În numele falsei „stabilităţi”, o nouă invitare a liderilor UDMR la guvernare?


Coaliţia USL a câştigat alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, promovând, printre alte proiecte, ideea că va face un Guvern fără maghiari, aspiraţie legitimă a tuturor românilor conştienţi de manevrele neîncetate ale liderilor maghiari de a submina Statul Român, din interior, pentru destrămarea lui, în primul rând, ca stat naţional, urmând, apoi, şi ca stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Afirmaţia neruşinată, impertinentă, din ultimele zile, a liderilor ei, Gyorgy Frunda şi Kelemen Hunor, care încearcă să ne convingă pe noi, cei 90 la sută de români, în ţara noastră, că Statul Român nu este un stat national, depăşeşte orice imaginaţie.

Adică, dacă acest popor, blând, harnic, statornic pe glia sa de milenii, i-a primit pe toţi cei veniţi pe pământul său, oferindu-le condiţii de viaţă normale, bune, dovadă, că astăzi, ca şi în comunismul mult blamat de ei, sunt 19 minorităţi naţionale, cu drepturi depline în viaţa socială, în mintea lor de cuceritori, Statul Român nu este un Stat Naţional. Deci, toleranţa, buna cuviinţă, respectul românilor faţă de cei străini, veniţi în momentele vitrege ale istoriei lor, sunt motiv de a ne eticheta, acum, ca stat multinaţional şi de a ne redefini ei statutul de ţară şi popor.

Bineînţeles că „teoria” lor are ca miză şansa ca, negându-ne atributul de stat  „naţional”, ei să aibă şansa să reînvie fosta Regiune Autonomă Maghiară, mai nou, „Ţinutul Secuiesc” sau „Patria Secuiască”, iar, în prelungire spre Moldova, să adauge şi „Ţinutul Ceangăiesc”. Numai că poporul român, care are memoria luptei eroilor lui, pentru libertate şi neatârnare, nu va accepta niciodată proiectele lor.

Urmăriţi Revista Condeiul Ardelean, domnilor, să aflaţi gândurile şi hotărârea nestinsă a românilor din Covasna şi Harghita şi, alături de ei, a tuturor celor din ţară, ca să ştiţi la ce vă înhămaţi. Cumva la un război? La un conflict armat cu Garda Maghiară pe care o pregătiţi? Dar unde vă treziţi? Atitudinea şi filosofia voastră de convieţuire nu urmează principiile Cartei Uniunii Europene, de a trăi în înţelegere, pace şi toleranţă ?

Iată ce scria Profesoara Georgeta Ciobotă, în Condeiul Ardelean, nr 211 din 18-31 mai 2012, pe pagina întâi:

„NU, NICIODATĂ NU VA FI „Mica Ungarie” în inima României !”

Româniii din cele două judeţe, Harghita şi Covasna, se află din nou în moment de îndoieli, de neîncredere, de lipsă de nădejdi, generate de cinismul minorităţii maghiare care a început  să se manifeste, în relaţia cu românii, ca pe vremea nemeşiei…Dacă cercetăm evenimentele care au adăugat treaptă cu treaptă edificiul de astăzi al ţării, vedem că românii, veacuri chinuiţi de venetici pe pământul lor, au reuşit în 1918, să încununeze lupta seculară prin strângereaa teritoriului de drept în graniţele fireşti. Aceiaşi români vor şti să păstreze mai departe seva naţională, în ciuda tuturor putregaiurilor care ameninţă să-i întrerupă artera vieţii…

Cu credinţa că noi nu putem urî aşa cum urăsc ungurii, că nu putem ucide aşa cum şi-au scris ei pecetea istorică de odioşi criminali, noi ne angajăm într-o luptă dreaptă şi ne apărăm moşia noastră strămoşească pe care, după cum se vede, îi tolerăm cu generozitate şi pe venetici. Dar dacă din frânturi am reuşit să facem România „dodoloaţă”, să nu ne mai speriem în faţa unor rătăciţi, care, mişelnic, visează să-şi facă aici o Ungarie Mică, folosindu-se de nemernicia unor români înfierbintaţi de putere,  care se ţineau agăţaţi acolo prin unguri, de teama pedepselor care îi aşteaptă”.  

Oferindu-vă tot ce v-aţi dorit, constatăm că tot vreţi să ne schimbaţi cursul istoriei. Mai exact, să ne modelaţi Constituţia, Organizarea Teritorială şi cea Regională după chipul şi asemănarea proiectelor voastre, în sensul, voi stăpâni, decidenţi, spoliatori, şi noi serveri, slugi, la discreţia voastră.

Această îndrăzneală sporită şi neruşinată moral, v-a fost inoculată de regimul Băsescu-Boc şi, acum, acceptată şi întreţinută de Primul Ministru, Victor Ponta, care a uitat ce le-a promis covăsnenilor de mai sus, în 11 februarie 2012, când judeţul Covasna l-a avut oaspete, în calitate de Preşedinte al Partidului Social Democrat.

