Falsitatea noţiunii „holocaustolog“

Memorialul marii gogoriteDin cauza ignoranţei sau a superficialităţii unor autori, în ultimii ani s-a răspîndit nepermis de mult, din păcate, termenul de „holocaustolog“, deşi cuvîntul corect este „holocaustist“. Noţiunea „holocaustolog” induce ideea de autoritate ştiinţifică pe care ar avea-o un activist al holocaustismului, căci lasă impresia că „holocaustologia“ – pe care, nu-i aşa, o practică „holocaustologul“ – ar fi „ştiinţa“ care studiază „holocaustul“, deoarece cuvîntul „holocaustologie“ este calchiat după metoda şi format din componentele academice care desemnează activităţile ştiinţifice: „holocaust“ şi „logos“, lege, raţiune, precum în noţiunile biologie, arheologie, istoriologie, fiziologie, politologie, sovietologie, marxologie etc. Or, în problema holocaustului nu poate fi vorba de „ştiinţă“, ci doar de escrocherie. Eu am folosit noţiunea „holocaust-olog“, cu această grafie: „holocaust-olog“, în studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, unde, la începutul textului sunt indicate hyperlink-urile care trimit la primele patru episoade.

În ultimele trei-patru decenii, mişcarea istorică numită în Occident „revizionistă“ a demonstrat că propaganda pro-holocaust este absolut reprehensibilă, deoarece „holocaustul“ este o născocire diabolică a organizaţiilor sioniste pentru a strînge bani pe care i-au folosit pentru susţinerea activităţilor sioniste – nici un ban adunat din mila celorlalţi neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă din cauza vicisitudinilor istorice. O demonstrează suficient de bine, în mai multe cărţi, Noam Chomsky şi, în mod scandalos pentru „corectitudinea politică“, Norman Finkelstein, în deja celebra sa carte, repudiată de sionişti, INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI. Înaintea lui Norman Finkelstein, cel care a demascat escrocheria holocaustică aranjată de sionişti a fost Benjamin Freedman, în discursul său din octombrie 1961, ţinut la Hotelul Willard din Washington D.C., publicat sub titlul „A Jewish Defector Warns America: Benjamin Freedman Speaks on Zionism“. Discursul, în rezumat, a fost tradus în revista Lumea nr. 7/2010, pag. 54-57, fiind preluat şi pe alte site-uri. Apoi a apărut mişcarea istorică revizionistă, cu Paul Rassinier, Robert Faurisson, Roger Garaudy, Rudolf Germar, Ernst Zündel şi toţi ceilalţi mari istorici antiholocaustişti.

În anul 2003, în panoplia literaturii zise revizioniste, dedicate demascării escrocheriei internaţionale cu „Holocaustul“ unic, a apărut lucrarea lui Don Heddesheimer, „The First Holocaust: Jewish Fund Raising Campagns with Holocaust During and After World War I“, cu mai multe ediţii. Acribia ştiinţifică a unor cercetători dedicaţi adevărului a produs şi lucrarea „140 Occurrences Of The Word Holocaust & The Number 6,000,000 Before The Nuremberg Trials Began140 de apariţii ale cuvîntului Holocaust şi ale numărului 6.000.000 înainte ca Procesul de la Nürmberg să înceapă“, precum şi „Marea minciuna a sionismului“, care este prezentarea în rezumat a lucrării lui Don Heddesheimer.

Înainte ca numărătoarea victimelor evreieşti şi jidăneşti să se fi terminat, în 1945, escroci şi ticăloşi ca Leon Poliakov, Ilya Ehrenburg, Elie Wiesel – promotorul postbelic al propagandei pro-holocaust –, Michael Shafir – acuzat de unii că ar fi poponar, dar descris documentat de către Larry Watts, în monumentala sa carte „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI“, ca denigrator acerb al României, cît a lătrat la Radio „Europa liberă“, eşuat, acum, ca „profesor universitar“ la Universitatea din Cluj-Napoca, spre ghinionul studenţilor ardeleni –, Radu Ioanid, Norman Manea şi alţii ca ei au şi conchis că ar fi fost vorba de şase milioane de „evrei“ ucişi, deoarece cunoşteau aceste cuvinte din propaganda anterioară: prima semnalare a cuvîntului „şase milioane“ fusese semnalată încă în anul 1900! Iar „reputata“ Enciclopedie Britanică, în ediţia din 1902, indica şi România ca fiind participantă la holocaust – aşa cum avea să peroreze, după un secol, inclusiv ignobilul academician Răzvan Theodorescu, în Parlamentul României! Aşadar, după ce timp de cinci decenii sioniştii au clamat în toată presa controlată de ei – şi aproape toată presa era controlată de ei, cum sublinia şi Benjamin Freedman, în 1961, după cum, azi, în România, la fel, sioniştii controlează aproape toate mas media –, adică din 1900 pînă în 1945, cum că şase milioane de evrei sunt maltrataţi şi vor fi ucişi, cu toate că nu aveau de unde să ştie numărul evreilor (de fapt, al jidanilor) din Europa, iată că, la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, au socotit că muriseră, deja, şase milioane de evrei, deşi chiar nemernica Hannah Arendt – şi ea o virulentă denigratoare a României – scrisese, în iunie 1964, că „numărul total al victimelor Soluţiei Finale este o simplă presupunere – între patru şi şase milioane – şi nu a fost niciodată confirmat…“ (vezi Hannah Arendt, Eichman la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 5). Recent, cică unii cercetători „americani“ au descoperit că nu fuseseră ucişi numai şase milioane de evrei, ci între 15 şi 20 de milioane! Probabil că, văzînd demonstrarea falsităţii sintagmei „şase milioane de evrei ucişi“, s-au gîndit să mărească numărul victimelor, pentru a cere şi mai mulţi bani, dacă tot e vorba de un gheşeft. Dar chiar marja de estimare – între 15 şi 20 de milioane – atestă falsitatea descoperirii „ştiinţifice“ a americanilor: o marjă de cinci milioane, adică 25 la sută din totalul estimat, nu mai este o marjă de eroare, ci o aberaţie. Cînd vor descoperi cercetătorii „americani“ şi cîţi indieni-americani au fost exterminaţi în „marşul spre Vest“ al „pionierilor“ yankei?!

Între timp, propagandiştii sionişti şi-au dat seama de inadecvarea şi inconsistenţa folosirii noţiunii de „holocaust“ şi au trecut la utilizarea cuvîntului „shoah“. Or, aşa cum am mai relevat în articolul „Propaganda holocaustică – un gheşeft super-abject“, de vreme ce au ales cuvîntul greşit, „holocaust“, care, acum, nu le mai convine, şi vor să-l înlocuiască cu „shoah“, înseamnă că trebuie să restituie banii încasaţi pentru „holocaust“, pentru că au ales greşit cuvîntul care sintetizează minciuna. Şi, în plus, toţi cei care au făcut şi mai fac propagandă pro-holocaust trebuie băgaţi la închisoare pentru dezinformare şi extorcare de fonduri necuvenite; implicit, organizaţii ca Institutul „Naţional“ de Studiere a Holocaustului „Elie Wiesel“ – plătit de Guvernul României –, Centrul „Simon Wiesenthal“, „Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului“ al lui Marco K. Katz trebuie interzise.