Pe 9 martie, de ziua Sfinților Mucenici, era în satul Bârda un frumos obicei, menit să apere copiii în timpul anului de șerpi și de primejdii. Pentru aceasta, în dimineața zilei respective, înainte de a ieși afară, copiii erau ,,afumați”. Pentru aceasta li se trecea repede o cârpă aprinsă printre picioare, în jurul trupului, în jurul mâinilor și capului. În amintirea acelui obicei, am scris câteva rânduri:
,,În diminețile de Sâmți,
Când se crăpa de primăvară,
Mă afuma mama
Cu zdrențe de ie,
Să nu mă-nfășoare șerpii,
Vârcolacii, durerile,
Ispitele, gândurile,
Iluziile și dușmanii.
Călăream colinda de-alun
Și goneam năpraznicul șarpe
Prin Munții Cernei,
Pe văi și pe ape,
Izbind iataganul,
Zburându-i cap după cap,
Strunind armăsarul.
Al viperei corn de-argint
La șold strălucea
Și mii de-armate
În ropot plecau,
Când dreapta-mi văzduhul tăia.
Goneam vârcolacii
Și lumea râdea.
Plecat-am într-o vreme
La margini de tărâm,
Să fur un măr de aur
De la un zmeu hapsân.
Luat-am pe-ndelete
Drumeagul de pe vale
Și luni și ani am dus-o
Pe neștiuta cale.
….Deodată,
Din depărtări de drumuri nebătute
Un groaznic șarpe vine,
Cu gura-nsângerată
Și ochi de bale vineți
Spre mine ațintind.
Pocnea din coadă-ntr-una,
Se zvârcolea pe câmpuri,
Mă-nfășura cu trupul….
O, Doamne, bietul sânge
În vine-mi îngheța!
Sâmților din drum de vreme,
Dați-mi focul de-altădată,
Dați-mi maica să mă cheme,
Dați-mi cornul, calul, spada,
Dați-mi iar copilăria,
Luați-mi șerpii și zăpada!
Lasă un răspuns