În prezenţa întregii pleiade politice, administrative, educative şi etnice, din judeţ, în cuvântul său, Victor Ponta a dat asigurări că toate situaţiile contravenţionale şi penale vor lua sfârşit, atunci când Uniunea Socială şi Liberală va prelua conducerea României, iar UDMR nu va mai fi cooptată la guvernare.

Ca să se asigure că angajamentul lui este real, ziariştii de la publicaţia locală „Condeiul ardelean” l-au mai întrebat: „Domnule Ponta, ca românii din Covasna şi Harghita, cei o sută de mii, să ştie exact cu cine votează la toamnă, spuneti-ne, încă o dată, clar, dacă veţi lua sau nu UDMR la guvernare. Aceasta, mai ales, dacă nu veţi câştiga alegerile detaşat şi veţi fi pus în situaţia  de a negocia din nou cu separatiştii”

Răspunsul lui Ponta: „UDMR rămâne pentru USL un partener de dialog, dar nu de guvernare…De altfel, şi UDMR ne-a tratat la fel ca D-l Boc. S-au întâlnit cu noi, au fost politicoşi… şi au rămas la guvernare cu PDL. La fel de politicoşi vom fi şi noi, dar nu vom guverna cu UDMR”

Au venit alegerile, românii s-au prezentat, pe o vreme neprielnică într-un număr neaşteptat şi au votat cu USL, care a obţinut un scor de 2/3 din posturile de parlamentari. Declaraţia în care a fost anunţată victoria USL în alegeri, la o cotă atât de înaltă, a adus o deosebită bucurie tuturor românilor, care au votat dintr-un motiv sau altul, dar, mai ales, celor care nu mai doreau UDMR la guvernare. Bucuria declarării victoriei, însă nu a ţinut decât până la a doua propoziţie, când Victor Ponta a anunţat că urma, ca a doua zi, sa aibă o întâlnire cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. Această propoziţie a schimbat la 180 de grade starea sufletească a românilor, sătui de participarea lor veşnică la conducerea problemelor ţării, numai în interesul lor şi al lor şi pentru a asigura oficialităţilor maghiare la nivel judeţean şi local sfidarea legilor ţării, a Constituţiei şi a românilor, consideraţi de ei incapabili şi servili. Mulţi dintre ei şi-au manifestat, în diferite moduri, nemulţumirea şi jignirea faţă de această atitudine nedreaptă şi laşă în faţa electoratului care şi-a pus încrederea în el.

De aceea, la o reacţie vehementă, (în deosebi pe internet, mail, facebook etc.), Ponta a spus doar că a avut un dialog şi nimic mai mult. În fapt, aveam să aflam că între USL şi UDMR fusese un protocol cu Kelemen Hunor, încă din septembrie 2012, despre care nu a vorbit deloc în campania electorală, că, dacă se ştia, mulţi nu l-ar fi mai votat. De moment, lucrurile s-au mai liniştit.

Dezamăgirile nu s-au sfârşit, aici. O a doua dezamăgire a fost faimoasa „coabitare” cu Traian Băsescu, transpusă într-un act, pe care l-a ţinut 2-3 zile secret. Şi, tocmai pentru că era „secret”, s-a aflat despre el de pe „surse” ca, apoi, să fie văzut Traian Băsescu fluturându-l în mâini şi arătându-l reprezentanţilor la Consiliul Europei. Astfel, toate canalele TV au început, întâi să se întrebe ce era scris în el şi, apoi, aflându-i conţinutul, să înterpreteze „codul moral” pe care cei doi lideri de stat, Preşedintele suspendat, dar totuşi activ la Cotroceni, Traian Băsescu şi Primul Ministru, Victor Ponta, se angajaseră să-l respecte. Că mare lucru nu era de respectat s-a văzut, pentru că, în fond, în el se impunea să se ajungă la o exprimare decentă, normală, de respect reciproc şi instituţional între cei doi lideri ai organismelor centrale ale statului, preşedinţia şi guvernul.

Dezbaterile pe tema accesului la guvernare a UDMR au continuat. Kelemen Hunor, rămas pe dinafară de la pupitrul de comandă al României, începe tirul afirmaţiilor belicoase. Că în România nu este democraţie dacă nu este UDMR la guvernare, afirmaţie care a şocat mulţi analişti. Întrebat fiind dacă ar fi de acord cu Art. 1 din Constituţie a răspuns clar, NU. În luările de poziţie, ameninţă USL şi pe români cu presiuni internaţionale pe tema Constituţiei şi a organizării administrative.

