Minciuna marxistă; după 23 de ani…

Au trecut mai bine de două decenii de când ideologia marxist-leninista a eliberării exploatării omului de către om a Partidului Comunist s-a dovedită, lângă ideologia rasiată a Partidului  naţional-socialist al muncitorilor germani (NSDAP), cea mai inumană formă de sclavie şi exploatare modernă.

După anul revoluţionar 1989, când s-au văzut dimensiunile criminale ale minciunii în estul Europei, nimeni nu s-a bucurat. Entuziasmul de paradă, organizat de actori şi regizori profesionişti, de la balconul CC al PCR şi la TV avea rolul de a trece cât mai repede peste acest moment penibil pentru toţi, dar mai ales pentru cei mulţi şi obidiţi, umiliţi, siliţi să trăiască generaţii de a rândul că robi, fără libertatea de expresie, mişcare, fără drept la adevăr, justiţie, la drepturile fundamentale ale omului.

Asta explică de ce PCR, FSN, PDSR, PSD, Ceauşescu, Iliescu, au rămas la putere în mod democratic cu aceiaşi ideologie şi minciuni. Şi în occident, marxismul era la modă, parţial finanţat de ortodocşii comunişti din est, şi s-a altoit chiar şi pe credinţă dând naştere teologiei eliberării, care la dezastrul din est a intrat şi ea oarecum în criză.

Marxismul a fost o încercare mesianică de a salva întreaga lume, pe care pretindea a o analiza ştiinţific. Credinţă creştină era înlocuită de materialismul dialectic şi ştiinţific, de cunosterea ştiinţifică. Oricum nu se mai punea problema numai a cunosterii, cum fac din totdeauna filozofii, ci a transformării întregii societăţi umane, chiar şi a omului.

Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu – „opium pentru popor” – din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei şi a sexualităţii de procreere. Libertatea, ţelul suprem al mişcării, era condiţionată de egalitatea tuturora. Aşa că încă de la început libertatea era sacrificată pe altarul egalităţii şi era determinată pe deasupra de structură întregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a întregii lumi.

Unde duce o astfel de înşiruire de minciuni cusute cu ara albă? La un om nou, ne asigurau ideologii ortodoxo-comunisti, pentru că se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea că se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile şi pentru mai multă siguranţă, cu graniţe închise şi o Cortină de Fier.

Faptul că atât ideologia lui Karl Marx, cât şi teologia eliberării s-au dovedit construcţii intelectuale inumane, a generat, cum este poate şi firesc, nihilismul şi relativismul. Dacă şi aceste mari teorii eliberatoare, care voiau să realizeze aspiraţiile omul (nou!) spre adevăr, libertate şi progres, au eşuat atât de lamentabil, atunci poate că nici nu există o teorie sau perspectiva, care să valoreze mai mult.

Aşa că totu-i o apă şi un pământ, totu-i relativ. Şi dacă oricum nu există adevăr, poate că doctrina eliberării n-a fost încă cum trebuie intelesa şi mai ales corespunzător aplicată. În acest context n-ar fi de mirare dacă fantomă care a bântuit prin Europa apoi prin întreaga lume, marxismul, exilat în lumea civilizată în cimitirul ideilor, şi-ar face din nou apariţia, desigur într-un nou veşmânt, la fel de demonic ca cel vechi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*