„Veniţi şi beţi o bere!” – sloganul de ţară al unei Românii destructurate

Desen de Adrian DragomirescuDe data aceasta, manipularea a răsuflat pe la colţurile studiourilor de televiziune. Ba, a „defectat” atât de evident că scopul mascat iniţial de perdeaua de fum a diversioniștilor TV a devenit limpede ca lumina zilei: leii cămătarilor trebuiau, de fapt, să umbrească pierderea masivă de „lei” din economia națională, lei „asasinați” în diferitele insolvenţe ale momentului. Or, cum simpla arestare a cămătarilor nu ar fi putut genera o acoperire mediatică de proporţii, la adăpostul căreia guvernanţii să mai vândă o dată blana ursului din pădure, deturnând atenţia de la incendiarele subiecte economice ale zilei, tranşate prin felurite ordonanţe majoritar împotriva românilor, s-a apelat la un scenariu în care „relocarea” urşilor şi a leilor de pe proprietatea fraților cămătari să devină chestiunea zilei. Iar „blana” ursului, livrată poporului prin mai multe canale de știri, ar fi putut susţine cu brio continuitatea îndopării mediatice în format „otevist”.

De fapt, poate nu s-ar fi întrezărit nicicând nălucile economice şi industriale de dincolo de fumul ştirilor de „Breaking News” dacă preşedintele nu ar fi gafat. Din nou… Căci, în momentul în care Traian Băsescu s-a lepădat de la pupitrul administraţiei prezidenţiale de feţele guvernamentale şi politice pe care nu mai suportă a le vedea pe ecranele televizoarele (iar cu ocazia asta am aflat că preşedintele chiar are timp să urmărească posturile de ştiri, un timp cel puţin egal cu cel necesar premierului pentru a se lăfâi pe canapele diversilor „doreli” de televiziune), lucrurile au devenit suspecte. Şi cum altfel când, uimire mare!, tocmai el s-a strepezit la guvernanţi cu avertismentul ca nu carecumva „să ne trezim cu industria siderurgică tăiată şi vândută la fier vechi”. Iar dincolo de ipocrizia aceluia care dat la fier vechi o flotă întreagă, dar care vine acum să ne dea lecţii de patriotism economic, trebuie să consemnăm o realitate tragică. Pentru că nu doar platforma industrială de la Oltchim ori combinatele deţinute de Mechtel sunt pe cale a deveni istorie, pe eşafodul celor peste 1200 de fabrici distruse în două decenii de „capitalism”, ci și ultimele mari structuri economice ale țării.

Și am fost și în aceste zile în fața unei manipulări ordinare (nici măcar de scenarii bine conturate nu mai avem parte!), prin care ţara era împinsă să trăiască emoţional dezbaterile şi zbaterile despre locul şi felul în care urma a fi atârnată blana urşilor de Rahova (deveniţi, din dansatori în zgarda ţiganilor, animale de companie pentru „rromii” care împănează sufletele timide ale datornicilor!), timp în care, la Mechtel Câmpia Turzii, se spărgeau de zor geamurile, iar la Oltchim se mai consemna o listare pentru o viitoare executare silită.

Suntem contemporani unei situații dramatice, de cumpănă, chiar, pentru viitorul economic al țării. Căci, în vreme ce pe unele porţi de fabrici intră deja executorii, iar pe altele ies ţâfnoşi vorbitorii unor companii cu profituri nete demne de „Guiness Book” pentru a ne ameninţa cu dezmembrarea unor facilităţi, pe porţile celor mai multe platforme industriale, azvârlite în colaps, se înghesuie muncitorii pentru a mai primi măcar un mănunchi de bonuri de masă.

Astăzi, industria a fost pusă pe butuci. Mai ființează doar acele structuri industriale legate ombilical de zonele de exploatare a resurselor naturale. Iar dacă marinarul mai saltă câte un colţ al batistei de pe ţambalul industriei românești, o face doar pentru a-i face lui Victor Ponta zile grele la vânzarea de ţară. Măcar să se chinuie şi el cu artificiile pe care a trebuit să le inventeze Traian Băsescu în clipa în care a vândut flota (cu atâta îndemânare că nici iniţialele de fost ministru nu i se mai găsesc pe acte)! Mai ales că, faţă de facilităţile ce urmează a fi „reorganizate”, distrugerea Oltchim-ului şi a fostelor combinate aparţinând Mechtel va părea doar o glumă.

