Este evident: UDMR joacă după noi scheme, ieşind din spaţiul lovitorilor pe care ni le-a aplicat până acum, dar nu pentru a muta mingea iredentistă într-o zonă limitată de ceea ce au căpătat până acum, ci pentru a ne agresa în continuare printr-o politică de expansiune a „spaţiului” de manifestare în aşteptarea momentelor şi conjuncturilor necesare altor jonglerii şantajişte.
De fapt, se anunţă vremuri dificile pentru maghiarimea politică. Nu suficient de dure însă pentru a-i vedea defintiv alungaţi din spaţiul politic. Şi vin vremuri grele pentru ei din perspectiva unei posibile restrângeri a anumitor părţi din mârşavele beneficii obţinute de pe urma guvernării cu PDL. Iar formaţiunea se pregăteşte, printr-o repoziționare politică teritorial-expansionistă, pentru confruntările pe care le vor avea de dus. Confruntări pentru apărarea privilegiilor pe care le-au obţinut şi pentru a căror menţinere vor fi în stare să-i declare adversari pe toţi cei din jurul lor.
Prima acţiune pe care maghiarimea politică o va taxa drept atac la integritatea şi „valorile” etniei este previzibila anulare a ordonanţei privind înfiinţarea liniei de studiu în limba maghiară de la Târgu Mureş. Lucru anunţat deja de Victor Ponta. Acțiune pe care USL o va duce până la capăt, pentru că toţi ochii sunt aţintiţi asupra primelor dovezi de eficienţă a noului guvern. Iar cum măririle de pensii, restituirea salariilor, îndreptarea erorilor generate de înfiinţarea clasei pregătitoare, eliminarea aberantelor dosare penale de fraudă în cazul celor care au solicitat şi primit ajutoare sociale, având cu o pană mai mult decât numărul de găini permis de nomenclatorul lui Boc, sunt departe de a putea fi rezolvate, guvernul Ponta va trebui să facă din anularea ordonanţei UMF un prim bastion de capital electoral.
Important este însă ca noul premier să nu se oprească aici. Pentru că, ținând cont de felul în care înființarea liniei de educaţie în limba maghiară de la UMF a fost supralicitată mediatic, deşi în paralel se luau alte decizii promaghiare şi anti-româneşti care sfâşiau cu adevărat fiinţa naţională, ar trebui să ne gândim dacă punerea pe tapet a acelei linii de studiu nu a fost, de fapt, o perdea de fum necesară trimierii noastre pe alte direcţii.
Pentru că maghiarimea politică era conştientă de ceea ce ar putea urma în planul anulării anumitor revendicări cărora guvernele Boc şi MRU le-au dat atât de uşor satisfacţie, încât este imposibil să nu-şi fi pregătit din timp terenul. Poate chiar prin agitarea unor false ţinte, sacrificabile după rocada la putere, în aşa fel încât adevăratele beneficii să nu intre în vizor. Iar desfiinţarea ordonanţei UMF poate fi o asemenea ţintă din a cărei sfârtecare mediatică se poate crea suficient praf pentru a lăsa alte „drepturi”, cu adevărat periculoase pentru noi, neatinse.
De aceea, dovedirea aplecării spre apărarea interesului naţional de către PSD nu trebuie să se oprească în acest moment doar la anularea acelei ordonanţe, ci trebuie să se intre mai adânc în substanţa pe care a pus mâna maghiarimea politică. Agenţiile (de la Radioul Naţional la Apele Române), secretarii şi subsecretarii de stat de prin ministere, deconcentratele şi multe alte segmente instituţionale acaparate într-un îndelung proces de insinuare datorat „gratitudinii” PDL. Iar intervenţia guvernului trebuie să aibă loc înainte ca UDMR să apuce să-şi consolideze poziţiile în teritoriu în urma alegerilor locale, maghiarimea politică fiind în plină expansiune la nivel local.
Deja UDMR a ieşit în perspectiva acestor alegeri cu o armată de candidaţi, strategia fiind simplă. Ceea ce s-a obţinut prin jocurile de culise anti-româneşti de la nivel central, inclusiv prin miniştrii şi vicepremierul pe care i-a avut la Palatul Victoria, trebuie apărat acum prin consolidarea forţelor în teritoriu. Un teritoriu pe care, cu tupeul şi nesimţirea deja proverbiale, vor încerca să-l extindă dincolo de zona de manifestare de până acum.
Desigur, este improbabil ca UDMR să obţină fotolii de primari în întreaga ţară. Mai ales în marile oraşe din afara Ardealului ori chiar în Bucureşti, unde au și fost scoși la lumină candidaţi pentru trei primării. Din această persectivă, şansele sunt nule şi o ştiu prea bine, prin noua lege electorală oricum candidaţii cotaţi de la şansa a doua în jos fiind perdanţi sigur. În primul rând din cauza organizării unui sigur tur de scrutin.
În schimb, prin listele de nominalizări pentru funcţiile de consilieri ai consiliilor locale, municipale ori judeţene, pe care le trag după sine, aceste nominalizări „externalizate” din zonele cu reprezentare maghiară sunt cât se poate de periculoase. Pentru că ne putem trezi cu unul sau mai multe „piese” de infiltrare a intereselor UDMR, înclusiv într-unul din cele trei sectoare ale Bucureştiului la care au marjat.
Or, unde este locul care impune acum prezenţa „de ecart” pentru protejarea beneficiilor obţinute dacă nu la nivelul consiliilor?! Și asta pentru a putea apăra ceea ce au obţinut, dar şi pentru a-şi continua schemele de insinuare a fel şi fel de politici de tip „troian” în politichia mereu dezbinată a partidelor româneşti. De fapt, pe acest lucru se şi bazează această „expansiune”: pe fisurile generate de orgoliile şi crizele de încredere dintre partidele româneşti.
Extrapolând, maghiarimea joacă acum după modelul „pliciului” lui Prigoană. Prezenţa „de decor” în calitate de candidat la primărie pentru a face loc altor interese care vin o dată cu lista de consilieri. Iar dacă în cazul lui Prigoană interesele sunt legate strict de afacerile de casă (şi ghenă), iar modele similare se găsesc şi în ţară, unde sunt candidaţi care au intrat în „luptă” nu pentru a câştiga „potul” cel mare, încrederea şi votul alegătorilor, ci pentru a-şi asigura printr-un număr suficient de sufragii implantarea la nivelul consililor locale, municipale ori judeţene a pieselor de „lobby” şi şantaj în vedrea dirijării contractelor de diferite spețe.
În cazul maghiarimii politice, „plicuirea” românilor şi a Statului Român urmăreşte aceleaşi calapod, dar nu numai pentru implantarea intereselor financiare, ci şi pentru tragerea sforilor în crearea unor noi oportunităţi de şantaj.
Lasă un răspuns