Rugă fără sfârșit – cel mai lung poem colectiv dedicat înregistrării oficiale în Cartea Recordurilor, a ajuns, incredibil, la 7 000 de strofe

”Rugă fără sfârșit” reprezintă o realizare fără precedent în lume, prin care cei mai buni români  promovează imaginea de o neasemuită frumusețe a României, prin ceea ce este mai curat, mai profund și mai înălțător în conștiința națională și în spiritul românesc: sfânta Poezie închinată Neamului și Țării. Prin acest act de creație literară colectivă și prin coagularea energiilor celor mai iubitori români de Patrie și Dunezeu, moralitatea și devotația creștină a românității vor fi curând reașezate la locul de cinste între popoarele lumii, după ce, vreme de 22 de ani grei și nefericiți, iluștrii  și sclipitorii(!) noștri trădători și prădători de țară – politicieni, oligarhi și interlopi – au săvârșit cele mai mari mârșăvii și nemernicii spre a distruge, mânji și batjocori chipul de icoană al maicii Românii, prin prestațiile lor împotriva propriei țări și popor.

Doar și prin înregistrarea în Guinnes Book de către arogantul și pocitorul politruc Sorin Oprescu, în cârdășie cu mizerabila tagmă din care face parte de peste două decenii, a celui mai lung cârnat, a celui mai mare ghiveci și a celor mai despuiate și sexicioase ”crăciunițe”, imaginea României a fost penibilizată, caricaturizată, blasfemiată prin ”performanțe” jenante care le-au permis străinilor neprieteni să ia în derâdere națiunea română prezentată, astfel, drept stupidă, necivilizată, incultă, desuetă, înapoiată, caraghioasă, coruptă, furăcioasă…

Să ne amintim faptul că încă de când mi-am lansat originala idee și am demarat organizatoric proiectul pe rețeaua FB în parteneriat cu ziarul Națiunea, a avut loc furtul intelectual al ideii și proiectului, act mârșav săvârșit de către personajul josnic cu numele de user Vali Zăvoianu, care a izbutit să sustragă primele 98 de strofe și lista primilor membri, iar prin minciună, piratare și manipulare, a încercat să deturneze de la scopul lui măreț grupul original ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT”, prin transformarea în grupul-pastișă ”CATEDRALA DE CUVINTE”, creând confuzie și sabotând proiectul meu la comanda politică a consilierilor de imagine ai politicianului Sorin Oprescu și ai tagmei lor politice oculte  și mafiotarde.

Să ne amintim cât de dureroasă a fost această lovitură pentru micul nostru grup de început rămas fidel crezului curajosului proiect, dar și cât de fericiți am fost împreună, cei mai vechi din grup, când, mobilizându-ne incredibil, am reușit să salvăm și să relansăm proiectul.

Încă mai trecem prin emoții și încercări și acum, după aproape patru luni de la salvarea și  relansarea ”Rugii fără Sfârșit”care a ajuns la incredibilul și imbatabilul număr de 7 000 de strofe , adică 42.000 de versuri, atunci când, uneori, descoperim că între noi, membrii onești ai grupului de creatori și organizatori, se infiltrează spărgători de grup și clone fantomatice ale acelei escroace și complicilor ei, oameni bolnavi de ură care încă mai speră să distrugă această operă colectivă prin intrigi, plagiat și piratare a conturilor FB ale celor mai activi participanți la proiect. Dar am învățat împreună să fim vigilenți, dar toleranți, menținând grupul deschis, fără să îngrădim nimănui  participarea la acest proiect care va continua până în septembrie 2012, uimind întreaga omenire cu un poem național românesc alcătuit din zeci de mii de strofe scrise mai mult cu sufletul, dovedind și prin acest act de mare patriotism faptul că românii adevărați, atunci când se mobilizează și își pun energiile creatoare în slujba țării, familiei și confraților, sunt de neegalat, de neînfrânt, de neumilit.

Alături de Grupul de Presă ALCERO și de ZIARUL NAȚIUNEA, accesând secțiunea din cotidian dedicată proiectului  prin link-ul  http://www.ziarulnatiunea.ro/category/ruga-fara-sfarsit/ , precum și de grupul nostru organizatoric de pe facebook RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT – CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR, accesibil prin link-ul  prin link-ul   http://www.facebook.com/groups/rugafarasfarsit/  , vin zi de zi tot mai mulți creatori, profesioniști și amatori, mari iubitori de Poezie și Țară, având loc o adevărată revelație națională prin liberă participare și contribuția în masă cu strofe inedite din câte 4 versuri care trebuie să  înceapă cu banalul predicat ”sunt”, elementul lexical de legătură și continuitate a strofelor în cadrul imensei opere literare colective, a originalei noastre opere epopeice naționale. Ziarul Națiunea și-a asumat cu onoare datoria patriotică de a publica periodic  seriile de câte 100 de strofe ale acestui poem național realizat de către dumneavoastră, teribilii și inimoșii creatori cărora le urăm în continuare, cu ocazia atingerii incredibilului  număr de 7.000 de strofe, ambiție, sentimente înălțătoare, prietenie, armonie, forță spirituală, inspirație.

