„Solemnitatea ignorantei. Eseurile de la Stuttgart II”

După primul volum al Eseurilor de la Stuttgart (Spiritul pendulator, Ed. Herald, 2010) unde o serie de lucrări publicate în revista româno-germana AGERO (din Stuttgart) erau distribuite în trei capitole distincte şi captivante (Nefericirile gândului, Verba dicendi, Etnosofie), Iulian Chivu publică, la aceeași editură, la sfârșitul anului 2012, cel de al doilea volum al Eseurilor, intitulat Solemnitatea ignoranței; un volum la fel de bine structurat (Existența ca f-x; Dialoguri indo-europene; Despre fiind-ul românesc).

Eseurile noului volum, de o densitate remarcabilă a ideilor, explorează cele mai diferite fațete ale spiritului, în general, și ale spiritului românesc, în special. Iulian Chivu, afirmat ca etnolog prin studii interesante (Cultul grâului şi al pâinii la români; Semioză și deictica semnului în credințele românești; Homo Moralis. Mari Paradigme etice și etosul românesc etc.), trece cu ușurință spre arii culturale care îi erau deja familiare: mitologie, antropologie, istorie a religiilor, filosofie.

Aceste orizonturi se regăsesc cumva și în noua sa carte. Fundament și esență, metafizică și efectivitate ecstatică, formal și informal în structurile factualului, dar și aspecte de culturologie, reconsiderări ale unor idei russeliene, heideggeriene or relecturi mitice îi dau autorului prilejul fie pentru asocieri inedite, fie pentru puncte de vedere originale. Un capitol nu mai puțin interesant este cel privitor la modelul cultural oriental, cu predilecție cel hindus, și modelul occidental, confruntate, în proporții diferite, cu toate distopiile lumii moderne. Judecata geopolitică, cu argumente solide ale culturilor orientale și occidentale din cosmologia lui Steiner, de pildă, și din metafizica lui Guénon, ajunge să distingă în eseurile lui Iulian Chivu între ființa care se caută (orientală) și, respectiv, cea căutată (occidentală), de unde opțiunile diferite față de aceleași ispite ontice.

După ce în primul volum al Eseurilor autorul contura în contiguitate cu antropologia conceptul de etnosofie, ceva mai mult decât psihologia popoarelor, în acest al doilea volum Iulian Chivu se preocupă de particularitățile reflecției românești tradiționale nu în genul cercetărilor lui Ernest Bernea, dar nici în cel al observațiilor lui D. Drăghicescu. In acest ultim capitol (Despre fiind-ul românesc) se extind la modul sintetic observațiile asupra ființei spirituale românești, asupra particularităților de conceptualizare, asupra sentimentului numinos, dar și în legătură cu factualitatea românească, cu valorile și valorizarea din perspectiva unei cumpene a destinului istoric românesc. Solemnitatea ignoranței este, fără îndoială, o provocare pentru cititorul de pretutindeni care simte plăcerea lecturii după ce se lasă purtat printre argumente și concluzii situate elegant între reflecția filosofică, faptul de cultură, observația lucidă a facticității lumii și chiar argumentul calculului matematic ori al judecăților entimematice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*