Potopul cultural

Acum, cînd sărăcia-n uși ne bate

Și e-n zadar tot ce s-a împlinit,

Moare din nou cultura de la sate

Și lumea e-n declin fără sfîrșit.

 

Orașul n-a produs nicicînd cultură,

Viciul a fost cultura lui mereu,

Dar azi e criză dublă în natură,

Dac-a pătruns în sat un tîrg de ură

Și omul n-are nici un Dumnezeu!

 

Ce surogate ne-ndrumează firea,

Cînd lumii i-i rușine de folclor

Și mîine va cînta doar amintirea,

Trecînd sub plopi: „Mai am un singur dor…?”

 

Nici o dreptate nu-i cînd moare mama,

Snopită în bătăi, mereu, pe drum,

Poliția, procuratura, vama,

Toți vor să fie mituiți acum.

 

Tinerii nu se mai întorc în sate

Și nici nu pleacă pe la școli– n-au bani,

Potopul cultural lovește-n toate,

Dar mai ales îngenunche țărani.

 

 

Sunt fără de noroc săracii țării,

Cu el aprins-au cel din urmă foc,

Căruțe nu-s, caii sunt ai uitării,

Iar căruțași nu se zăresc deloc.

 

Potopul cultural ne dă de știre

Că și Christos e în pericol grav,

Lumea nu crede-n nimeni cu cîrtire

Și satul e un boure bolnav,

 

Care s-ar ridica, dar nu mai poate,

Fînuri alese nu-i mai sunt de leac,

Cu ochii scoși, cu coarnele lui sparte

Muge la pragul omului sărac.

 

Se-aud prin sat colinde părăsite,

Care jignite-și caută-adăpost,

Dar nu ne mai găsesc și lumea-nchide

Porțile toate, grele, fără rost.

 

Suntem  zădărnicia lumii veche?

Ne-am  depășit statutul de popor?

Sufletul nostru-i floare la ureche?

S-a demodat colindul din folclor?

 

E grav dacă vom crede că se duce

Lucrarea anilor apuși în van

Și vom alege alt  comînd de cruce

Și altă doină noului țăran.

———————————————–

Atunci, dacă nu vom mai crede-n Țară

Și-n sărăcii vom pregeta total,

Va fi să vină cel ce ne omoară,

Ultimul rău – Potopul Cultural!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*