În revista „Vitralii” apar și minciuni staliniste cu cerneală violentă

O excelenta publicaţie de istorie recentă apare în ţara noastră, propunându-și să spună adevărurile atât de necesare unui popor veşnic minţit. Publicaţia se numeşte  ”Vitralii” şi este editată de către veteranii din serviciile române de informaţii. Se află la anul III şi a ajuns la numărul 12. Se pot afla de aici multe dintre enigmele ascunse până acum poporului, cum ar fi, de exemplu, evenimentele din decembrie 1989, sau evenimentele din martie 1990 de la Tîrgu Mureş. Să nu uităm însă că fosta securitate este vazută de majoritatea populaţiei la fel ca şi în deceniul VI al secolului trecut, când teroriza aproape întreaga populaţie, când răspundea de puşcăriile politice, pline şi suprapline de oameni care nu au fost de acord cu comunismul. Tot în acea perioadă, securitatea era condusă de sinistrul călău Alexandru Nicolski, pe numele adevărat Boris Grunberg, precum şi de alţi indivizi cu nume asemănătoare.

În numărul 12 al revistei ”Vitralii” am găsit un articol în care unul dintre descendenții unui fost ambasador comunist în Argentina înfierează cu mânie proletară specifică ziarului Scînteia din perioada când, acolo, scria o altă mostră de stalinist, pe nume Saul Bruckner, care şi-a cosmetizat ulterior numele şi a devenit Silviu Brucan. Articolul se numeşte ,, Amintiri cu cerneală violentă“. În acest articol, Tudor Păcuraru, fiul lui Francisc Păcurariu, ambasador în Argrentina în perioada de tristă amintire, murdărea cu noroi memoria sculptorului Ovidiu Beldeanu (1924 – 1960 ), luptător în rezistenţa armată anticomunistă. Dar să demontăm pe rând minciunile domnului Pacuraru… Păcuraru afirmă că Ovidiu Beldeanu ar fi făcut parte din Frăţiile de Cruce, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare.

Realitatea este că Ovidiu Beldeanu ar fi activat într-o organizaţie numită ”Frunză Verde”, dar aceasta nu a avut nimic de a face cu Mişcarea Legionară. Ovidiu Beldeanu, fost membru PNŢ provenind dintr-o familie de luptători pentru Unire din oraşul Dej, este arestat în 1946. El spunea următoarele : „Într-o zi de marţi, pe la începutul lui februarie, am fost arestat de către ruşi şi apoi predat Siguranţei din Dej, învinuit că aş fi scris pe un perete „Jos Stalin” şi „Moarte ruşilor”. În schimb, scrisesem numai „Trăiască Iuliu Maniu” şi „Trăiască PNŢ”.” După ce a fost eliberat, a luptat cu arma în mână în Munţii Făgăraş, după care a fugit din ţară.

Așadar, iată care este realitatea şi cum înfierează domnul Păcuraru cu mânia specifică lui Bruckner. Dar să vedem și o altă minciună tipică acelor vremuri și oameni… Domnul Păcuraru afirmă că Ovidiu Beldeanu ”a plănuit şi a condus atacul împotriva Legaţiei României la Berna (14 – 16.02.1955), soldat cu asasinarea şoferului Aurel Şeţu”. Trebuie să recunosc, aceasta este doar o minciună parţială. Dar aş vrea să ii remintesc domnului Păcuraru că, în timp ce dânsul se afla prin strainătate și tineretul României, care nu accepta comunismul, umplea închisorile comuniste și era reeducat la Piteşti, alţii, pe crestele munţilor, luptau cu arma în mână împotriva celor care l-au trimis pe tatăl său ca ambasador în Argentina. Pentru a atrage atenţia opiniei publice europene despre ce se întîmplă în România, cinci băieţi viteji – Ovidiu Beldeanu, Ioan Chirilă, Ochiu Dumitru, Stan Codrescu şi Tudor Ciochină – pun stăpînire pe Legaţie, despre care se spunea că este un viespar al spionajului bolşevic în Elveţia. Şoferul legaţiei, Aurel Şeţu (agent al securităţii ), vrea să între forţat în legaţie, nu răspunde somaţiilor santinelei care deschide  focul. Şoferul este rănit, după care moare la spital, dar nu asasinat…

Despre ocuparea ambasadei de la Berna, Grigore Gafencu afirma : „un protest teribil, de deznădejde, împotriva vidului moral care domneşe în ţara lor”, exprimând, de fapt „deznădejdea unei întregi naţiuni.”

Între timp, sub patronajul sinistrului Saul Bruckner, ziarul Scînteia îi cataloga pe acei tineri drept ”bandiţi”. De acolo, spre rușinea lui, se pare că s-a inspirat ”tovarășul” Păcuraru când a scris articolul. Despre celelalte minciuni și inepții scrise nu am toate datele necesare să îl pot combate punctual, dar consider că tot articolul este un cumul de  minciuni din perioada stalinistă, așa cum se practica în acea perioadă.

Aduc cu acest prilej un omagiu celor cinci viteji şi îmi exprim regretul că acest articol murdărește reputaţia editorilor și a publicaţiei ”Vitralii”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*