De ce toate uniunile sunt în buzunarul lui Pilat?

Vladimir Pilat-Voronin e fericit. Fiind ucenic sîrguincios, și-a depășit cu brio  profesorul, care e nimeni altul decît președintele etern al PCRM-ului orfan de seceră și ciocan, dar cu simbolul cărții lăsat  în vigoare de Alianța pentru integrare cică… europeană. Pe timpul celor opt ani de guvernare ai țarului de la Corjova doar uniunile de muzicieni, cineaști și actori îi jucau  după cum cerea Suveranul. Acum  toate sunt în buzunarul noului țar, zis tot Vladimir, doar că de Lăpușna. Și de Soci, bineînțeles. Compozitorii, prin exponatul lor depus spre păstrare veșnică în Parlament, zis Gh. Ciobanu, huzuresc  ca în  basmele copilăriei noastre. Actorii benchetuiesc la nesfîrșit, datorită președintelui lor, care e și consilier municipal din partea LDPM-ului și membru în Colegiul Ministerului Apărării, condus de un PL-ist, și consilier al țarului, și director de teatru finanțat de Primăria condusă de alt PL-ist. Și… și… și…

Muzicienii, în virtutea schimbării conducerii lor, dar și ca mulțumire pentru luarea sub patronajul direct al Primului, nu pot  să fie decît în extaz continuu. Pînă-n 2014, la sigur. Gurile rele spun că cineaștii n-au cum să se plîngă, fiindcă și PL-ul și LDPM-ul închiriază lunar de la șeful lor contra sumei de 6000 euro lunar spațiul privat al acestuia, acordat cu …generozitate pe strada București a Chișinăului. Fără plata serviciilor comunale, care se achită suplimentar.

Au mai rămas scriitorii. Care se simt acasă, prin alegerea în calitate de președinte a vice-președintelui Asociației oamenilor de cultură din LDPM și prin cooptarea ldpm-iștilor în structura de conducere  a lor. În schimb beneficiază non-stop de bani, mașini, ordine și medalii, unii din ei, inclusiv președintele scriitorilor, căpătuindu-se cu cîte una în fiecare an! Se spune printre membrii acestei uniuni că  acesta o fi  de profesie colecționar al tuturor ordinelor, medaliilor și titlurilor onorifice existente în semiMoldova, dar acest fapt insignifiant, desigur,  nu poate să deranjeze pe nimeni, deoarece ldpm-izarea scriitorilor nu mai poate fi oprita de nimeni și de nimic!

Astfel, dintr-o singură lovitură, toate uniunile de creație ale guberniei au luat calea buzunarului de la spate al Primului. Și iată așa omul de artă, care trebuie să fie, prin definiție, un ales de Divin, nu un ales al muritorilor lideri de partid se căciulește în fața unui simplu om, și-l ia drept idol și se roagă ca acesta să guverneze acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin. “Și așa s-au întîmplat/Precum cucul i-au cîntat?” (Al. Donici).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*