Puterea de vot

Dreptul de a alege este o noţiune inerentă a democraţiei şi reprezintă posibilitatea necunoscută şi garantată unei persoane  ca, în condiţiile legii, să participe la desemnarea paralamentarilor în organele reprezentative. Practic în zilele noastre democraţia este nedespărţită de dreptul de a vota. Votul este facultativ atunci când alegătorul care îndeplineşte condiţiile legale are dreptul să nu voteze.

Acest caracter facultativ al votului coroborat cu încrederea tot mai scăzută a românilor în clasa politică a făcut ca prezenţa la urne la alegerile din ultimii ani să fie tot mai scăzută, fapt ce a stârnit multe dezbateri pătimaşe asupra legitimităţii mai mult sau mai puţin fundamentate teoretic. Atitudinea politică tipică a cetăţeanului român privind opţiunea sa de a vota sau de a nu vota poate fi sintetizată în formula: „nu are sens să votez, oricum nu schimb nimic” – un refuz de a participa la o decizie.

Urmăresc Antena 3 din raţiuni de informare cu toate că sunt dezgustat de acelaşi joc de propagandă continuă îndreptat împotriva lui Băsescu. La polul opus B1TV şi Evenimentul
Zilei vin în sprijinul Preşedintelui. Din păcate nu există vreo televiziune care să renunţe la propriile interese şi simpatii politice pentru a putea prezenta mie, cetăţeanului dornic de informare, o realitate obiectivă, nu gândită şi modificată. De televiziunea publică nici nu mai are rost să pomenesc aici.

Cu alte cuvinte cetăţeanul român îşi primeşte porţia de ştiri şi dezbateri politice în fiecare seară, iar acesta, din fotoliu, o înghite fără nici un proces de masticaţie convins că tot ce aude este autentic.

Trimful presei ca şi putere. Ne-am săturat de propaganda anilor de comunism, acum avem propaganda presei. Aceasta este democraţia – raiul opiniilor. Societatea civilă a devenit o glumă proastă, înţesată de mediocrii ce predică înalta lor înţelepciune. Iar cetăţeanul român? Stă acasă!

La ce bun să voteze? La ce bun să iasă în stradă şi să-şi strige nemulţumirea? Îmi aduc aminte de iarna lui 2011 când în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, seară de seară vreo zece bătrânei ieşeau şi scandau împotriva lui Boc şi Băsescu, în pofida frigului. Aveau un program de  scandări de vreo jumătate de oră, după care se întorceau la casele lor. Un exemplu de atitudine politică activă! I-am însoţit în protestul lor cu nişte studenţi de la Filosofie. Oare am devenit un popor atât de laş, de comod, de umil, încât nu mai ştim să ne apărăm ce ni se cuvine de drept? Cetăţeanul român trebuie să înveţe să gândească pentru el însuşi. El este titularul voinţei decisive în statul democratic.

S-a încetăţenit ideea de la Montesquieu şi revoluţia franceză până în zilele noastre că există trei puteri in stat: Puterea Legislativă, Puterea Executivă şi Puterea Judecătorească. De fapt omitem că există şi a patra, nu este Presa ci Puterea de Vot. Fiecare putere are modalitatea sa proprie de manifestare a voinţei, modalitatea Puterii de Vot este asentimentul.

Astfel, în relaţia dintre aceste patru puteri, Puterea de Vot are o siuaţie privilegiată: din dreptul de vot decurg celălalte puteri. Abia de aici începe să devină eficientă democraţia.
Nimic nu poate decurge din nimic. Mai exact, dacă românii preferă să nu voteze este clar că voinţa lor nu va putea fi pusă în practică. Din corpul electoral votează 50 la sută să luăm cu titlu de exemplu, dar puterea de vot a acestora  nu este depină, eficienţa votului este mult diminuată de mijloacele de propagandă.

Prin urmare puterea politică a corpului electoral este departe de a fi eficientă, umbrită de televiziuni de propagandă politică, umbrită de jurnalişti mediocrii ce se pretind specialişti
în probleme de care habar nu au, umbrită de majoritatea societăţii civile ce stă în stratosfere înalte, scuzaţi pleonasmul, ale blogosferei şi ne predică nouă opţiunile lor politice fondate, chipurile, pe obiectivitate şi neutralitate politică.

Se impune darî cu necesitate o dezbatere asupra obligativităţii votului în condiţiile României actuale. Corpul electoral trebuie să-şi exprime voinţa politică pentru binele general şi eficienţa democraţiei. Una dintre caracteristicile esențiale ale democrației este dată de faptul că puterea asupra deciziilor autoritare semnificative este distribuită în rândurile populației. Astfel se așteaptă ca omul obișnuit să ia parte activă la afacerile guvernamentale, să fie conștient de modul în care sunt luate deciziile și să-și facă cunoscute concepțiile. Exercitarea dreptului de vot contribuie astfel la constituirea structurilor de guvernare, la nivel central și local într-un anumit stat. Fiecare stat deține dreptul suveran de a stabili funcțiile publice eligibile și condițiile în care cetățenii săi să-și exercite dreptul de a alege persoanele care candidează pentru aceste funcții. Votul poate fi obligatoriu? Juridic, caracterul liber al votului înseamnă că exercitarea dreptului de vot este o facultate, o posibilitate, nicidecum o obligație juridică. Ideal și esențial este ca votul să fie exprimat liber, fără nici o contrângere sau presiune, deci să fie “manifestarea neviciată a voinței personale și a conștiinței politice și civice a alegătorilor” (Cristian Ionescu).

Pe de altă parte, se consideră că prezența în fața urnelor și votarea constituie o îndatorire cetățenească și o dovadă de responsabilitate politică a alegătorilor. Totuși experiența din realitatea social-politică românească postdecembristă ne-a demonstrat că cetățeanul român este din ce în ce mai puțin interesat de afacerile guvernamentale, habar nu are de modul în care sunt luate deciziile și renunță la dreptul său de a-și face cunoscute concepțiile. Ba chiar putem afirma cu certitudine existența unei lipse totale a conștiinței civice și politice în societatea românească, cu greu suplinită de așa zisa societate civilă, și viciată și manevrată de propaganda majorității presei și a politicienilor.

Legiuitorul ar trebui să țină cont de această stare de fapt, nu doar de esența dreptului. Printr-un caracter obligatoriu al votului este posibil ca cetățeanul român să-și redobândească responsabilitatea politică și civică, ca expresie a funcționării eficiente a democrației.

Astfel, din aceleași rațiuni, în țări precum Grecia (patria democrației),Belgia, Argentina, Australia, Costa Rica și parțial în Austria și Elveția votul este obligatoriu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*