Șezătorile revizionismului…

Întotdeauna sărbătorile de Rusalii au fost folosite de liderii maghiari, şi continuă să fie, ca prilej pentru a face din România, ceea ce eu am numit un fel de „Mecca” a întregii maghiarimi de pe glob, care vine de „’ntunecă pământul” la Şumuleu-Cluj şi nu în propria lor ţară, Ungaria.

O asemenea manifestare, în concepţia mea, are şi o seamă de semnificaţii etnice bine chibzuite de liderii maghiari: să intimideze, să domine, să arate românilor forţa de care dispun, să le reamintească graniţa pe care au avut-o după Dictatul de la Viena, la care speră, atât de mult, să se revină şi să le arate că se întorc acasă, în „patria secuiască”, pe „pământul secuiesc”, pe care vor să realizeze, în fapt, „solidaritatea ungaro-maghiară”. Ingerinţele Ungariei în acest eveniment, ca şi în altele, nu pot fi neglijate. De altfel, nu trebuie să uităm că, odată cu declaraţia lui Victor Orban că el este Primul Ministru al tuturor maghiarilor, intervenţia lui în politica maghiarilor a fost vizibilă în toate ocaziile, precum,  prezenţa lui la Universităţile de vară ale tinerilor maghiari şi unguri, de la Tuşnad, la zilele lor naţionale sărbătorite în România, prin şansa primirii celei de a doua cetăţenii de către maghiari, toate având menirea de a realiza scopul unic al tuturor, autonomia teritorială pe criterii etnice.

Alături de Victor Orban, un oficial puternic angajat în autonomia maghiarilor este şi Preşedintele Parlamentului Ungar, Laszlo Kover. El afirmă că „simte o răceală a relaţiilor româno-maghiare, în ultimele săptămâni”. Desigur, „răceala” vine de la schimbarea guvernului de serviciu pentru ei, Băsescu-Boc, care nu-i mai privilegiază, ci, dimpotrivă, au rămas pe dinafară, ceea ce nu le convine. Kover Laszlo pune refuzul înhumării lui Nyro Jozsef pe seama campaniei electorale, care, în concepţia tuturor maghiarilor şi a ungurilor, aduce în prim-plan „cartea Maghiară”, adică, afirmarea naţionalismului românesc. Ceea ce uimeşte la această etnie, naţionalistă până la extremism dintre toate câte se află în Romania, este refuzul de a accepta că şi, noi, românii, suntem şi trebuie să fim naţionalişti, în limite normale, adică să ne apărăm interesele  ţării şi ale poporului. D-l Kover speră să se revină „la normal”, adică, spunem noi, la cedările succesive ale guvernului marionetă Boc, sub „înaltele auspicii” ale UDMR-ului, care a decis, prin şantajarea guvernului, realizarea multor revendicări, printre care votul celei mai abjecte legi pentru români şi şcoala românească, Legea Educaţiei. Prin această Lege, limba română a fost scoasă de la predarea Istoriei poporului român şi a Geografiei României, elevii români au obţinut o cotă mai scăzută a finanţării, în raport cu cei ai minoritarilor, şcolile româneşti cu număr de elevi scăzut au fost desfiinţate etc.

Devenită, în concepţia lor, cea mai mare realizare din ultimii 20 de ani, ceea ce este şi adevărat, Legea Educaţiei, este considerată, totodată, şi o piatră de hotar pentru acţiuni viitoare, deci, ei nu se vor opri aici. Dl. Kover speră ca România şi Ungaria să revină la „conlucrarea” dinainte, la acea perioada de activitate comună „bilaterală”, ce a caracterizat relaţiile dintre state. Într-adevăr, în perioada de vârf a realizărilor maghiarilor, şi la nivel statal ei au înregistrat progrese. Ungurii, în persoana preşedintelui Parlamentului ungar, împreună cu Roberta Anastase, Preşedinta Camerei Deputaţilor, îşi făceau vizite reciproce, iar maghiarii visau la votarea în regim de urgenţă a legii Minorităţilor naţionale şi a Legii Autonomiei  culturale. Ajuns în vizită în România, D-l Kover a vorbit chiar de un drept divin al maghiarilor la autonomie, afirmaţie pentru care şi-a atras critici din partea analiştilor români.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*