Literatura reporterilor: viață la microfon

La începutul acestui septembrie al cărui soare auriu coboară mai devreme după colinele cu podgorii, la Sala Radio din București, Mihai Mihalache, un reporter a cărui viață s-a derulat între microfonul cabinei de emisie și de-a lung-latul satului românesc de pretutindeni, a lansat un consistent volum de interviuri, reportaje și tablete, publicat de Editura SC Profesional-Agromedia SRL și prefațat de Carmen Nedelcu. La eveniment au fost prezenți întreprinzători din agricultură, numeroși oameni de radio și televiziune (autorul a lucrat mai întâi în Televiziunea Română și mai apoi la Radio Romania, în studioul Antenei Satelor), iar mai apoi în presa scrisă pentru agricultori (Gazeta fermierului).

Intitulată Căzut din carul cu reporteri, cartea lui Mihai Mihalache este înainte de toate un elogiu decent închinat agricultorilor români, fermierilor și specialiștilor care refuză cu obstinație să abdice de la credința că agricultura românească este alternativa cea mai de nădejde a relansării economice, dacă nu și a repoziționării României printre țările Uniunii Europene capabile să hrănească o populație de patru ori mai mare decât cea proprie. Autorul cărții, de câțiva ani pensionar, și-a transferat „din lipsă de spațiu editorial” patima reportericească din „carul” Antenei Satelor la Gazeta Fermnierul, ulterior Revista Fermierul, cele mai multe din textele antologate văzând lumina tiparului în aceste pagini. El însuși o memorie lucidă a timpului său (născut  în Chiperceni Orheiului, a copilărit prin trenuri de marfă pentru refugiați care l-au purtat până pe miriștile din Bălțații Teleormanului sau până pe ogoarele de cartofi din ținutul Râșnovului), Mihai Mihalache a purtat cu sine nostalgia locului natal, cum îmi mărturisea cândva, dar când i-a fost dat să îl revadă, dezamăgit, nu a mai recunoscut decât un gard. Poate că și asta, dar și altele l-au făcut să rămână reportericește ancorat definitv în lumea satului românesc și în spiritualitatea rurală.

Convingerile sale legate de agricultura românească sunt  identice cu cele ale interlocutorilor radiofonici din viticultură şi din sistemele integrate ale unor fermieri care au reuşit în afaceri, cel mai adesea cu greutate, depăşind multe obstacole subiective iraţionale. Pagini reportericeşti memorabile se consemnează cu dr. ing. Georgel Costache, vrâncean împătimit în ale viei şi vinului, recunoscător dascălilor săi până la vârsta senectuții și aureolat în gratularea lor cu o serie de trofee redutabile în competițiile oenologilor români și ale celor din lumea largă a producătorilor de vinuri. Alte motive de dăruire profesională în producția de vinuri oferă reporterului ing. Ioan Georgiu, producătorul Mustoasei de Mădărat, sau prof. univ. dr. Dan Boboc, conducătorul Asociației Degustătorilor Autorizați din România, ale cărui concluzii au greutatea înaltei competențe științifice și a unei bogate experiențe competiționale.

Nu mai puțin interesantre sunt dicuțiile reporterului cu ing. dr. Dimitrie Muscă, de la Curtici, un colocutor sincer și în eșecuri, dar și în reușitele sale, un spirit critic obiectiv, care nu ocolește cu eufemisme lucrurile care dor în chip funcțional agricultura românească începând de la Ministerul din B.dul Carol până la reprezentanții teritoriali ai APIA, ai inspecției și controlului, ai autorităților fitosanitare și ai industriei alimentare. Materialele reportericești reținute de autor în sumarul cărții sale au fără echivoc contingențe subtile și cu lumea spirituală a satului, și cu evocarea  indirectă a unor stări de lucruri ori de personalități memorabile și pilduitoare, adevărate modele vii pentru orice proiect de carieră, dar și dătătoare de imbolduri pentru cei care încă ezită să întemeieze o afacere în agricultura românească de teama secetelor persistente și a inerțiilor consistente din deciziile guvernamentale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*