Împreună cu Ziarul NAȚIUNEA vă felicit pentru impresionanta voastră realizare de până acum,deja un record de neatins, convins fiind că până în septembrie 2012 când se va finaliza faza de înregistrare a proiectului nostru, vom fi ajunns la un record absolut  de zeci de mii de strofe, ce nu va putea fi depășit vreodă de vreun alt popor, iar popor mai talentat nu există.

Îmi face mereu o mare bucurie umectată cu picuri de nostalgie și emoție, ori de câte ori am un prilej publicistic jubiliar, să reproduc întâiul articol din Națiunea dedicat cu tot entuziasmul de început marii noastre aspirații – epopeea noastră de inimă românească, ”Rugă fără sfârșit”:

Românii au hotărât să repare imaginea României penibilizată de către Sorin Oprescu prin cel mai lung cârnat, scriind cel mai lung poem al națiunii…

Cu un titlu inspirat din Coloana fără sfârșit, capodopera marelui artist Constantin Brâncuși, ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” este un proiect patriotic inedit  lansat de către Romeo Tarhon pe facebook  –  http://www.facebook.com/groups/171545649594106/ –   în echipă cu  inimoși creatori, iubitori și amatori de poezie destinată Țării și Neamului Românesc. Milioane de români, cu sau fără acces la net, dar cu vibrație lirică și cu spirit naționalist, sunt invitați să participe la repararea imaginii României din Guiness Book, în care Sorin Oprescu a ”promovat” țara cu cel mai  lung cârnat… „Regulamentul” manifestării patriotice este simplu: un român, un poet…cât mai multe  strofe. După doar câteva zeci de ore de la lansarea originalei idei, românii din țară și străinătate socializează în masă, mândri că își pot aduce aportul liric pentru România. În limita spațiului electronic și a celui pe suport de hărtie, ziarul ”NAȚIUNEA”, principal partener media și sponsor, va publica periodic, inclusiv sub formă de volume prin propria editură, sutele, miile, sutele de mii și, sperăm noi, milioanele de versuri, având onoarea de a participa la un fenomen, la o revelație spirituală care poate constitui un prim pas nonpolitic al solidarizării naționale, al retrezirii conștiinței românești. ”Neamul românesc nu a coagulat niciodată în jurul unei ideologii, ci a unei stări de spirit” (Dan Puric).

 

Ca semn al dărurii și modestei mele contribuții la înălțarea întru vecie a acestui templu liric românesc, vă dedic cu drag un scurt grupaj din puținele mele strofe din ”Rugă fără sfârșit”:

 

Sunt ruga crucii fără de sfârșit
Și-a nesfârșitelor dureri coloană
Ce-n carnea Celui răstignit
Nu-și are moarte, ci doar rană…

Sunt mirele-I fără de floare
La butoniera de la piept,
Inelul îmi va fi din soare,
Carate de lumină și regret…

Sunt călător pierdut în zări,
Doar crucea la răscruce
Mă poartă ca un far pe mări,
Mă ia, mă duce, mă aduce…

Sunt anotimpul morții – o ucigașă toamnă,
Când frunză sunt și-n muguri, iubito, mă adori,
Nesăbuită-amantă ce încă mă condamnă
La dragoste de floare și la viol de flori…

Sunt, poate, doar o umbră a umbrei ce o caut
În umbra ce ascunsă-i în triste despărțiri
Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut
Când trenul nu oprește în gări de amintiri…

Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge
Corolele verii și cupele-n floare…
Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge
La lunga mea moarte, căci e trecătoare…

Sunt nopți, sunt zile, dimineți și-amiezi
Când porțile spre iad cât iadul larg se cască…
Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi
E doar o mască-a măștii peste mască…

Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri
În care țipă cu tăișul împlântat în spate
Pumnalul ucigaș și trădător, când speri
Ca ucigașu-ți fața să-și arate…

Sunt zile negre și albe nopți de-abis
Când îți privești în față ucigașul…Vezi
Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis
În bezna luminoaselor amiezi…

Sunt zile negre ce se scurg din cer,
Când frunzele mă dor de vis
Și parcă toamna-i un sicriu de fier
În care zilnic mor de dor ucis…

Sunt albe nopți ce în văzduh se scurg
Când frunzele mă dor de chin
Și parcă toamna-i un etern amurg
În care mor de câte ori suspin…

Sunt albe nopți și negre zile
Când frunzele de dor mă dor
Și parcă toamna un azil e
În care nu mai încetez să mor…

Sunt sclavul tău, iubito, dacă-mi ceri
Să te urmez supus am să mă pierd
În amăgiri de tainice dureri
Când îmi vei porunci să te dezmierd.

