Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1984-1985)

După invadarea Cehoslovaciei de către armatele din cinci state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (O.T.V.), cu excepţia României din 20-21 august 1968 şi impunerea aşa-numitei „Doctrine Brejnev”, Nicolae Ceauşescu şi-a manifestat în mod deschis unele idei antisovietice şi a adoptat anumite hotărâri incomode pentru autorităţile de la Kremlin. Printre altele, liderul P.C.R. a întreprins demersuri pentru menţinerea permanentă a unităţilor armatei române în subordinea sa directă, precum şi pentru prelungirea cu numai cinci ani a valabilităţii Tratatului de la Varşovia. Prima acţiune l-a nemulţumit pe Leonid Ilici Brejnev, iar cea de-a doua a stârnit comentarii atât la o reuniune a miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor membre ale O.T.V. (Budapesta, 19-20 aprilie 1984), cât şi la o şedinţă a alianţei respective, desfăşurată la nivel de experţi în luna iulie 1984 – unde reprezentanţii Poloniei şi U.R.S.S. au propus prelungirea cu încă 20 de ani a valabilităţii Tratatului de la Varşovia, precum şi o clauză de prelungire automată a acestuia cu încă zece ani. Practic, au fost propuse aceleaşi termene de valabilitate cu cele existente în documentul de bază, încheiat la 14 mai 1955, la Varşovia.

La 31 august 1984, Ştefan Andrei, ministru al Afacerilor Externe, a întocmit un raport referitor la stadiul negocierilor pentru prelungirea valabilităţii Tratatului de la Varşovia, care expira la 4 iunie 1985, şi l-a trimis lui Nicolae Ceauşescu. Documentul a fost analizat şi, în cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 10 septembrie 1984, Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat decizia: „Să lăsăm deocamdată pe 5 ani, şi pe urmă o să mai vedem”.

Deosebit de interesant de semnalat este şi faptul că, la 11 februarie 1985 – cu o zi înaintea desfăşurării şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. în care s-a discutat încă o dată despre noul termen de valabilitate al Tratatului de la Varşovia – a fost publicat în Canada un articol referitor la acel subiect, în care era folosită o sursă de informaţii din Bucureşti a agenţiei „Reuters”. În cadrul articolului era citat un înalt oficial din Ministerul român al Afacerilor Externe, care, sub protecţia anonimatului oferită de un ziarist străin, ar fi declarat astfel: „Textul [Tratatului] va rămâne acelaşi […] subiectul său trebuie să fie discutat şi hotărât la cel mai înalt nivel”. Totodată, acesta ar fi susţinut în week-end-ul care trecuse – posibil, după întâlnirea de la Bucureşti dintre Nicolae Ceauşescu şi Sir Geoffrey Howe, ministrul de Externe al Marii Britanii (sâmbătă, 9 februarie 1985) – faptul că nu fusese încă stabilită o nouă perioadă de valabilitate a tratatului respectiv.

În acelaşi articol se afirma faptul că diplomaţii occidentali aflaţi la posturile din Bucureşti ştiau despre o tentativă de acord dintre statele membre ale O.T.V., stabilit la sfârşitul anului 1984 şi care prevedea prelungirea cu doar zece ani a Tratatului de la Varşovia (termen respins ulterior de către sovietici). Totodată, diplomaţii occidentali din România aveau cunoştinţă despre faptul că, în luna septembrie 1984, la Varşovia, delegaţia română propusese un termen de cinci ani, în timp ce sovieticii au afirmat că doresc 20 de ani de valabilitate a Tratatului. Aceste informaţii inedite ne determină să formulăm următoarele întrebări:

– Cine a fost înaltul oficial din Ministerul român al Afacerilor Externe citat de agenţia „Reuters” şi ale cărui declaraţii au apărut apoi în publicaţia din Canada?

– Autorităţile române au premeditat scurgerea de informaţii către mass media occidentală (în scopul menţinerii unei imagini propagandistice favorabile României în cercurile politice din Occident) sau a fost vorba doar despre o indiscreţie săvârşită de înaltul oficial român?

– Diplomaţii occidentali din Bucureşti au primit în mod deliberat anumite informaţii sensibile din partea autorităţilor române, în perioada septembrie 1984 – februarie 1985, cu privire la stadiul negocierilor referitoare la prelungirea valabilităţii Tratatului de la Varşovia? Sperăm să putem răspunde la aceste întrebări în cursul cercetărilor viitoare.

Decesul liderului suprem de la Kremlin, Konstantin Ustinovici Cernenko (10 martie 1985), a pus capăt „jocului” iniţiat de preşedintele României în primăvara anului 1984. Deoarece propunerile româneşti de prelungire doar cu cinci sau zece ani a valabilităţii Tratatului de la Varşovia nu au fost acceptate de autorităţile sovietice, Nicolae Ceauşescu a semnat, în cele din urmă, la 26 aprilie 1985, „Protocolul privind prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală semnat la Varşovia la 14 mai 1955″, alături de ceilalţi conducători ai statelor membre ale OTV, în condiţiile păstrării termenelor de valabilitate din tratatul încheiat la 14 mai 1955.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*