„Patriarhul” de la Chișinău

Despre Părintele Preot Dr. Petru Buburuz am mai scris cu câțiva ani în urmă, deși nu ne-am întâlnit decât o dată în viață față către față.

Distanța geografică nu ne-a împiedecat însă ca să ne întâlnim destul de des pe lungimea undelor, prin telefon, prin internet, sau să ne citim reciproc paginile scrise în diferite cărți și reviste.  Momentul aniversar al celor șaptezeci de ani mă bucură și mă întristează în același timp. Mă bucură, fiindcă am prilejul să-i urez ani mulți și fericiți de aici înainte și putere de muncă pentru a-și  duce la bun sfârșit proiectele grandioase pe care le are, cât și altele ce vor apare pe parcurs. Mă întristează, fiindcă părintele este la o vârstă respectabilă, care ne amintește că suntem călători prin lume, că soarele e pe culmea dealului!

Îi port un respect deosebit pentru tot ceea ce face pentru Biserica Ortodoxă, pentru cultura românească și pentru neamul românesc. Se înscrie pe linia marilor preoți români, care au făcut și au scris istorie. A zidit în inima Chișinăului o catedrală și un centru civic și cultural grandioase, care sunt ca o pecete a spiritului românesc pe un hrisov scris cu sânge de-a lungul veacurilor. A însemnat prin ele, pentru eternitate, că românii n-au pierit de acolo, că religia și tradiția creștină ortodoxă și românească este puternică și va dăinui. A continuat să realizeze, să publice și să difuzeze în parohie și în cele patru zări revista de suflet a moldovenilor, ,,Luminătorul”, în care a spus adevăruri, pe care nu le găsești oriunde. A găsit răgaz să mai și scrie și să publice articole, studii și cărți personale. Intenționează să realizeze în apropierea catedralei ,,Sf. Petru și Pavel” o bibliotecă publică imensă, care să fie deschisă tuturor iubitorilor de limbă și cultură românească. În biblioteca aceea m-a asigurat că vor fi câteva rafturi cu cărți primite de la… Parohia Malovăț! A cultivat cu pricepere prietenii și legături cu numeroși oameni și instituții de cultură din România, contribuind astfel din plin la strângerea legăturilor dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului. A călătorit mult în România, bucurându-se ca un copil de frumusețile țării-mamă.

S-a rugat de-a lungul a peste o jumătate de veac de slujire a altarului pentru dânsul, pentru toți și pentru toate și, fără îndoială, pentru neamul românesc. A știut  să cultive în parohie, cu tact și răbdare, atmosfera de familie, de comunitate bine închegată; a știut să cultive respectul față de Dumnezeu și față de oameni. A făcut multe, fiindcă și-a rezervat prea puțin timp pentru el însuși, pentru familie. Simțul datoriei l-a ,,terorizat” întotdeauna.

Pentru tot și pentru toate, acum, la ceas aniversar, îi mulțumim.

Mă alătur și eu celor ce-l iubesc și-l respectă și-i urez din tot sufletul ani mulți și fericiți, cât și noi realizări în ogorul Bisericii și Patriei.  La mulți ani, Părinte Petru Buburuz!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*