Sunt robul tău, iubito, dacă tu decizi
Să-ți fiu în lanț cel mai supus supus
Tu să mă pedepsești, să mă ucizi
De nu te voi slăvi că m-ai sedus.

Sunt tot al tău, iubito, cât exist
Și-a ta dorință jur să o ascult,
Să nu-ți ies din plăceri și să insist,
Și dacă-mi ceri puțin să te am mult…

Sunt, Doamne, încă mulți români viteji
Gata să moară-n luptă pentru sfânta țară,
Tu doar deșteaptă-i, dă-le suflet, ține-i treji
Și fă-i din nou bărbați precum odinioară!

Sunt, Doamne, încă multe neîmpăcate mame
Gata să-și dea ofranda de sânge de fecior,
Tu doar le-alină plânsul și trece-le prin vame
De dor și de durere când fiii dragi le mor!

Sunt, Doamne, încă mulți și nesătui dușmani
Gata să surpe malul cu patrie cu tot,
Tu doar le-adu aminte că râvna le e-n van
Și Țara să ne-o fure cu noi cu tot nu pot!

Sunt, Doamne, încă oameni ce se trag din îngeri:
Ne vindecă prin harul preabunei lor credințe
Când, neglijându-și chinul din propriile plângeri,
Mai mult de noi îi doare, netrebnice ființe…

Sunt oameni care pentru oameni mor
Și viața-și dau cum n-o fac pentru sine,
Când fără-a le păsa de rana cărnii lor
Rău cărnii lor își fac să fie altora mai bine…

Sunt oamenii care se nasc în Cer și-n Cer
Vii se întorc la îngeri, dar morți în misiuni…
Deși, sărmanii, zilnic mor câte puțin, nu pier,
Căci noi cei mulți aleși, nu credem în minuni.

Sunt ca și voi și lângă voi zidar
De ziduri mari ce nu s-au mai zidit
Pentru cupolă, cruce și altar
Înaltului POEM FĂRĂ SFÂRȘIT…

Sunt ca și voi un Om care zidește
Din versuri o coloană nesfârșită.
Cu fiecare strofă-n inimi crește
Columna ce din inimi e clădită.

Sunt ca și voi, am țara în ființă
Și în speranța dragilor copii
Născuți din dragoste și din credință.
De le vom fi alături ne vor izbăvi.

Sunt un cuvânt din sfânta noastră Rugă,
Un mic simbol al forței ce ne-animă
În lupta contra celor ce subjugă
A Țării și a Neamului lumină.

Sunt lângă voi copac și voi pădure
De trunchiuri înfrățite-n rădăcini
Copaci ce nu ne temem de secure,
Murind lăstari vom da și noi tulpini.

Sunt frate pentru voi, frăția
Iubirii de moșie și de Neam
Ne va lega pe veci cu România
Și tot ce mișcă: sânge, râu și ram..

Sunt umbra umbrei tale ce seduce…
De drag și dor doar prin dureri durez
În temnița din mine cruce–n cruce…
Iubito, dă-mi un semn să evadez…!

Sunt umbra frunzei tale ce se duce
Când toamna te usuci și mă desmierzi
În fibra lemnului tău viu și dulce
Și-n seva cărnii tale încă verzi…

Sunt suflete-izvoare care suflet dau
Și apă vie sfintei Rugi fără sfârșit,
Mai zăbovesc și eu din când în când să beau
Un strop de liric mir când simt că-s prăbușit.

Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt
Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez
Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt,
Cuvântul răstignit și mort să-l înviez…

Sunt lângă voi constructori de nesfârșit poem
Și-n prag de sfântă românească sărbătoare
Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem
Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare!

Sunt în ajunul Ajunului cu voi
Și coacem toți din strofe cozonaci
Și învelim în versuri sarmalele în foi
De verb prăjind din rime rumenii godaci…

Sunt de Crăciun cu voi, prieteni buni din Rugă
Și bucuros trăiesc momente de candoare
Când vă doresc tristețea din suflet să vă fugă
Și fericiți să fiți în zi de sărbătoare.

Sunt poate omul straniu dintr-o gară,
Ori poate omul hâtru de pe stradă…
Sunt poate omul bun ori omul-fiară…
Dar azi sunt omul vostru de zăpadă…

Sunt curcubeul tău ucis, iubito,
Ești soarele-mi de după ploi acide…
Sunt frunza ta pe care ai strivit-o,
Ești mugure ce nu se mai deschide…

Sunt visul tău de nevisat , iubito,
Ești basm sub un oblon de pleoape…
Sunt lacrima-ți de dor ce-ai risipit-o,
Ești apa-mi vie înecată-n ape…

Sunt umbra ta din umbra ta, iubito,
Ești zvonul unui zvon din răni durute…
Sunt fericirea ce ai chinuit-o,
Ești opiumul durerilor trecute.

Frați români, vă invit cu sufletul curat și cald să vă alăturați marelui  mostru proiect liric RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT – CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*