PDL ia urma PNŢCD-ului?

Luptele din PDL par să nu se mai termine. De câteva luni şi, mai cu seamă, după pierderea alegerilor, partidul care a condus România în ultimii patru ani s-a transformat într-un veritabil ring de box, în care s-au aplicat upercuturi şi lovituri „de dreapta“, de cele mai multe ori sub centură.

Cei mai atacaţi s-au dovedit membrii Biroului Permanent Naţional şi, în special, Elena Udrea, Roberta Anastase şi Emil Boc. Spre cinstea ei, fosta consilieră de la Cotroceni a renunţat la şefia organizaţiei de Bucureşti, după rezultatele catastrofale din 10 iunie. La fel au procedat şi Poteraş şi Gheorghe Ştefan de la Piatra Neamţ, chiar dacă acesta din urmă câştigase primăria locală. Gestul lor a fost urmat de alţi membri importanţi ai PDL, ceea ce a produs un adevărat seism în interiorul unui partid care ajunsese să fie urât de români.

În această dispută a onoarei şi a responsabilităţii, doar Boc şi Anastase au refuzat să demisioneze, agăţându-se cu disperare de putere. Până la urmă, aproape că au fost forţaţi să facă acelaşi lucru, chiar de către cei pe care i-au condus cu mână de fier de-a lungul anilor.

Surprinzător, Traian Băsescu a stat liniştit în barca sa şi nici măcar nu a încercat să mai intervină în această dispută de „care pe care“. Spun surprinzător, deoarece Traian Băsescu este socotit drept politicianul fără de care PDL nu ar fi ajuns la guvernare. La prima vedere, fostul comandant de cursă lungă s-a săturat să mai interpreteze rolul preşedintelui-jucător, însă, cu siguranţă, are pregătit un „plan B”, care să ducă la salvarea partidului sau măcar la regruparea acestuia în jurul unui nucleu de tovarăşi de nădejde.
Până atunci, Traian Băsescu are propriul meci cu Victor Ponta, pe seama reprezentării României la Bruxelles, la sfârşitul lunii. Sunt convins că pe 90 la sută dintre români nu-i interesează disputa dintre preşedinte şi premier, ci mai degrabă o politică de redresare economică, locuri de muncă, cu salarii şi pensii mai mari.

Revenind la problema arzătoare din PDL, să nu-i plângem pe liderii acestui partid, inclusiv pe cei de la nivelul local. Chiar şi în condiţiile destrămării PDL, îi vom regăsi pe pedelişti înregimentaţi în alte partide. Ca mercenari. Dar ce mai contează acest lucru într-o politică fără principii şi politicieni fără demnitate?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*