Va fi vreodată ales președintele ăsta?

Credeam că  tovarășii Diakov și Streleț sunt oameni pragmatici și i-am găsit idealiști. Mai idealiști decît mine. Ceea ce nu e chiar bine pentru un om de stat. Ca ei,  bineînțeles. Cei doi ciobănei vor un președinte care să nu se implice în problemele social-economice ale RM, ci doar să cunoască “arta echilibrului și să aducă pacea pe pămîntul moldovenesc”(citat comun Streleț-Diakov).

Doamne, zic, d-apoi ei vor un Mîntuiror sau o telecomandă? Cel de  va deveni președinte în RM s-ar putea trezi într-o situație ingrată. Ar fi ca un condamnat, pedepsit cu suprema funcție în stat, dar care nu ar decide mai nimic. Un criminal de rang național, fără  de  vină!

Menit să fie președinte pentru doi ani, conform Acordului AIE sau pentru patru, conform Constituției?

Șansele ca președintele să fie ales sunt minimax. Sau maximini.

Nici un partid, zice tanti Aglaia, nu e cointeresat cu adevărat ca președintele să fie ales, iar Dodon are menirea să ducă rm doar în groapa anticipatelor.

Asta din urmă cu Dodon a zis-o nenea Arvinte, soțul lui tanti Aglaia de la Muncești.

Biata  așchie de popor românesc are în sfîrșit portretul-robot al președintelui.

Dar despre asta, aveți nițică răbdare, vorbim abia la sfîrșit.

Așa ni s-a permis, altfel ni se intentează proces și nu mai aparem decît pe faceboocă.

În RM,  zice Marta Luțcan, numai bolnavii neurologic și psihic nu-si doresc cetățenia altui stat, mai ales cea română.

Dar și cei ce nu se respectă, o completează Malvina, pisica ei de zi și de oricînd.

Voronin o are pe cea rusă, scria tare de mult Roșca, numai Dodon se face că nu știe.

Altfel cum mai primea generalul pensie de la Moskova?

Oamenii (încă) apți de muncă din rm vor cetățenia României ca să fugă din această gubernie, unde nu vor să se mai întoarcă în viitorii 50 de ani, cel puțin.

Poporuțul moldav poate dormi liniștit și fără președinte.

Iar dacă și era ales, oricum, nu trăia mai bine, croncănește prin somn dragonul.

Așa  i se mai  zice  de ieri Primului nostru…sinistru.

Soluția nealegerii președintelui ar fi următoarea:

Un an a fost președinte glorios sir Mihai Ghimpu,

Mai bine de un an—–domnul Lupu,

Un an să fie și domnișorul Filat,

Iar un an—Dodoneață.

Soluția  de nevoie ar fi alegerea prin împrumut a președintelui german, proaspăt abdicat din tron și acuzat de un act de coruptie atît de minor, în comparatie cu găfuțele politicienilor noștri.

În RM poate rămîne cu același (in)succes stat interimar și în continuare.

Și tot nu se va supăra nimeni din lume pe noi.

Existăm noi oare pentru cineva cu adevărat?

În afară de propriile noastre orgolii, evident.

O, da, pentru ele vom fi existat din totdeauna!

Mă uit la Roșca+ Voronin  și mi se face milă de triOUL Ghimpu-Lupu-Filat.

Adică mi se face milă de NOI.

Va, vai, vai, dacă procedau democrații pe timpul  lor  așa cum procedează ciracii lor acum, atunci burdușite erau toate  pușcăriile nu numai cu Urechean, Modîrcă, Pasat, Răileanu etc.etc.etc.

Dar ai noștri ca ba(sta)rzii ce fac?

Le permit să dea busna samavolnic în orice instituție de stat!

Le permit să nu se supună organelor de stat!

Nu-i arestează nici măcar pentru politica rasială promovată în adresa cetățeanului John Onoje!

Iar pușcăriile sunt înfundate doar cu  calomniatori de găini, cu violatori de fazani și cerșetori de cămile.

Cum să numim intrarea frauduloasă a comunarzilor în instituțiile democratice ale statului?

Dans erotic, zice Reșetnicoff și Muntean, iar  Roșca și Voronin nu sunt decît de acord!