Şi nu este vorba doar de programul de concediere a angajaţilor din companiile sectorului energetic, „dosar” de pârjol ieşit la lumină din neglijenţa ministrului economiei. Ci de o devalizare programată în intervalul 2013-2018. Când, deşi premierul se jură că nu va fi aşa, se vor decapitaliza, mai întâi de resursa cea mai importantă, cea umană, companie după companie. Pentru că aşa s-au destructurat şi ceilalţi coloşi: întâi au fost daţi afară specialiştii, iar când roțile au început să scârţâie, trenul economiei şi industriei fiind gata să sară de pe şine (şi nu doar el!), s-a declarat falimentul ca urmare a imposibilităţii de a mai asigura activitatea în condiţiile şi normele de siguranţă specifice domeniului respectiv.

Așadar, dintr-o eroare, pe site-ul ministerului Economiei, a apărut strategia de „reorganizare” a mai multor unități. Ultimele. Complexul Energetic Hunedoara, Societatea Naţională de Închidere Conservare Mine Valea Jiului, Compania Naţională a Uraniului, Complexul Energetic Oltenia, Societatea Naţională a Sării, Societatea Naţională a Huilei Petroşani, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva, Societatea Naţională a Cărbunelui, Termoelectrica, Electrocentrale Grup și Transelectrica…

Şi chiar dacă premierul s-a jurat, mai întâi, că nu este vorba de un proces „de azi pe mâine”, apoi iar s-a jurat că, de fapt, nici nu avea habar despre acest proiect (!), în lista companiilor din documentul de care nu avea habar (dar care avea deja forma unui proiect de ordonanţă de urgenţă!), se regăsesc tocmai companiile care urmează la privatizare. Ultimul mare tun: societăţile care gestionează resursele ţări, de la metale preţioase, uraniu și cupru, la cărbune și sare…

Un proiect în care „restructurarea şi reorganizarea” sunt atât de importante încât majoritatea măsurilor vizează acordarea de ajutoare viitorilor şomeri şi nu se prevede nimic despre posibilităţile de salvare a companiilor, prin refinanţări, conversia datoriilor în acţiuni, derogarea de la restricțiile UE și acordarea de ajutoare. Proiectul, retras între timp de pe site-ul ministerului, prevedea doar concedieri, grija guvernanţilor fiind doar aceea de a arunca nişte firimituri viitorilor şomeri. Pentru a distrage atenția (lor, dar mai ales societății!) de la procesul de înstrăinare a resurselor naturale ale României.

Şi atunci, nu ar trebui să ne întrebăm dacă simulacrul privatizării „Oltchim” nu a avut ca scop tocmai identificarea acelor soluții de reorganizare pe care guvernanţii să le evite, în cazul unor oferte venite din partea unor investitori, pentru a asigura destructurarea companiilor? Închiderea celor „neînsemnate”, dar, cel mai grav, vânzarea cu tot cu resurse, așa cum s-a încercat în cazul companiei „Cuprumin”?

În acest fel, Victor Ponta ar putea deveni premierul care va reuși să dezintegreze cele două sisteme economice ale țării. Cel privat, redimensionat la minim (prin impozite, taxe şi autoriații de tot felul) pentru a nu se ivi investitori autohtoni care să se implice în salvarea companiilor din marea industrie de altădată a ţării, iar cel „de stat”, dezagregat pentru ca nici cel mai excentric investitor să nu mai fie interesat. Şi nu este puţin probabil ca îndemnul pe care premierul l-a transmis englezilor, „Veniţi în România, beţi o bere!”, să ajungă și pe fluturaşul indemnizaţiilor de şomaj a miilor de angajaţi ce vor fi disponibilizaţi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*