Ungurii ridică statui lui Horthy, iar românii dărâmă busturile lui Antonescu. Cine sunt independenţi?

Ceea ce se întâmplă în Ungaria vecină înspăimântă românii şi întreaga Europă. Comunitatea evreiască mondială a intrat în alertă privind restaurarea simbolisticii regimului criminal de tristă amintire Horthy alias Sallasy, care a condamnat la moarte prin împuşcare sau trimitere în lagăre de exterminare sute de mii de evrei, ţigani, sârbi şi români.

În timp ce în ţara noastră mareşalul Ion Antonescu continuă să fie un personaj “pus la zid” de istoria oficială, deşi a fost un erou naţional şi un salvator al evreilor din România pe care i-a sprijinit să emigreze în Ţara Sfântă, în Ungaria, omologului acestuia, amiralul Horthy, continuă să i se ridice statui. Un nou bust a fost dezvelit cu mare fast sâmbătă, în localitatea ungară Csokako. Premierul Viktor Orban a refuzat să condamne evenimentul, precizând că acest gen de decizii aparţin exclusiv a autorităților locale. ”Horthy ne-a arătat drumul”, a declarat primarul Gyorgy Furesz în fața celor peste 800 de persoane care au asistat la ceremonie, mulţi dintre aceştia membri şi simpatizanţi ai diverselor organizaţii naţionaliste radicale. Întrebat înainte de inaugurare de ce nu a blocat această inițiativă a unei asociații civice, primarul a declarat că ”societatea ungară trebuie să se maturizeze și să accepte că există fel și fel de oameni”. Inițiativa nu este una singulară, luna trecută o altă statuie a fost ridicată la Kereki, în sud-vestul Ungariei. Mai multe străzi, pieţe sau parcuri din întreaga țară au fost deasemenea numite după Miklos Horthy”, conform FrontPress.ro.

Pe de altă parte, Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel pentru Pace, a înapoiat Ungariei ordinul Marea Cruce, primit în 2004, ca urmare a participării preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, Laszlo Kover, la o ceremonie organizată în România în memoria lui Jozsef Nyiro. Într-un comunicat, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” anunţă că este împuternicit de către prof. univ. Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, să transmită următoarea scrisoare prin care înapoiază statului ungar Ordinul Marea Cruce, “ca urmare a intensificării manifestărilor antisemite sau cu semnificaţie fascistă la care participă oficiali ai Republicii Ungaria”. “Domnule preşedinte (al Parlamentului Ungariei – n.red.), am aflat cu profundă dezamăgire şi indignare despre participarea dumneavoastră, alături de secretarul de stat pentru cultură Geza Zsocs şi de liderul formaţiunii de extremă-dreapta Jobbik, Gabor Vona, la o ceremonie organizată în România în memoria lui Jozsef Nyiro. (…) Mi se pare ofensator ca preşedintele Parlamentului ungar să participe la o ceremonie în favoarea unui ideolog fascist ungar al regimurilor Miklos Horty şi Szalasi”, scrie Elie Wiesel.

Istoria postrevoluţionară a României a adus în spaţiul public voci care cereau reabilitarea mareşalului Ion Antonescu. Spre sfârşitul anilor ’90 şi la începutul anilor 2000 au apărut în multe oraşe busturi ale mareşalului acuzat de deportarea evreilor din Basarabia şi Bucovina şi câteva bulevarde şi străzi din oraşe importante ale României căpătaseră numele lui Antonescu. În 2002, de exemplu, erau în total 25 de străzi care purtau numele mareşalului în toată ţara. Iar la Târgu Mureş, ca să ajungi la Memorialul Victimelor Holocaustului trebuia să treci pe Bulevardul „Ion Antonescu”. Scandalurile iscate de aceste denumiri sau de bustul din Slobozia, de pildă, ar fi rămas uitate dacă nu se ridica o statuie a mareşalului şi la Bucureşti.

La 1 iunie 2001, când se împlineau exact 55 de ani de la executarea lui Antonescu, Corneliu Vadim Tudor şi Iosif Constantin Drăgan dezveleau un bust al acestuia în curtea unei biserici din Bucureşti. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” de la Piaţa Muncii este una dintre ctitoriile mareşalului, care printre altele a contribuit şi la construirea unor aşezăminte de cult din Bucureşti. La presiunea publică, guvernul Năstase dă în martie 2002 o ordonanţă de urgenţă „privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Prin ordonanţa 31/2002 este considerată infracţiune însăşi negarea sau contestarea în public a Holocaustului şi a efectelor acestuia. De asemenea, „se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” şi acordarea numelor acestor persoane „unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice”. La Cluj-Napoca fostul primar Funar a ridicat un soclu pentru statuia lui Ion Antonescu în faţa unei biserici ortodoxe din cartierul Mănăştur pe o stradă care purta numele Mareşalului. În 2004 odată cu venirea lui Emil Boc primar, proiectul ridicării unei statuii a lui Ion Antonescu a fost anulat, iar strada a recăpătat vechea denumire Primăverii. A trebuit schimbate numele străzilor în toată ţara (o operaţiune care a durat câţiva ani) şi au fost demontate statuile dedicate mareşalului. Până la scoaterea definitivă de pe soclu, susţinătorii lui Antonescu s-au gândit că e suficientă acoperirea bustului cu un fel de găleată de metal în curtea bisericii bucureştene. Procedeul a dus la alte discuţii şi până la urmă bustul a fost de tot îndepărtat. A rămas soclul pe care este scris numele lui Antonescu şi plăcuţa de marmură de pe faţada bisericii. Jos este o însemnare tip graffiti, care e încă vizibilă, cu toate că s-a încercat acoperirea ei cu var: „Antonescu – erou naţional”.

Se pune întrebarea firească de ce guvernul Ungariei nu ţine cont de avertismentele internaţionale şi reabilitează criminali de război dovediţi ca Horthy sau Sallasy, ridicându-le statui, oferind numele lor unor străzi, iar România este nevoită să treacă la index numele şi statuile mareşalului Ion Antonescu, un militar de carieră autoritar, care a încercat salvarea evreilor refuzând ferm trimiterea acestora în lagărelele morţii aşa cum solicita Hitler şi Himmler. Liderii unguri Horthy şi Sallasy au trimis peste un milion de evrei în lagărele de exterminare germane şi li se ridică satui şi  dau nume de străzi în Ungaria, iar Antonescu care a încercat să salveze vieţile evreilor cu cetăţenie română de la moarte este interzis de guvernul român. De aici înţeleg că ungurii au mai mare respect faţă de conducătorii lor, chiar dacă au fost criminali de război, iar noi, românii, pentru a fi mereu în genunchi în faţa Europei, trebuie să călcăm memoria unui mare general care a comandat cruciada anticomunistă din Rusia? Înţeleg că România e condusă de copiii ideologici ai kominterniştilor, ca Tismăneanu, Patapievici sau Roman, care ne-au adus comunismul călare pe tancurile sovietice de la Moscova şi acum ne dau lecţii de democraţie la televizor, cum românii trebuie să stea mereu în genunchi şi cu faţa la pământ sub privirile stăpânilor fie ei americani, germani sau ruşi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*