face cunoscută opinia privind aceste candidaturi.

13. Desființarea Consiliului Suprem al Magistraturii și lărgirea corespunzătoare a atribuțiilor Înaltei Curți.

14. Să se revadă procedura legiferării prin asumarea răspunderii guvernului. Eventual să se facă numai cu acordul președintelui Țării sau al președintelui Curții Constituționale.

15. Multă grijă pentru instituția prezidențială! Ne-am fript rău de tot cu președinții pe care i-am avut în ultimii ani. Să se introducă obligația ca orice candidatură la preșidenția Țării să se anunțe cu un an înainte de data aproximată a alegerilor. În felul acesta se poate face o anchetă serioasă privind compatibilitatea persoanei respective cu funcția respectivă. Raportul încheiat (vezi propunerea de la pct. 12) se face public cu șase luni înainte de alegeri, dar nu condiționează înscrierea candidatului. Are rostul de a edifica societatea românească asupra viitorului prședinte. Decizia se ia la urnă! Dar alegătorul când ajunge la urnă are dreptul să știe tot ce este important de știut despre candidați din surse autorizate.

16. Nu există niciun temei firesc, de substanță, pentru a face regionalizarea Țării. Mai ales în condițiile în care se menține și actuala organizare teritorială. Degrevarea de birocrație trebuie să fie o preocupare permanentă a tuturor puterilor din stat. Aparatul birocratic al Parlamntului este și el prea încărcat, pune prea multe funcții la dispoziția clientelei de partid.

17. Românii din strainătate trebuie și ei să fie subiectul unor prevederi suplimentare și clare. Ministerul de Externe (Relații internaționale) prin ambasade trebuie să monitorizeze situația românilor din fiecare țară, îndeosebi în țările vecine sau apropiate, unde românii sunt prezenți dintotdeauna, ca populație autohtonă. Faptul că românii din jurul granițelor României sunt mult mai mulți decât minoritarii etnici din România trebuie să orienteze politica noastră cu țările vecine și politica față de acești români.

18. Așa cum Constituția Germaniei Federale, de dinainte de 1990, avea un articol dedicat reunificării Germaniei, la fel și Constituția noastră trebuie să conțină un articol care să consemneze posibilitatea și necesitatea lărgirii granițelor, prin anularea integrală a consecințelor nefaste pe care le-a avut înțelegerea dintre Stalin și Hitler (pactul Molotov-Ribentropp). Dacă se va accepta această idee, putem oferi legiuitorului mai multe variante de text.

Ar mai fi și alte propuneri, mai tehnice, privind delimitarea atribuțiilor președintelui, dar formularea acestor prevederi ar trebui  precedată de decizia pe care Parlamentul trebuie s-o ia înainte de a se definitiva proiectul de modificare a Constituției: ce fel de republică vrem să fie România? Prezidențială, parlamentară, semiprezidențială? La fel, modalitatea de alegere a Președintelui ar trebui să facă obiectul unor dezbateri separate, chiar dacă în cadrul aceluiași efort. Numai după ce se iau aceste decizii, anumite capitole din Constituție pot fi detaliate până la propuneri de text.

Ne punem în continuare la dispoziția celor care și-au asumat ori li s-a încredințat răspunderea redactării raportului și a proiectului de lege privind modificarea Constituției.

Cu salutări colegiale, în  numele foștilor parlamentari din România,

Avocat Vasile Rădulescu,

președinte al AFP

Un răspuns la Propunerile de revizuire a Constituției avansate de către Asociația Foștilor Parlamentari

  1. Anca Vahnovan spune:

    In contextul celor expuse anterior,consider nu doar oportun,ci si important, ca atit fostii,cat si actualii parlamentari sa ia la cunostinta de existenta Constitutiei de la Timisoara,conceputa ca un proiect de revizuire optima a Constitutiei actuale a Romaniei,pentru ca,respectind limitele de revizuire impuse in cadrul Articolului 152,actuala Constitutie sa fie transformata,dintr-o Declaratie de intentii constitutionale,care este de fapt,in Lege Suprema a Statului,care trebuie sa devina de drept si de fapt,in special prin asocierea unui Sistem Justitiar de nivel constitutional.
    Referinte:Constitutia de la Timisoara-in cadrul Website:www.lorin-fortuna.ro/ sectiunea:Publicatii/rubrica:Forum Constitutional Cetatenesc/
    Anca Vahnovan/Timisoara/8.3.2014/E-mail:ancavahnovan@gmail.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*