A fi uniți – grupaj liric pentru Basarabia

Te deplâng românitate

 

Câtă țară am în suflet,

Câtă patrie-n ființă

Nu mai pot de-atâta umblet

Prin străini în umilință.

 

Cu durere fără seamăn,

Singuratec pui de Lup

Caut fratele meu geamăn

Rupt de ostoitu-mi trup.

 

După patru-cinci milenii

De războaie și blestem,   

Fuge Nistrul spre Cecenii

Și Transnistrii care gem,

 

Basarabii revândute 

Smulse-s de la sânul sfânt.

N-avem Prut dar totul Prut e

Unde țara ni s-a frânt 

 

Și mă tem că ne vom  frânge

De la mijloc de Carpați

Unde doina țipă, plânge:

Unde sunt acei bărbaț…?

 

Noi avem aici o țară

Nu de  furt și nici de rupt,

Câte hoarde-o sfârtecară, 

Pradnici câți o au tot supt.?!

 

Te deplâng românitate,

Doliu negru de prăpăd 

Peste tine se abate,

Neagră soartă îți prevăd…!

A fi uniți

A fi uniți, surori și frați
De-aproape și departe,
Înseamnă să vă deșteptați
Din somnul cel de moarte.

A fi uniți, părinți și fii
Când sufletul ne plânge,
Înseamnă jertfă când va fi
Nevoie de-al tău sânge

A fi uniți, tineri-bătrâni,
Femei-bărbați prin veacuri,
Înseamnă limba la români
Și doina pentru leacuri.

A fi uniți și vindecați
De doruri și de jale,
Înseamnă Prutul să-l secați
Să nu vă stea în cale.

A fi uniți prin legământ
În suflet și cuvinte,
Înseamnă pâine de pământ
Din spice de morminte.

A fi uniți români de-un glas
De-aici și dinafară,
Înseamnă ceas de lung popas
La crucea milenară.

A fi uniți vecin-vecin
De-un doliu cât o ceață,
Înseamnă viață și destin
De viață pentru viață.

A fi uniți, unindu-ne-ar
Durerea descarnării,
Înseamnă-a fi o clipă doar
Iisuși pe crucea Țării!

 

Nu mai avem

 

Nu mai avem pământ în stoc,

Nici aer, nici ghețari, nici mare

Și nici vreun zâmbet reciproc,

Ci doar priviri dojenitoare…

 

Nu mai avem nici timp, nici loc
Cu glob cu tot, lună și soare

Și nici de altele noroc

În altă lume viitoare…

 

Nu mai avem lemne de  foc,

Nici haine, apă și mâncare

Și nici în groapă loc deloc,

Nici fiecare-n fiecare…

 

Nu mai avem ce da la troc,

Nici ce mai pune la vânzare

Și nici obor și iarmaroc,

Iisuși și Iude spre trădare…

 

Nu mai avem nici busuioc,

Nici sânge fiert de fată mare

Și nici cocori cu vara-n cioc

Venind ca lăncile din zare…

 

Nu mai avem nici un proroc,

Nici prunc de maică născătoare 

Și nici răgaz pân-la soroc,

Nici Dumnezeu întru iertare.

 

Nu mai avem horă și joc,

Nici Țară Liberă și Mare

Și nici ac lung pentru cojoc

Dușmanilor de la hotare!

 

Nici eu, Poetul, să aloc

Poeme noi, nemuritoare

Nu mai am aer, mă sufoc

Și mor cu Țara care moare.

 

Și-o altă țară, ca-ntr-un doc

Un vas-fantomă-ntre vapoare,

Nu poți să pui ca pe-un chiștoc

În scrumiera de țigare

 

Și nici un nem ce îl batjoc

Noi hoarde vechi și migratoare, 

Nu-i lebădă într-un cocioc
De mlaștini, pradă pentru fiare…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*