Time-out duminical…

Am citit şi recitit două definiţii, aparent amuzante, ale democraţiei şi dictaturii: „Democraţia este sistemul politic care îţi permite să strigi că trăieşti în dictatură” şi „Dictatura este sistemul politic care te obligă să susţii că trăieşti în democraţie”. Conform acestor definiţii, în România trăim, totuşi, într-o democraţie. Ca toate democraţiile, şi aceasta este departe de a fi perfectă, însă cu ceva şanse de perfecţionare. Personal, susţin că există şanse de perfecţionare, de când am văzut că românii ştiu să protesteze, ca orice popor care îşi face o imagine despre felul în care doreşte să trăiască.
Aceasta este o bilă albă la adresa poporului. Trebuie să recunosc că am o bilă albă şi pentru Putere, pentru felul în care a reacţionat la proteste. Cu declaraţii, mai mult sau mai puţin inteligente, dar fără să intervină în forţă când demonstraţiile au fost paşnice.
Ne place sau nu, am văzut, de-a lungul istoriei, că cele mai importante ajustări ale democraţiei s-au făcut în urma unor manifestaţii în stradă. Dacă manifestaţiile sunt masive, indiferent dacă mesajul lor este coerent sau fără o ţintă precisă, înseamnă că ceva trebuie schimbat în sistem. Manifestaţiile de stradă din România, de la acest început de an, au fost destul de importante încât să ducă la căderea Guvernului. În prezent, însă, la început de primăvară, dimensiunea manifestaţiilor a scăzut şi sondajele indică preocuparea populaţiei de a interveni prin vot pentru reechilibrarea situaţiei. Oamenii se arată interesaţi de politică şi se exprimă. Unii sunt revoltaţi, alţii nemulţumiţi, alţii interesaţi, pur şi simplu, de impunerea la conducerea ţării a unor partide şi personalităţi după chipul, asemănarea şi imaginaţia lor.
Am mai spus-o: deja de câteva săptămâni, mingea se află în teren politic. De-acum, politicienii s-au retras prin cabinete, pe la întruniri mai mult sau mai puţin publice, fac şi desfac alianţe pentru a câştiga simpatia şi votul alegătorilor. Acesta este jocul, şi altul nu avem la îndemână. Democraţia presupune din start că nu avem oameni providenţiali, că nu avem profeţi sau iluminaţi, care să fie instalaţi pe viaţă la cârma ţării, pentru că ei ştiu exact ce este de făcut. Avem la dispoziţie oameni imperfecţi, unii sunt mai inteligenţi, alţii prostănaci, unii oneşti, alţii ticăloşi, unii habotnici, alţii agnostici. Mai devreme sau mai târziu ne vor dezamăgi, fiindcă, asta este sigur, nu vor acţiona în deplină concordanţă cu convingerile noastre şi, nu-i aşa (?), noi suntem poporul. Evident, vom dori să-i schimbăm şi pe aceştia. De aceea aş propune să nu ne înverşunăm prea tare. Teoretic, este posibil să fim mai relaxaţi, dacă nu ne-ar presa facturile, foamea, bolile. Totuşi, de regulă, facturile nu se plătesc duminica, pentru masa de duminică sper că avem cu toţii ceva pus deoparte pentru o zupă şi un cartof, iar farmaciile majoritatea sunt închise. Propun, dacă se poate, să ne înverşunăm de luni încolo.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*