Nealegerea președintelui la moldoveni are și o latură pozitivă.

Aici chiar că e meritul lui Luleancă & Filea.

Dacă pînă în 2009 rm era la orice pas confundată ba cu Mordovia rusească, ba cu Insulele Maldive, apoi aflați că acum, cînd mai n-am pătruns în Cartea Recordurilor nimeni și pentru nimic în lume nu mai vrea să ne confunde cu altceva.

Și toți au început să se teamă de NOI.

Chiar și Leonid Kucima, ex-președintele Ukrainei se teme să nu fie implementat și  la Kiev proiectul de republică parlamentară, care dă roade și flori în rm, încît crapă de ciudă toate găgăuțele de jur împrejur.

O, stat fericit, unde de secole nu se alege un președinte!!!

Avem patru, poate cinci, admitem șase milioane de locuitori.

Cu tot cu viețuitoarele de pe lîngă casă.

Avem patru, poate cinci, admitem șase milioane de candidați la președinția RM.

Chiar și copiii sunt politizați la maxim din cauza tărăboiului nealegerii președintelui la moldougandezi.

Copilul meu, Flaviu-Lucian, de cinci ani, pînă mai alaltăieri dorea să fie ba polițist, ba artist, ba pompier, ba supererou, ba Ștefan cel Mare, ca să lupte cu cei ce nu vorbesc limba română pe-acilea.

De ieri însă nu vrea să fie decît …președinte.

– Al cui?-îl întreb.

– Al tău, tata, convingător îmi răspunde.

Aflu că ministrul Focșa ar putea să fie demis din cu totul alte motive, politice, bineînțeles.

Cică, analizînd randamentul teatrelor de stat, s-a ajuns la concluzia că bugetul alocat anual pentru acestea  se fituie  în vînt, deoarece unicul teatru rentabil și veritabil de stat din rm e doar cel…politic, pentru care nu trebuie să alocăm nimic suplimentar, fiindcă este și comercial 100000000% la sută, este și etic, estetic, patetic, dacă vreți, și e-cibernetic, mai pe scurt, un Teatru aflat la e-guvernare precum n-ați visat!

Dimineața somnoroasele amante  în loc de ceai sorb aromele bahice ale Teatrului politic suprem, seara copiii în loc de poveste admiră dezbateri politice cu Nata Morari, Mihaela Gherasim, Elena Robu-Popa, Rita Ursalovschi și…Igor Boțan, evident.

O, bietule de Caragiale, cel carele ai murit prea devreme.

De-ai învia măcar pe-o clipă și-ai vedea ce piese monumentale  se montează non-stop la Chișinău, ți-ai da foc  în Piața Marii Adunări Naționale, unde toate rîsurile și scursurile rm își permit să urineze verbal asfaltul, pe care l-au stropit cu lacrimi înstrăinații de basarabeni la 1989. Și nu numai atunci!

Ai vedea, ai ofta și-ai muri, coane, atunci definitiv, pe vecie!

În 2010 triOUL politic de pe Bîc  avan mai semăna cu balada “Miorița”.

La 2012 am impresia că seamănă și cu  Balada „Meșterul Manole”, mai ales cu Ana, care trebuie să fie zidită mereu, ca să nu se mai surpe o vreme…Alianța pentru Integrare europeană.

Un președinte, spuneam în emisiunea „Replica” de la „PrimeTV” din 19 februarie 2012, trebuie să fie o doamnă, cu mînă de fier și inimă de Om, proromână și proeuropeană, să cunoască măcar 50 la sută din vocabularul vorbit de Lupu, să fie și emoțională, nu doar pragmatică, precum Filat, să cunoască tonalitățile în muzică și să cînte la saxofon, ca Ghimpu, să cunoască alfabetul latin, nu doar cel chirilic, ca Diakov, să nu alerge la Moskova zilnic, precum Dodon, să nu-și creeze partid în timpul mandatului, ca Godea și să demisioneze cînd va fi nevoie, nu ca Voronin.

Există o asemenea Doamnă?

Și v-am spus Povestea (a)Babii și-a (ba)calului și-am adormit.

Noapte bună, (ne)patria mea!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*