Mișcarea pentru Constituția Cetățenilor și patimile lui Dan Puric

Mitingul autorizat-neautorizat (!) din ziua de  Joi, 9 mai 2013, organizat în Piața Constituției de către economistul Constantin Cojocaru, liderul Partidului Poporului -LC și al Mișcării pentru Constituția Cetățenilor, miting anunțat ca manifestare de stradă pentru unitatea de spirit a neamului românesc prin promovarea unei Constituții cetățenești care să stopeze jaful, distrugerea națiunii, alungarea românilor în exod, genocidul, nedreptățile sociale și să aplice redistribuirea avuției naționale și alte reforme  reparatorii, a avut, din nefericire, o participare modestă. Cauza invocată este embargoul mediatic pe care îl reclamă vehement Constantin Cojocaru. Eu cred că este, mai degrabă, încă o dovadă a faptului că națiunea română își doarme somnul cel de moarte din care nici clopotele disperării neamului nu ar mai trezi-o, necum apelul unor voci din ce în ce mai stinse, mai îngrădite, mai izolate…

De ce am calificat drept ”autorizat-neautorizat” acest miting? Fiindcă autoritățile slugarnice politrucilor, începând cu scamatorul Sorin Oprescu și sfârșind cu măscăricii Ponta și Antonescu, au sabotat cu abilitate ieșirea în stradă a românilor din spatele lui Constantin Cojocaru,  tergiversând aprobările, încălcând procedurile și ”uitând”să se pronunțe oficial  până la ora anunțată a manifestației, ceea ce  a împiedicat  asumarea mediatizării evenimentului de către organizatori. Aceastea au fost explicațiile  domnului Cojocaru în fața unui reprezentantului și a negociatorului jandarmeriei, trimiși la fața locului pentru a cântări, de fapt, proporțiile și riscul mitingului pe care l-au îngâduit totuși, abia când au constatat că cei nu mai mult de 40 de oameni adunați în marea parcare din fața Casei Poporului nu puteau reprezenta un pericol de mobilizare la revolte și revoluție a maselor din ce în ce mai agonice, mai indiferente, mai dezorientate,  mai sufocate de probleme excistențiale, mai lipsite de încredere și speranțe în vreo formațiune, grupare, alianță, mișcare sau lider politic sau civic.

Iar dacă luăm în seamă cu ce mizerii împroșcă tot felul de pseudo-ziariști, de deformatori de opinie, de târâtoare prădătoare înregimentate în presa vândută, aservită, complice dezastrului economic, moral și social prin prestații de manipulare, intoxicare și demoralizare, nu ne mai mirăm de ce atâta apatie, de lehamite la bieții români rămași fără mijlocae de existență, dar și fără busolă și orizonturi senine. M-a oripilat, de pildă,  recent, campania rapace a unor astfel de lichele împotriva unui adevărat român cu Țara și cu Dumnezeu în ființă: Dan Puric. Una din tot mai înverșunatele  stigmatizări ale oamenilor de valoare nepătați de politicianism și servilism. Una din modalitățile abjecte și infecte de a li se pune pumnul în gură adevăraților români.

Un oarecare Mihai Ionescu, slugoi al ”spălătorului de cadavre și penali” cum este cunoscut Gheroghe Smeoeanu care păstorește publicația Criterii Politice din Râmnicu Vâlcea, semnează  în 10 mai 2013, la comnadă politică, un articol plin de ură și scârboșenii  împotriva artistului și gânditorului Dan Puric, repunând în vânzare o veche gogoașă umflată cu sila, portrivit căreia, celebrul artist, licean fiind, a fost securist… Și nici că putea găsi un titlu mai urât: Dan Puric – „Omul urât”! Iată ce poate debita mintea bolnavă de ură declarată a acestui strigoi labil: ”Da, niciodată nu mi-a plăcut Dan Puric. Chiar mi-am părăsit două iubite, genul intelectuale cu ochelari, care mă stresau dând televizorul la maxim când vorbea un puric. Un actor oarecare, cu ceva charismă se apucă de sărbători să ne dea lecţii de cre(ş)tinism, făcând pe deşteptul. Pe ultima (iubită) am părăsit-o când am aflat că dăduse vreo trei sute de mii pe două bilete la Sala Palatului să-l vedem pe omul urât. Nu am suportat cadoul şi am plecat trântind uşa. Ulterior m-am tot gândit ce naiba are acest farseor de adună masele de şcoliţi, de intelectuali cu voci suave, de profesorime şi medicinime la pledoariile lui goale? Lipsa de profunizme a auditorului. Puric este de fapt un demagog ceva mai criptat, spre deosebire de politicieni, ştie să-şi învelească tâmpeniile sub formă de stand-up comedy. Eu prefer un Jeryy Seinfield. Am avut în sfârşit şi motivaţia lipsei mele de apetenţă pentru acest actor-predicator. La 17 ani a semnat un acord cu Securitatea cu scopul de a-şi turna colegii de şcoală. Hopa, CNSAS-ul spune că nu are note importante date, dar marele geniu care bate câmpii dovedeşte lipsă de moralitate încă din faşa adolescenţei… ”

Iar o duduie care duduie (!), Sereșan Ana Alexa Maria de la aceeași execrabilă publicație de scandal și de canal, prestează pe rețelele de socializare, și mai ales pe facebook, intoxicarea cu astfel de mizerii nonjurnalistice. Revoltat, am apelat la cercurile mele de prieteni să o ”excrete” de pe listele lor în care s-a infiltrat ca să calomnieze oamenii în care încă mai credem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*