Încremenire în proiect

După atâția ani în care nu s-a prea știut ce se întâmplă pe la Fondul Proprietatea, aflăm că există și o Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). Guvernul Ponta vrea să își angajeze răspunderea în fața Parlamentului pentru un proiect de lege privind soluționarea problemei restituirii proprietăților, soluționare ce pare mai degrabă o solubilizare. Până să devină proiectul lege, „e supus unei discuții politico-tehnice”. Cu această „Autoritate”, desigur.

După discuții, urmează o „dezbatere publică”. Păi, nu?! De către „public”. Care public?! Cel cu proprietățile în picioare, cel cu proprietățile ocupate, cel cu proprietățile lăsate în izbeliște, cel cu proprietățile dărâmate sau înlocuite cu alte construcții, de prost gust? Sau e vorba despre un public de chibiți? După aceia, guvernul trimite „proiectul” la CEDO, o curte europeană a drepturilor oamenilor cu bani mulți, pentru procese îndelungate. Nu cred că actualul guvern e interesat de părerea CEDO. Mai degrabă, vrea să testeze vigilența acestei structuri sau o face ca să arate Uniunii Europene că ține cont și de păreri avizate.

Cei care s-au simțit în stare nu au ezitat nici un moment să dea în judecată statul și guvernul român la CEDO. Orice guvern, din 1989 încoace, a fost interesat ce se mai întâmplă în această „Curte”, guvernele succesive fiind cu banii și despăgubirile. Mulți au primit ceva bani, mulți au murit între timp, mulți sunt încă pe drumuri, dar cei mai mulți au încetat să mai spere. Nici un guvern n-a fost în stare să aplice sfântul principiu liberal al respectului față de proprietatea privată, pentru a crea egalitate de șanse, după zeci de ani de chinuri și privațiuni de tip comunist.

Guvernul s-a reunit într-o ședință, s-a gândit să adopte proiectul de lege amintit săptămâna viitoare, într-o miercuri, să-i facă oarece „retușuri” și să se ducă la Parlament cu el; pe 26 martie. Între timp, așteaptă și „observațiile” de la CEDO, în speranța stopării valului de dosare dinspre Romania spre curtea drepturilor omului. Se preconizează și „amendamente” din partea grupurilor parlamentare, discuții televizate, opinii, comentarii, caragialism curat. După atâția ani pierduți cu procesele de oameni în vîrstă sau bolnavi, se preconizează mai degrabă un val de decese. Guvernul acesta speră să aibă o viață mai lungă decât fostul guvern Ungureanu sau, oricum, mai lungă decât cea a foștilor proprietari sau a urmașilor lor. Proiectul spune că se restituie în natură „tot ce se mai poate”. Fondul Proprietatea n-a fost înființat să dea înapoi școli, spitale, cămine culturale, sedii de partide de buzunar sau de C.A.P., ci pentru a da echivalentul în bani celor cărora li s-au luat abuziv proprietățile și li s-au dărâmat. Astea, cum se specifică, se vor da în măsura în care se poate și se vor da înapoi „după 20 de ani”. Cum ar veni, înapoi la „proiect”! Unele proprietăți au fost evaluate cu foarte mulți ani în urmă, evaluările nemaifiind valabile. Unele propriatăți au fost crunt subevaluate. Unele proprietăți sunt în litigiu. Multe dosare s-au pierdut în hățișuri birocratice și nici măcar n-au ajuns la fondul Proprietatea.

În fondul Proprietatea, în afară de faptul că nu mai știe nimeni de ce a fost înființat, s-au întâmplat multe. Nimeni nu știe ce hram poartă. Mai mulți premieri, au sărit direct din baie și le-a mers gura mai mult decăt trebuie, în loc să amendeze activitatea fondului Proprietatea. De exemplu, Mihai Răzvan Ungureanu, să nu pară așa delăsător ca Boc, s-a făcut de râs, spunând că va restitui 15 la sută din ce s-a confiscat și dărâmat abuziv de comuniști. Cu asta, a tăiat și speranța celor care au fost pedepsiți de soartă, demonstrând că nu are habar care sunt principiile unei eventuale guvernări de dreapta. 15 la sută să fie valoarea vieții și muncii mai multor generații dintr-o familie? Despre subevaluările din prezent nu mai spunem nimic. Cât vrea să ofere guvernul Ponta din valoarea proprietăților abuziv confiscate și înlocuite cu dispensare, case culturale, sedii de partid, judecătorii etc.?! Și când? După vreo șapte ani, cum o scaldă ministrul finanțelor sau după 20 de ani, cum o scaldă premierul? Până se gândește guvernul să dea „ceva”, mor și urmașii delor decedați.

Nu încâlzește pe nimeni faptul că Ponta afirmă faptul că „diavolul se va ascunde în detaliile de aplicare”. Aceste „detalii” ale unei preconizate legi țin chiar de guvernul condus de el. Inversarea cauzei cu efectul, practicată și de actualul guvern, e diavolul adevărat, nu hățișul birocratic. Să recunoști că „sunt o mulțime de probleme”, de parcă nu le-ai provoca tu, e demagogie curată, dar nu în mulțimea problemelor stă răul, ci în gravitatea lor. De la comisiile locale la ANRP,   problemele sunt insurmontabile. Și a trecut atâta timp din 1989 încoace… Să iei terenuri de la Agenția Domeniilor Statului, pentru a le da unor foști proprietari mai privilegiați, e ca și cum ai da o lege pentru a cumpăra un chiriaș casa în care stă pe nedrept, la un preț vizibil subevaluat, cum am văzut. Unii foști proprietari vor primi bucăți de teren în centrul orașului, alții în mlaștini sau cartiere rău famate.

Toate așa zis bunele intenții sunt îngropate în „proiecte”. În plus, nimeni n-a acuzat actualul guvern de bune intenții. Cum n-a acuzat de bune intenții nici un guvern postrevoluționar. Numai că unii se trezesc vorbind, cum s-a trezit și Călin Popescu Tăriceanu. Între intenție și direcție, e drum lung. Măsurile pontiene mai mult amână problema, cum spune Tăriceanu, dar acest fost premier a avut toate pârghiile să amendeze fondul Proprietatea și n-a făcut nimic.

Despre social-democrați, numai de bine, dar ce te faci cu liberalii, pentru care sfântul principiu liberal al propriatății private ar trebui să fie sfânt, nu simplu element de discuții demagogice sau electorale.

Acum, pentru că liberalii se cred la putere, vrea și Tăriceanu să se înființeze un alt fond Proprietatea, un fond Proprietatea II, eventual condus chiar de el, de parcă am fi lămurit-o cu fondul Proprietatea I. Cui ar putea folosi acest al doilea fond Proprietatea, dacă nu tot unui aparat birocratic de moment?

Și, în cazul în care nu este posibilă retrocedarea în natură, guvernul Ponta vrea să inventeze un „sistem pe puncte”. Pentru la Sfântul Așteaptă. Nu putem spune că actualii guvernanți sunt lipsiți de idei. Nu putem spune că aceste idei nu pot fi puse în practică, nu numai în lumină. Necazul e cu totul altul: aceste idei nu folosesc decât celor care le expun și nu au nici o legătură cu ideile Uniunii Europene despre statul de drept, unde se aplică principiile sănătoase ale unui liberalism real.

Când liberalii PNL-ului sau cei ai PDL vor ieși în față și vor emite un singur principiu liberal respectat în Romania, vom mai discuta despre liberalism. Până atunci, nu văd decât comunism mascat în liberalism de paradă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*