Atât deschiderea porţii pentru intrarea UDMR la guvernare, cât şi Protocolul secret cu Traian Băsescu, realizate de Victor Ponta, conduc la ideea că învingătorii din alegeri fac pact de alianţă cu învinşii sau, mai exact spus, învinşii sunt învingători, ceea ce nici nu a visat electoratul român înainte de 9 decembrie 2012. Că această idee începe să se confirme este dovedită de aplombul cu care Gyorgy Frunda, devenit consilier al Premierului Victor Ponta pe probleme juridice, de drept internaţional şi drepturi ale minorităţilor, dezbate problemele privind rolul şi atribuţiile statului român. Pe lângă Frunda, alţi 2 maghiari au primit acord spre funcţii înalte. Dacă pentru noi, românii, Art. 1 nu este discutabil şi nici negociabil, din primii ani de democraţie, aşa cum a fost şi înainte, pentru maghiari este numai un motiv de a ne demonstra că statul român este învechit, nu se modernizează şi că ei urmăresc acest lucru.

Dezbaterea temelor hungariste este întreţinută consistent, în noua conjunctură, de Gyorgy Frunda, care susţine că modificarea Constituţiei, a drepturilor minorităţilor naţionale nu este o ameninţare, ci o „strategie de construcţie”. De aceea, va continua să colaboreze cu USL, pentru că reprezintă peste 1 milion de maghiari, ceea ce le dă dreptul să beneficieze de reprezentanţă proporţională la toate nivelurile. Dacă nu colaborează, spune Frunda, „este posibilă dispariţia drepturilor etnice”.

Eu ştiu la ce se referă această teamă a D-lui Frunda: la imensul şir de legi votate în favoarea lor, în cei 23 de ani de co-abitare, ca organizaţie culturală, civică, etnică şi politică, din care enumer doar doua. De pildă, Legea Retrocedărilor de pământ şi alte bunuri, pe acte false, ale ungurilor din ţară şi de afară, cum arată cercetătorii problemei, (vezi Corneliu D. Pop “Studiu privind retrocedarile de bunuri catre cultele religioase maghiare si alti solicitanti”). din care ei au ieşit îmbogăţiţi pe seama sărăcirii românilor şi în trecut şi în prezent. Legea Educaţiei, votată prin şantaj, consideratătă „piatră de hotar” pentru viitoarele lor acţiuni, care a privilegiat pe maghiari şi copiii lor, financiar: prin cota financiară mai mare ce revine unui elev minoritar faţă de cea a unui elev român; ca număr de elevi în clasă; ca număr de şcoli, în timp ce copiii de români, ale căror şcoli au fost desfiinţate, străbat căte 7-8 km dus şi întors de la şcoală, îngheţaţi de frig şi speriaţi de animalele ce le pot apărea în faţă. Aceste stări de lucru, cert îi aruncă în braţele abandonului şcolar şi, implicit, al analfabetismului.

Eu cred că drepturile care au fost câştigate de maghiari prin rapt şi fals în acte, în Legea retrocedării pământului şi şantaj politic ca Legea Educaţiei, trebuie schimbate pentru ca toată ţara, adică şi românii, ca locuitorii cei mai vechi ai acestui pământ, nu numai maghiarii, să beneficieze de aceste drepturi.

Pentru români, un sprijin consistent avem pe Profesor, Academician Dinu C. Girescu, istoric de anvergură, acum senator ales, care participă cu ştiinţă şi inimă de român la dezbaterile cu maghiarii, chiar când maghiarii se exprimă ne-elegant, nepoliticos şi se arată neinformaţi. Domnia sa susţine cu argumente imbatabile cauza românilor şi acest lucru demonstrează că noi, toţi, trebuie să avem o atitudine de veghe şi reacţie la manevrele şi tertipurile avocăţeşti, cu care vor să ne bulverseze maghiarii, care se consideră singurii „profesionişti”, fără de care, din păcate, D-l Victor Ponta nu putea guverna.

Ce neşansă pentru noi şi de această dată!!!

În ceea cepriveşte asigurarea „stabilităţii” ţării şi a atmosferei relaţiilor interumane şi interetnice româno-maghiare, nici aceasta nu se realizează decât daca are loc şantajul. Urmăriţi ţelul suprem al tuturor maghiarilor la nivelul celor două jdeţe: schimbarea sau, mai exact spus, alungarea celor doi prefecţi români din Covasna şi Harghita şi aducerea, din nou, a celor maghiari.

De ce ? Pentru că prefecţii români respectă legile ţării, Constituţia ţării, reprezintă Guvernul Român la nivel judeţean şi local. Or, acest lucru îi împiedică pe maghiari să sfideze şi să batjocorească toate deciziile ce vin de la centru.

Pentru maghiari, semnificaţia reală a termenului „stabilitate” este aceasta: dacă nu ne daţi ce vrem noi, dacă nu vom fi la guvernare, vom sta numai în stradă protestând,  cu pancarde, steaguri secuieşti şi unguresti, scandând ”vrem autonomie” etc şi în acţiuni antiromâneşti, inclusiv în afara graniţelor.

Şantajul este instrumentul cel mai la îndemână al acestor minoritari, plin de orgoliu, sfidători, nesătui de posturi în ierahia de vârf a ţării, de prestigiu, averi şi viaţă de lux, pe seama românilor, fără nici o legătură cu pământul pe care l-au moştenit şi pe care trăiesc, dar şi fără simţ naţional şi patriotic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*